799 matches
-
întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am auzit vreodată. Începea ca un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e unul și stă singuratic pe geam - ca să poată judeca la rece. Nu, Hans nu vrea nici un iaurt cu fructe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, el vrea să dea pe gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă aievea o mână albă de femeie care nu este a unei fantome, ci, foarte concret, a iubitei lui Sophie. E concretă, dar totuși ireală precum conceptul de clasă muncitoare. Ireală ca exploatarea, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pătrunjel proaspăt în domolul clocot final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se așternu o respectuoasă liniște. — Aveți aici doi extramediocri - spuse cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să-i primiți în colectiv, să-i ajutați să se integreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
coardă de vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
lungul toamnei declamam versată teorii despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
Trebuia să iasă din această colivie, să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Maricica Stroia sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
admira culorile și parfumul. După o mică pauză, a continuat: „Viața este atât de frumoasă numai dacă știi s-o trăiești”. Simțind parcă deodată fiorul iernii, a deschis ochii, șoptind: În munții noștri astăzi zăpezile torc leneși/ Izvoarele îngheață în clinchete subțiri/ Și caprele de munte...” Pe 22 decembrie, la ora 2 dimineața, a murit. Două zile mai târziu, la amiază, persoane îndoliate s-au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulți scriitori proeminenți au citit și poemul său Moartea Căprioarei
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
pământul îl va transforma la primăvară într-un grăunte orb și surd! (acum mi-e sufletul ascuns dup-o cortină ce tremură în faldurile unui clopot de mătase ce se pregătește să hiberneze toată iarna trezindu-se la primavară în clinchetul de clopoțel al unui ghiocel care va străluci-n lumină ... iar tu de mă vei chema să desțelenim cuvântul iertarea o voi aduce chiar din rai iar din izvorul cu apă vie te voi uda la rădăcină din răsărit voi
ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
-
argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA " DANGĂTUL DE DOR" AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Cu sfială, un portret dedicat poetului Ionel Căpiță Întâmplarea de
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
Și tot din Cer i se trage poetului basarabean Ionel Căpiță și faptul că e "veșnicul îndrăgostit", că așa se numește una din poeziile sale, semnificativă pentru ceea ce este Omul-Poet Ionel Căpiță (ca să termin în nota în care am început clinchetul meu de clopoțel, ca răspuns firav la un pătrunzător..."Dangăt de dor" basarabean): "N-am ce face, că-așa-s eu - / Un îndrăgostit mereu.../ Daru-i de la Dumnezeu!". * Răspunsul meu modest - de cititor comun - la "dangătul de dor" al poetului chișinăuian
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
un pătrunzător..."Dangăt de dor" basarabean): "N-am ce face, că-așa-s eu - / Un îndrăgostit mereu.../ Daru-i de la Dumnezeu!". * Răspunsul meu modest - de cititor comun - la "dangătul de dor" al poetului chișinăuian nu putea fi, firește, decât un firav "clinchet" de dor, prin natura diferențelor culturale dintre cei doi emitenți de semnale. Dar "clinchetul de dor" are aici, prin subțirimea lui - iau asupra mea această povară -, și semnificația durută a răspunsului spiritual și politic de pe malul drept al Prutului, la
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
Un îndrăgostit mereu.../ Daru-i de la Dumnezeu!". * Răspunsul meu modest - de cititor comun - la "dangătul de dor" al poetului chișinăuian nu putea fi, firește, decât un firav "clinchet" de dor, prin natura diferențelor culturale dintre cei doi emitenți de semnale. Dar "clinchetul de dor" are aici, prin subțirimea lui - iau asupra mea această povară -, și semnificația durută a răspunsului spiritual și politic de pe malul drept al Prutului, la răscolitorul "dangăt de dor" de pe malul stâng. Referință Bibliografică: UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
de semnale. Dar "clinchetul de dor" are aici, prin subțirimea lui - iau asupra mea această povară -, și semnificația durută a răspunsului spiritual și politic de pe malul drept al Prutului, la răscolitorul "dangăt de dor" de pe malul stâng. Referință Bibliografică: UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
