3,254 matches
-
Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tejghea, să sară de-acolo și ce să facă? în ce fel s-o ajute? Domnu! Domnu!... Dinăuntru nu se auzi nici o mișcare, nici o voce. "N-a venit încă, își spuse. Dar de ce? El vine devreme. Ce s-a-ntâmplat?" Clipi mărunt, să se deprindă cu umbra, și-l văzu singur în toată hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de întrebare. Chiar și pentru mine. FLASH 17 (Alma- Firul de pai) Lună plină. Argintie. Parcă în seara aceea era mai frumoasă ca oricând. Razele ei coborau drept, făurind adevărate cărări în aerul rece al nopții. O privea fără să clipească, vrând parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Poetul și iubita lui sunt ca și actorul și proiecția pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci sentimentul însuși este dublat. Și jocul este dublu. Pe de o parte, nevoia de a rosti cuvinte, de a gesticula, de a clipi des în fața oglinzii, toate acestea și nu numai se încarcă acum cu semnificații noi, astfel încât fie și a pomeni memoria iubitei devine un act sacrificial, de natură esențialmente erotică; pe de altă parte, nevoia de a trăi erosul eșuează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te politicos, nu sta în picioare, suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) Când poetul își propune să lupte împotriva "lenei", o face cu mijloace neadecvate: Ah! Vino repede sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îngrădit zidurile și așteptam să vină specialiștii, să înceapă lucrarea. Dar ei tot nu s-au astîmpărat și uite ce erau să facă, dacă nu-i prindeam la timp! Deși toții copiii țineau ochii în pămînt și nici măcar nu mai clipeau de rușine, nu se mai temura totuși de asprimea vocii domnului Nicanor. Încet-încet își ridicară privirile spe el, dar cu mult mai mare respect ca pînă atunci. Degeaba l-au crezut ei așa și așa. Domnul Nicanor avusese dreptate! Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru de nerecunoscut. Se întorcea ca o sfîrlează cînd spre o lespede, cînd spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici un alt cuvînt, m-a rugat să nu mai scriu în continuare. Adică de ce să nu mai scriu? l-am întrebat eu surprins. Așa... N-are rost. Cum n-are rost? În loc să-mi răspundă, Bărzăunul se uită spre pădure și clipi de mai multe ori. Și cu marea ta descoperire cum rămîne? am strigat eu supărat. Eh, făcu el parcă scîrbit, dă-o-ncolo de descoperire! Cum, adică, s-o dau încolo?... Ce-nseamnă asta?... Doar s-a scris în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Am țipat și i-am spus să iasă din bucătărie că altfel îl opăresc cu supa de pe foc! Aurora: Cum a reacționat Robo? Ela: Am avut impresia că l-a luat, așa, cum să zic o durere de cap; îi clipeau beculețele de pe cap, iar unele țiuiau. Aurora: Durere de cap?! Ela: De fapt nu o durere de cap ca a mea; parcă încerca să vorbească cu cineva și nu se înțelegeau. După căteva clipe s-a dus în grădină, unde
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
frumos tangou din lume”. Aurora: Ela, aparatul să facem o fotografie de grup. Ela aduce aparatul și-l montează pe un trepied: Gata! Evelin: Ce să faceți cu fotografia? Aurora: O băgăm în albumul de familie. Ela: Vă rog, nu clipiți! Gata! și acum o să fac și eu o fotografie de grup cu Robo și Cosmos, prietenii și ajutoarele mele de la bucătărie. Veselie generală. Cosmos și Robo o încadrează pe Ela iar profesorul le face mai multe cadre. Apoi profesorul „descarcă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un necunoscut, un străin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trecea. I-am împrumutat ideile, fanteziile, gesturile. Am uitat ce a fost al meu dintru început și ce nu. Am visat să scriu o carte pe care ea mi-o povestise toată copilăria. Am luat-o în stăpânire fără să clipesc. Nici ea nu a clipit. Mi-a dat tot. Mi a hrănit cele mai nebunești dorințe. M-a lăsat să cred că în mintea mea se născuseră toate. S a retras discret, așa cum fac marii grădinari, când din semințele lor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fanteziile, gesturile. Am uitat ce a fost al meu dintru început și ce nu. Am visat să scriu o carte pe care ea mi-o povestise toată copilăria. Am luat-o în stăpânire fără să clipesc. Nici ea nu a clipit. Mi-a dat tot. Mi a hrănit cele mai nebunești dorințe. M-a lăsat să cred că în mintea mea se născuseră toate. S a retras discret, așa cum fac marii grădinari, când din semințele lor se naște parfum. Să cred
