299 matches
-
receptată la nivelul metrului și generată de conflictul creat între metrica notată și cea expresivă. Astfel, asistăm la o configurație metrică de 3 + 2 ce se percepe ca 2 + 3 datorită accentului expresiv proiectat pe sunetul și resimțit ca un climax al motivului introductiv, în pofida plasării sale pe unul dintre timpii slabi ai măsurii de 5/4. Deplasarea evoluției planurilor superioare pe timpul al II-lea al măsurii, generând impresia de ambiguitate prin evitarea, în mod deliberat, a coincidenței cu structura metrică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
4 într-o măsură atipică de 5/4. Interesant de remarcat este diferențierea de plasare a momentelor de tensiune (cresc. și decresc.) la nivelul fiecărei măsuri, fapt ce creează acea neregularitate în procesul avansării ritmice. De asemenea, aceleași momente de climax ale liniei melodice principale vor fi subliniate de traseul fluxului armonic al acesteia. Astfel, se observă cum primele două măsuri evoluează spre acordul de treapta a II-a coborâtă () a tonalității de bază, amplificând tensiunea prin nerezolvarea acestuia și abandonarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unității motivice, în timp ce măsura secundă tratează aceeași entitate ca apogiatură, cu accentuarea primului sunet. La nivel semantic, pauzele melodiei dobândesc un remarcabil rol expresiv prin amplasarea lor pe timpul tare al măsurii. Această circumstanță produce un transfer implicit al momentului de climax pe timpul secund al spațiului metric, fapt ce va declanșa un conflict ritmic în raport cu formula motivului ostinato. Un alt aspect interesant îl constituie concepția de scriitură care recurge la o etajare a planurilor dinamice în raport cu cele trei linii evolutive, remarcându-se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
modală a formulei melodice inițial repetitive, în timp ce activarea ulterioară, corespunzător înlănțuirii treptelor armonice, va evita mixarea inoportună a acestora. Același „firesc” al expresiei se distinge cu pregnanță în raportul de incidență ce se stabilește între vârful dinamic și punctul de climax al configurației articulațiilor melodice. Cea de-a doua structură pentatonic-anhemitonică apare expusă odată cu afirmarea materialului tematic secund. Și la nivelul microstructurii formale se remarcă un proces de delimitare a subunităților, datorat intervenției operative a aceluiași parametru agogic. Astfel, efectul limitat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
începutul momentului de „înălțare” a catedralei. Menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul măsurilor 19 - 21, intenție posibilă datorită stabilizării temporare a discursului pe centrul tonal de , va facilita demersul de amplificare sonoră ce precede culminația dinamică și tensională corespondentă primului climax al lucrării ( f - più f ). În mod suplimentar, aceasta se va realiza prin dinamizarea gradată a liniei melodice interioare (tenor) și sublinierea sopranului din vârful acordurilor (prim-planul discursului), evitându-se, în același timp, tendința de accelerare a tempo-ului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care aparține materialului tematic secund confirmă predilecția lui Debussy pentru intervalele mici. Sensul predominant ascendent al liniei melodice, cu secvențarea sa prin același interval de secundă mică, echilibrează astfel senzația obsesivă a unei „prăbușiri” iminente. La nivelul scriiturii, momentul de climax al preludiului este marcat prin diminuarea valorilor ritmice ( ) și amplificarea semnificativă a dinamicii ( p - cresc - f ). Punctul culminant al structurii formale evoluează prin rezonanța aceluiași interval de secundă mică, prezentă în dubla sa ipostază - orizontală și verticală. În plan superior
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