să-ți înflorească visele! Nu le opri zborul, nu le lăsa-n uitare, sărută petalele mov-aurii de iriși, evadează din tărâmul umbrelor scăldate-n durere, trăiește doar în lumina clipei prezente, fără să strivești amintirile dragi, sufletul tău va recunoaște clinchetul speranței, urmează-i sunetul! Ești unic în lumea asta, nu ai nevoie de zborul altor cuvinte, acum ești pregătit, deschide ochii, privește totul în jur, ascultă-ți vocea trepidantă a sângelui, nu te va minți, respiră adânc visele tale și
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
cu fiecare detaliu, parcurgi fascinat noi stări, noi sentimente, atent îi citești fiecare mișcare, fuziunea de linii și jocul de culori, lumina unică ce-o însoțește, libertatea, mâinile, pielea, buzele, părul în vânt, mersul și unduirea șoldurilor, cerceii cu perle, clinchetul brățărilor, rochia, eșarfa și sunetul tocurilor ei înalte. Dacă o stea norocoasă te urmează, îi vei citi captivat zâmbetul, soarele din priviri, respirația, timiditatea fiecărui centimetru revelat, ca, mai târziu, dacă te lasă, noi pagini vei descifra, încrederea, dezinvoltura gândurilor
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
opărit sau afumat înfipt în ea, sau făcută bulz cu brânza din burduf, îi îndeamnă la ospătare pe ai casei. Sania cu zurgălăi era plăcerea zilelor de sărbătoare, în Domneștiul din timpurile vechi. Se făceau plimbări pe ulițele satului, iar clinchetul clopoțeilor umplea văzduhul. Bobul și săniuța, pe dealul Cărbunelui sau Perișorului, îi cheamă irezistibil pe copii, să se joace și să se întreacă la coborâre. Și câte și câte alte bucurii ale scurtelor zile de iarnă. Nopțile lungi sunt ocupate
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
chemam toți copiii, îi aliniam și făceau plecăciune Majestății Sale. L-a pus regele pe Iosif să lucreze la războiul nemțesc și tare s-a mirat rămânând surprins de iscusința bărbatului. De câteva ori ne-a vizitat casa. Îi plăcea clinchetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie. Era o mândrie pentru noi să fim vizitați de rege care făcuse o obișnuință. Oferea copiilor bani și ciocolată nemțească. Noi ne îmbrăcam în cele mai frumoase costume naționale, iar fetele de asemenea. Prăvălia era
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
cu recepționera. Până ce aceasta să desfacă registrul pentru a mă informa, mai mult preocupată în a mă examina și chestiona cu privire la motivul interesului ce-l manifestam, o mână micuță s-a așezat peste ochii mei si o voce ca un clinchet de clopoțel s-a auzit de aproape: "ghici, cine-i ?" ...Bucurie mare, îmbrățișări, săruturi și treptele până la etajul unu, apoi camera ce i se rezervase. Gânduri năstrușnice-mi treceau vijelios prin cap și graba ei în a se deplasa până
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
cea mai bună formă la munte. Promit și... știi cât de mult te iubesc. - Da, bine... știu. M-ai liniștit atunci. Atunci vorbim peste două zile la ora unsprezece fix. Te sărut cu toată dragostea. - Și eu. Se auzi un clinchet cum s-a închis circuitul. Peste câteva clipe sună centralista să-i comunice câte minute a vorbit și costul convorbirii. - Cu cine ai vorbit dragule așa de mult? Ți-ai sunat colegii? - Nu, am sunat în Dobrogea, să văd dacă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
insule de frumos și de continente de măreție. Fatalmente, informația culturală este diferită de la individ la individ. Toți am ascultat și ascultăm murmurul, dialogul dintre cărțile din biblioteca noastră: fiecare dintre noi aude ceva, dar altceva decât alți îmbolnăviți de clinchetul cuvântului ce răsună ca un clopoțel în catedrala cărții de citit. Într-un fel vede o călătorie hiperbolistul Calistrat Hogaș, cu totul altfel, umoristul de geniu Jerome K. Jerome, ca să nu mai vorbim despre anonimul Moș Ghiță, fratele bunicului, care
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
înmiresmat? Și totuși nu am curajul să spun că sunt o eroină. Stând deoparte, narcisele dădeau din cap și priveau gânditoare în jurul lor, de parcă așteptau să vină de undeva un răspuns. Deodată se auzi o șoaptă suavă ce aducea un clinchet animat de o orchestră cerească. “Eu am fost un Făt Frumos, care călătorea de departe, de departe... de undeva din mări și țări nemaiauzite de nimeni. Mă luptam cu întunericul, cu frigul, cu fluviile ce se revărsau în calea mea
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului M-au trezit azi-dimineață, La fereastra casei mele, Somnoroase păsărele... Ciripeau pline de viață, Oare...ce-o fi fost cu ele?! Dintr-un petec de zăpadă, Clinchet viu de clopoței... Un mănunchi de ghiocei Făceau zarvă prin ogradă... Oare ce-o fi fost cu ei?! Dup-un lung și rece vis, Alinta bătrânul soare Un bondar, cu-a lui dogoare, Printre ramuri de cais... Ce se-ntâmplă
1 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367813_a_369142]