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și alții, după ecoul vocilor strecurate printre copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne un Bacardi mare! Ai dracului cubanezii ăștia! Din ce-l fac, dom’le?” SFÂRȘITUL ARTISTULUI CONSACRAT Gestionara de la magazinul Gospodarul își pilește, plictisită, unghiile. Nici nu clipește la puternica detunătură cu care se închide ușa metalică. Desigur, o mână voluntară, de bărbat! Poa' să fie! Pe ea n-o impresionează. Poate pe altele... - Vă rog, zece borcane de câte zece litri! - Puneți atâtea murături? A întrebat așa
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dacă talentele îl recomandă pretutindeni? Iar lui îi place „să răspundă la sarcini”, „cu un entuziasm mereu sporit” (cum îi place să zică), calculând în secret ce s-ar putea obține „pe chestia asta”. Dar... „de unde atâta entuziasm?”, intervine uneori, clipind cu subînțeles? tovul Cornel Constandache, vechi reporter la Făclia, a cărui rubrică permanentă intitulată Fișier este arhicunoscută în județ. Gurile rele spun că acesta ar avea acasă un fișier „absolut real”, că întrebarea de mai sus vizează ceva din biografia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura și copiii îl imită, făcând gesturi asemănătoare. Apolodoro se indignează și le strigă: Uș de aici, și le dă câte un picior. Vă bateți joc de nenorocirea... Și în timp ce săracul, în a cărui șapcă Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Pardon? LEONIDA: Pe robul tău... (are vedenii) Galibardi... Nemuritorul Gambetta... Pestalozzi... Biela... Matei! EFIMIȚA: Iar? LEONIDA: Frate...Vremea vorbelor a trecut... EFIMIȚA: Parol!? LEONIDA: Pozitiv! Știi s-o scoți? Scoate-mi-o! EFIMIȚA: Știi cum ți-o scot? Pînă să clipești din ochi. Odată pac! Deschide gura. LEONIDA: Spui drept? EFIMIȚA: Zău. Deschide în numele constituțiunii. Odată, pac! LEONIDA (deschide gura): Mersi! EFIMIȚA: Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA: Mersi! EFIMIȚA: N-ai idee! (scoate un pistol și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Pozitiv! Știi s-o scoți? Scoate-mi-o! EFIMIȚA: Știi cum ți-o scot? Pînă să clipești din ochi. Odată pac! Deschide gura. LEONIDA: Spui drept? EFIMIȚA: Zău. Deschide în numele constituțiunii. Odată, pac! LEONIDA (deschide gura): Mersi! EFIMIȚA: Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA: Mersi! EFIMIȚA: N-ai idee! (scoate un pistol și i-l pune în gură lui Leonida) Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA (strigă în delir, înecat de prezența țevii): Famelia mea! În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Spui drept? EFIMIȚA: Zău. Deschide în numele constituțiunii. Odată, pac! LEONIDA (deschide gura): Mersi! EFIMIȚA: Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA: Mersi! EFIMIȚA: N-ai idee! (scoate un pistol și i-l pune în gură lui Leonida) Pînă să clipești din ochi. Odată pac! LEONIDA (strigă în delir, înecat de prezența țevii): Famelia mea! În cameră! Patruz'opt. EFIMIȚA: Patruș'cinci! Colt 45! LEONIDA: Aide iute! EFIMIȚA: Odată pac! LEONIDA: Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trebuie să intrăm în tipar. E absolut fără cusur. Asta o să vândă revista ca pâinea caldă. Apoi redactorul-șef se întoarce către Cavanosa și-i spune bătrâne lup de mare. Cred că glu mești. Asta-i chiar nevastă-ta? Cavanosa clipește și redactorul-șef piere ca un fum. Redactorul-șef piere în fumul propriului său trabuc, iar Cavanosa zâmbește cu ochi tulburi și spune Adolfo e un snob. Apoi face o pauză și adaugă așa crede el. Vrea să pară snob
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
părul ei miroase a flori de câmp și rezist cu stoicism tentației de a o atinge și-apoi mă îndepărtez un metru și-apoi mai fac un pas în spate și-apoi bat tare din palme, iar cei doi oameni clipesc scurt, se văd și se privesc din nou. O pauză. Dacă te-a consultat azi Casares, înseamnă că o să găsească el o soluție. Casares e cel mai bun, spune Sophia cu o voce pe care nu i-am mai auzit
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]