limbaj: încetinirea tempo-ului solicitată prin indicația Plus lent (Mai lent); alternanța registrelor opuse care juxtapune astfel efecte sonore contrastante; prezența formulei ritmice ; nivelul dinamic amplificat prin indicații, precum p marqué, en dehors, mf; fluctuațiile dinamice indicate prin < >. Momentul de climax al preludiului nu presupune amplificarea excesivă a nivelului dinamic, indicat fiind ca pedala de surdină activată de altfel pe parcursul întregului preludiu să nu-și întrerupă efectul. Acea dinamică de mf se va „traduce” doar ca un foșnet capricios al frunzelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prelua formula de , procedând ulterior la inversarea sa „în oglindă” de-a lungul scriiturii simetrice în tonuri. Efectul pedalei de rezonanță va însoți fiecare timp al măsurilor, evitând astfel crearea unei atmosfere confuze. Reeditarea măsurilor introductive va coincide cu atingerea climaxului de dinamică al preludiului, prin marcarea acestora cu indicații de f âpre, cresc., ff (passionnément), precum și abandonarea acelor contraste dinamice ( f / p ) prezente în afirmația inițială. Astfel, printr-o revenire la tempo-ul de început (au mouvement), noua expresie va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu impulsivitatea instinctelor. Țesătura sonoră va sublinia, în mod adițional, această izbucnire impetuoasă prin avansarea pedalei ostinato spre registrul extrem grav (stabilindu-se pe rezonanța tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cursivitatea avansării (măsura 34) derivă din inversarea poziției încrucișate a mâinilor determinată de deplasarea pedalei sonore spre celălalt plan, reactualizând una dintre tehnicile inovatoare ale compozitorilor preclasici (Domenico Scarlatti) și ale claveciniștilor francezi (François Couperin, Jean-Philippe Rameau). Profilarea momentului de climax al secțiunii introductive indică una dintre circumstanțele consacrate ale muzicii debussyiste în care amplificării dinamice progresive (poco a poco cresc. - f ) i se asociază activarea unui nou registru de discurs (ascensiunea „în premieră” spre registrul acut), aspect ce stimulează receptarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai, cu îngemănarea funcțiilor simbolice ale adoptării Declarației de Independență din 1877 și ale instalării monarhiei europene reprezentată de Carol I de Hohenzollern, în 1866, ar fi fost o dată mai semnificativă), ziua de 1 Decembrie își păstrează funcția simbolică de climax al deciziei populare în privința Unirii, deși în realitate procesul istoric a cuprins mai multe etape: 27 martie în Basarabia, 28 noiembrie în Bucovina și 24 decembrie, decizia Parlamentului care a definitivat, de jure, procesul construcției statului românesc modern. Totuși, semnarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
subțire.” (B.P. Hasdeu)exclamație: manifestare bruscă și puternică a vocii: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin Acum e cât corbul de mare Cât pumnul abia, cât albina Și-n
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se inserează ceea ce am putea numi o scenă, care coincide, în general, cu o secvență, dar nu neapărat, pentru că o secvență pornografică poate fi alcătuită din mai multe scene. În mod normal, scena nu se întrerupe înainte de a-și atinge climaxul: acest lucru face parte din contractul tacit între autorul de texte pornografice și cititor. Tot aici se înscrie și obligația ce-i revine autorului de a furniza o cantitate suficientă de scene, care să nu fie nici prea lungi, nici
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în spațiu ? După cele spuse până acum, întrebarea nu-și are rostul. Dar ea rămâne oarecum în picioare, dacă privim religia sub aspectul subiectiv, sau sub aspectul psihologic. Ioan Climax, genialul analist psihologic al vieții ascetice, e gata bunăoară să interzică monahului muzica în timpul cultului. Din ce motiv? Melodia e o vrajă prin ea însăși. Dar cel care o cântă spre slava lui Dumnezeu, se poate lăsa furat nu de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prăbușește din zborul contemplației în admirația talentului propriu, în voluptatea cântării, a execuției. Am avea astfel în locul unui proces de dezmărginire a spiritului cu ajutorul muzicii, unul contrar, de limitare în egocentrism. Cazul acesta special însă, de excesivă subtilitate psihologică, Ioan Climax nu-1 ridică pentru a conclude la scoaterea artei din cult, ci