363 matches
-
de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din ochi. Gloanțele trase asupra noastră au trezit o nouă serie de împușcături. Agresorii au încercuit în cele din urmă clădirea. Pe toată durata zilei, în agitația bruștelor mișcări de supraviețuire, ochii ni se întâlneau într-o privire rapidă, fără
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le comunice și auditoriului. Vorbea cu grația leneșă a femeii, căreia i se face o dulce violență. Avea în priviri vanități mărunte, își culca urechea pe sonoritatea moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondențe delicate, prin zâmbete galeșe și clipiri confidențiale. Căutându-și febril prin buzunare, găsea tot felul de însemnări suspecte pe care le răsucea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine și, găsindu-le interesante, le adăpostea din nou în receptacolul profund al redingotei. Câteodată, privea cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
propriu) - Este un sindrom de natură neurologică ce se caracterizează prin manifestarea unor ticuri, însoțită sau nu de coprolalie (enunțarea unor cuvinte indecente) și ecolalie (repetarea unor părți din cuvinte sau de fraze). Ticurile pot fi localizate la nivelul feței (clipire), la nivelul capului și al gâtului, la nivelul membrelor superioare (ridicarea umerilor), al trunchiului și al abdomenului (ticul de săltare), al membrelor inferioare (aspect de salt sau de dans). Cauza este necunoscută, dar se consideră că ar exista o hiperactivitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Toată lumea se uita spre noi, zâmbind. Venisem de la școală și Încă eram Îmbrăcată cu uniforma. ― Bucură-te că e numai fața, spuse una dintre fetele care se epilau inghinal. ― Peste câțiva ani o s-o iei spre sud, spuse cealaltă. Râsete. Clipiri din ochi. Ba chiar, spre mirarea mea, un zâmbet viclean răspândindu-se pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
învălurează. Pare mai degrabă o imensă tipsie de argint cu reflexe variate după bătaia soarelui. Din vreme-n vreme, ici și colo, se nasc cerculețe care se pierd repede. Sunt semnele vieții ascunse-n adânc. Ochiul pământului cată fix, fără clipiri, spre bolta de deasupra. Soarele îi dă coloritul, iar norii variația. Când cerul e senin și soarele se ridică de la răsărit, lacul pare încins de flăcările ce pâlpâie în jurul lui. Reflexul brazilor e atât de neted, încât poți număra în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
călătorului celui mai obosit, rămas în urmă. Dar, deodată, un sunet de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și crunți înainte, scot puștile și într-o clipă, dimpotriva lor alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și o polei. Iar copilașul, care demult nu se mai înviorase, o zări; întinse mânușița spre obrazul mamei și zâmbi ușor. Cerințe: 1. Transcrieți fragmentul care v-a plăcut mai mult 2. Srieți cuvinte cu același înțeles pentru: târg, o clipire, a rătăci, molatic, mahala. 3. Folosiți următoarele expresii într-o compunere cu titlul ”Raza” „s-a desprins raza din ghemul ei de aur” „ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur” „degetul fetei pare ca fulgerat de focuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r o g v a i v stau să erupă în lume e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am fost vreodată iubit, dacă am iubit cu adevărat și dacă sunt capabil să fiu eu însumi și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mica fântână din piatră din care nu curgea apă în ziua aceea. — Ți-aduci aminte când am intrat pe furiș în hamamul femeilor? Trecuseră de atunci șapte-opt ani, mi se pare, dar încă îmi aminteam până și cea mai măruntă clipire din ochi sau bătaie de inimă. Am încuviințat zâmbind. — Ți-aduci aminte că atunci, în ciuda stăruinței tale, am refuzat cu încăpățânare să-ți spun ce văzusem. Intrasem, drapat într-un văl, iar pe dedesubt îmi înnodasem o basma în jurul părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să aștept. Cortegiul venise un ceas mai târziu. Fatima fusese lăsată în grija mamei mele și ea a fost cea care a dus-o de mână până în pragul camerei unde, înainte de a ne părăsi, Salma mi-a amintit, cu o clipire din ochi, ce trebuia să fac înainte de orice dacă voiam să-mi afirm din capul locului autoritatea de bărbat. Am călcat așadar apăsat peste piciorul soției mele, care era apărat, e drept, de un pantof de protecție din lemn, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci de monede de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea. La plăcuța amintind că acolo este o casă de oaspeți, parcă, a Academiei. Nu-mi spunea nimic. Nu fusesem, probabil, niciodată acolo. Trec și pe lângă celălalt bloc, din care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rapide, răsuciri, Întoarceri, surprindea mereu pozițiile nesigure sau ezitările adversarilor, ocupa, parcă, locul pe care l-ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul Cuceritorilor, se formase o linie de arcași care scoseseră săgețile și ochiseră spre căpitan. Și abia atunci Alexandru descoperise că tatăl său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ANANDA Îți cåutam semnul între douå clipiri peste irisul necuprins al visårii cu torța tristeții arzând depårtarea Se fåcu dimineațå înså și eu încå mai trag nådejdea peste suflet Și prin câmpul secundelor pasul må poartå pe al Mayei tårâm cåtre ține Ananda .
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1603]
-
destrăbălatul Zeus, prefăcut În taur, avea s-o fure pe fiica regelui fenician Agenor, Europa, și, drept răsplată pentru fetia luată cam cu anasâna, să dea numele ei unui Întreg continent. Timpul trecea, oamenii se nășteau și mureau Între două clipiri ale feluriților zei supremi cărora li se Închinau. Un Urmaș s-a Învrednicit, acum vreo șase mii de ani (ce contează câteva sute În plus sau În minus...) să modeleze Între degetele sale, cu desăvârșire dibace, Gânditorul. Un altul (acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Amintirea Zburând adesea printre noi Și putrezind-o vremea, Clipirea unui vers de joi Și mândră ca ideea Un deja-vu mult prea plăcut Și care va mai trece, O clipă trăită profund Ori lacrimă prea rece; Un zâmbet larg, ori un sărut Sau mângâiere tandră, Un cer al tău și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93409]
-
smarald clorofilic câmp auriu copt ananas rubiniu ionatan și arcticul alb translucid råscolit ridicat înapoi cåtre cer dintre våi de rotile trenului cu umbră gråbitå înspre negura ochiului negru din stâncå Mi-a fost dat så-nțeleg între timp cå fiecare clipire de pleoape e un ochi din nåvodul aruncat peste viațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
ca și conduita exemplară, organizația de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
păsările când se întorc la cuiburi, nerăbdătoare, acasă. Doar mama, cu parfumul ei de grație și mister, misterul vieții sufletești, adânc, mă poate liniști. Doar în privirea ochilor ei blânzi ca marea, valul îmi poate găsi răspunsul. Și doar în clipirea lor se regăsește zbaterea de aripi a rezolvărilor la toate întrebările mele. Doar tu m-ai învățat, mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]