647 matches
-
încă din Antichitate. În acest caz pune accentul pe problemele administrative sau juridice ori intervine pentru a aminti legile umane sau morale; - echilibrul, evocând căutarea armoniei dintre corp și spirit, interior și exterior, dorință și realitate, dar și căutarea concilierii, clemenței, echității, probității și onestității; - cântărirea, ce exprimă fie dorința de a pierde sau de a lua în greutate, fie estimarea valorii ori a unei situații, fie bilanțul (Judecata de Apoi). Balansoar, a balansa, balansier În interpretarea psihanalitică, balansoarul are o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu ostilitate pe cei credincioși, aceștia din urmă reprezintă greutatea unei conștiințe morale prea rigide, privirea inchizitorie pe care ceilalți o îndreaptă asupra lui. Personajele religioase sunt adesea reprezentări ale tatălui, ale autorității morale. În funcție de scenariul visului, subiectul beneficiază de clemență și de bunăvoință sau, dimpotrivă, suportă desconsiderarea personajelor influente. Participarea la o ceremonie religioasă sau la un ritual simbolizează un proces inițiatic: subiectul este în plină transformare interioară, în plină dezvoltare afectivă, psihică sau spirituală. Dispută, conflict Sensul disputei și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Balaban, director general al Poștelor și director al Școlii Politehnice, și Virginia (n. Mănciulescu), mama lui B. manifestase înclinații artistice, fiind absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București. După clasele primare, făcute acasă (cu examene la școala „Clemența”), el urmează clasa întâi de liceu la Iași, familia alegând, din cauza războiului, soluția plecării în refugiu. La revenirea în București, este înmatriculat la Liceul „Gh. Lazăr”. Încă elev, se înscrie la Conservator, la clasa Mariei Filotti. Odată cu încheierea anului întâi
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna cea rea drept în inimă, de unde țâșni sânge negru de atâta răutate. Străjerii, prăbușiți în genunchi, tremurau și cereau clemență. Scafandrii, cu judecată limpede, au apreciat că străjerii au fost obligați de ordinele Reginei să săvârșească fapte rele, așa că au hotărât să le cruțe viața, condamnându-i totodată, la un an de muncă zilnică în slujba comunității. -Din acest moment
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât prin cruzime. Împărăteasa îi răspunde cu vocea tremurând de dispreț și mânie: — Generozitatea poate să devină îndemn și pentru alții să se ridice împotriva ta. În acest moment, principele își pierde de tot răbdarea. Dis cuția a durat și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum, indiferent despre cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii prin clemență decât prin cruzime. Nu că ar pune vreun temei pe idealurile stoicilor despre un principe drept și generos! Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mozaic. Dar ce a apucat-o pe Livia tocmai acum? Și de ce se face de fapt vinovat Libo? Tot n-a aflat. Prostănacul ăsta i-a servit numai vorbe goale. Își îndulcește tonul: — Poate că legea mă va acuza de clemență... Se uită atent în ochii lui Trio ca să imprime mai multă greu tate vorbelor sale. — Dar un împărat binevoitor se situează întotdeauna dea supra legilor. Îngrijorarea lui Fulcinius se transformă pe nesimțite în groază. Fie că se arată îngăduitor, fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu populația romană păreau, în ansamblu, a fi armonioase. Colaborarea fructuoasă a lui Gundovek cu Alpinianus, de altfel, ar fi fost ea singură de ajuns să dea mărturie despre această situație. Poate fiindcă erau conștienți că datorau așezarea lor acolo clemenței interesate a lui Flavius Etius și, desigur, fiind puțini la număr - socotind și femeile și copiii, nu erau mai mult de treizeci de mii în tot acel teritoriu vast -, nu veniseră cu brutalitate peste populația locală, nu făcuseră prozelitism în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