pentru a ilustra urmările neatenției în actul religios al sufletului. Căci nu melodia e pricina abaterii, ci slăbiciunea morală a celui care o cântă. Arta cultică e parte integrantă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mișcările, detaliile; deregulă, lipsesc analogiile; prezentarea se face pe orizontală, la nivelul înțelesului primar; (!!) dar în același timp, descoperind în ele simplitatea și armonia proporțiilor care farmecă, încântă, extaziază;aspectele peisagistice sunt înregistrate gradat; deci com putea vorbi de un climax sau de un anticlimax; 76gradația înregistrării aspectelor adaugă peisajului argumentul înscenării de la detalii, segmente, părți componente -la întreg (sau invers); - versul este, de obicei, plin și muzical; se remarcă prin rotunjime, transparență, cursivitate; - în pastel se renunță la complicare prozodică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o simptomatologie tipică în trei faze (sincopală, asfixică, de vasodilatație reactivă) între crize degetele fiind normale sau de o discretă culoare cianotică. Uneori pot apărea aspecte atipice în care există numai paloare pură, cianoză pură, eritroză secundară, cu agravare la climax. Examenul obiectiv Examenul obiectiv în boala Raynaud este pozitiv doar în perioada crizelor vasomotorii: 1. paloarea sau faza sincopală, faza I inaugurează criza și debutează la nivelul extremităților mâinilor; falangele distale devin palide, livide, ceroase, reci, putând fi afectate și
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
31. Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii"32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea a vederii pline către chipul gol al lumii. A porni pe drumul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale. Dimpotrivă, miezul e sfârșitul și începutul, centrul eshatologic al anti-devenirii mundane. Noaptea întunecă lumea, îi șterge apariția din orizontul vizibilității; mai mult, orizont nici nu mai este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este ? Cred că nu prea... Trafic este încă un scurtmetraj semnat Cătălin Mitulescu. Poanta nu există, ceea ce-l face superior lui București-Wien (unde poanta era slăbuță...), dar un pic sub 17 minute întârziere (care avea totuși o tensiune și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dea aventurii : inserturile aproape subliminale cu fețe neidentificabile ce rînjesc hidos (cel puțin așa mi s-a părut mie ; poate că ele, de fapt, trimiteau bezele) sînt ieftine, dar eficiente, însă întîlnirea cu amicul lui Dumnezeu e o dezamăgire, iar climaxul incandescent e confuz. De fapt, toate filmele lui Boyle de după Trainspotting (1996) tind să cadă în haos ; spre deosebire de cei care au așteptat de la el filme mari și, prin urmare, nu au nici un cuvînt bun de spus despre cariera lui ulterioară
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pregătească o ticăloșie atît de complicată logistic), dar sînt mai puțin acceptabile atunci cînd conduc la scene semirealiste de teroare și colaps moral, care speculează spaime reale ale acestor vremuri de război împotriva terorii. E un film înghesuit, în care climaxurile vin unul peste altul, bam-bam, ca mașinile într-un carambolaj, și există ceva grosolan ceva inestetic în felul în care trîntește, buf-buf, dilemele acelea morale. M-a ținut și m-a tulburat, dar nu m-am putut bucura de el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cutumiar. Însă, până la un punct, naratorul întreține iluzia participării sale directe. Putem observa dilatarea fiecărui detaliu și înregistrarea minuțioasă, în crescendo a tensiunii nervoase a animalului lapidat, mizanscena dramatică în raport cu prozaismul evenimentului din stradă. Există un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și un alt deznodământ, dramatic, dar nu tragic. În stradă lucrurile stau altfel, vederea a fost blocată tem- porar de norul de praf stârnit de măturoaie, așa cum și țipetele animalului nu se mai aud
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vertiginoasă prin apariția unei „complicațiuni” și anume „ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]