roib cu stea în frunte confirmând astfel indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima vreme, clemența arătată cu câteva zile înainte față de fugari deveni iute motiv de acuze. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii constatau într-un glas că necazurile începuseră după puțin fructuoasa ascensiune la mănăstire. începură curând să-l acuze pe abate că aruncase peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alta, o să-i vadă pe huni năvălind în cetate. De aceea vin aici, e ca o turmă în pericol care se strânge în jurul păstorului ei, în jurul episcopului ei. Știu că cetatea, odată ce a ales calea luptei, nu mai poate implora clemența acelor barbari. Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau câte doi, cu caiete sub braț, or să bată la ușa mea cam șubredă. (E regretabil că trebuie să aduc pe tapet această chestiune, dar e prea târziu ca să mai simulez o ingenuitate, ca să nu mai vorbesc de o clemență de care nu mă bucur, și trebuie să arăt că reputata mea proză-în-formă-de-inimă mi-a câștigat titlul de „unul dintre cei mai îndrăgiți diletanți de la Ferris L. Monahan încoace“ și o sumedenie de tineri de la secția de literatură engleză știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am încercat să redevin stăpân pe situație: — Cum aș fi putut ghici în ce moment se va întoarce Zeruali din pelerinaj și pe care drum? Cât despre Harun, nu mai am vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu vei suferi soarta ucigașului, Hassan, ci pe aceea a victimei. Ca și Zeruali, ești condamnat la surghiun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soldaților. Cum să-mi retrag porunca și să-l las în libertate? Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cum să-mi retrag porunca și să-l las în libertate? Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină. — Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius nu se mișcă. Își acoperea chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr alb; se numea Vinicius Crulpus, și Antonius îl văzuse cu ani în urmă la Roma, pe când nu era încă senator. — De ce imperator-ul nostru ar trebui să dea dovadă de clemență? Vinicius privi în jur, căutând aprobarea celorlalți. Vitellius ridică deodată capul. Găsise soluția - una foarte avantajoasă. Arătă cu degetul spre Valerius. — Ucigașul să-i fie predat fratelui său. Îl las liber. Cu un gest, Antonius îi opri pe soldații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a judecat pe cămătarii, creditorii și funcționarii care îi cereau să-și plătească datoriile. Unuia i-a dat drumul, și pe când omul pleca fericit, impresionat de clemența împăratului, Vitellius și-a pus gărzile să-l aducă înapoi și să-l ucidă pe loc. A spus că voia să-și bucure ochii cu scena aceea. Mi-a povestit fratele meu... care, din păcate, face parte din gărzile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar sângele lui Salix uda nisipul din arenă. Se văzu apoi pe sine în timpul ritualului mithraic, simți din nou durerea din acea noapte și-l rugă pe zeu să-l ierte că nu-i învățase pe soldații săi ce înseamnă clemența. Îi văzu pe cei care îl urmaseră din Pannonia; armata era viața lor: douăzeci și cinci de ani de serviciu obligatoriu, bani puțini, femei aproape deloc... Unii își întemeiau o familie. — Soldații noștri au bătut și au torturat oameni... Legiunea a treisprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de zidul impenetrabil de tăcere pe care Luke îl ridicase între noi. La un moment dat, s-a mișcat pe scaun, așezându-se pe-o parte și lăsându-și brațul de-a lungul spătarului. în plin discurs de solicitare a clemenței, nu m-am putut abține să nu observ că Luke era încă un tip numai bun de călărit. Dar să revenim la scuze. Cât timp m-am jucat cu paharul, plimbându-l pe blatul ud al mesei de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune: Dar, nu a fost vina lui! A fost provocat, atacat, violat..., doar ați văzut și voi! Da, dar el nu este om, ci este înger. Este Înger mare! Nu poate beneficia de clemență ori de circumstanțe atenuante. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere! replică Fratele. Doamne, ce mi-ar mai fi plăcut să-l apăr pro bono și să pledez pentru el, acolo, sus... Să plecăm de-aici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]