359 matches
-
marmură, sub privirea fermă a bătrânului portar, un munte de om în jurul căruia, după toate probabilitățile, fusese construit biroul imens în spatele căruia era așezat. Fiindcă vitalitatea portarului se concentrase în ochi, cu care părea în stare să comunice doar din clipiri, în ajutorul lui Porfiri sări colegul acestuia, un soldat bătrân și pricăjit, pe a cărui față se putea citit povara inacțiunii forțate, și se oferi să îl conducă la birourile editurii Atena. ă Nu le veți găsi singur, excelența voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
notează Voronca în Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
știință desăvârșită a gradării efectelor: „Mireasa fantomă aclamă în fața ferestrei parăzile nevăzute fluturând o batistă subțire. Pe pieptul ei, păianjenul adolescent, fruct tăcut al unui îndepărtat incest, își continuă somnul și apropierea mea plutind la înălțimea catafalcurilor nu poate opri clipirea senilă a micului său ochi. Invitații se reped cântând spre urinoare și sosirea mea, cu brațele încărcate de fructe, e subliniată de un zgomot ciudat, închiderea pe totdeauna poate, a unei trape secrete. Dar ferește-te să-ți atingi ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
necunoscute, apoi clipim, ca să trimitem la creier imaginea lor. Acolo comparăm fotografia cu alte imagini de fețe pe care le-am stocat și în acel moment îi recunoaștem. Este aproape sigur faptul că nu vă amintiți de nici una dintre aceste clipiri și este absolut sigur că nu vă amintiți că ați căutat în creier imagini, pentru că aceste procese sunt foarte rapide. Dar cum ați fi fost în stare să vă „recunoașteți” apropiații dacă nu le-ați fi căutat undeva imaginea? La
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
climat de seninătate. De altfel, atunci când suntem emoționați, aceste mișcări ale pleoapelor sunt mai lente și mai numeroase. Sunt dovezi mai bune ale atenției afectuoase decât ascultarea. Atunci durează până la o jumătate de secundă. Interlocutorul percepe clar diferența dintre aceste clipiri și cele precedente, chiar dacă nu o analizează. Pentru că nu trebuie să uităm că suntem capabili să percepem imagini proiectate pe un ecran timp de doar 40 de milisecunde! Joseph Le Doux a demonstrat recent că, atunci când simțim întreaga importanță a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mișcarea sprâncenelor transmitem interlocutorilor mesaje. Datorită acestor mișcări comunicăm mai bine. Mișcările sprâncenelor lui Marilyn Monroe constituie forța feței ei. Aceasta este foarte plastică, foarte mobilă și Marilyn își folosește sprâncenele pentru a-și însufleți mesajele. Aici este paradoxul: nici o clipire și extremă suplețe a sprâncenelor. Dar paradoxul nu este decât aparent. În realitate, pentru Marilyn chipul este un puternic mijloc de seducție. Datorită extremei mobilități a trăsăturilor, permanent în mișcare, ea favorizează enorm interacțiunea vizuală. Dar aceasta, lucru surprinzător, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
transă, deoarece magia eufonică acționează asupra lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Quincey sau Jean Cocteau, ci de închiderea definitivă și radicală a tuturor canalelor de comunicare ale corpului devenit sarcofag care lasă deschise doar trei ferestre spre lume: un ochi revulsat, memoria și imaginația. Iar ultimele două trăiesc suspendate într-o clipire.
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
30 miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat, liniștitor, de îndemnul înțelept și legal " Accesează fondurile europene prin CEC Bank". Esențială este însă componenta afectivă a argumentării, care readuce în atenție - cu o clipire complice din ochi către spectator, cu o aluzie la stereotipuri mai mult sau mai puțin asumate - modelul de prestigiu al haiduciei, ca primă opțiune națională.
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
surprinde lucruri care nu sînt încă definitive, care acum se adună din zvonuri și păreri, îi trădează côté-ul jurnalistic. Are un chef nestăpînit de-a arunca ocheade și de-a crede, de-adevăratelea, că lumea e făcută din astfel de "clipiri". O "facere a lumii pe matrici" încearcă, în felul lor, toți poeții. A lui Valentin Iacob are un anume farmec al "scindării", al facerii-desfacerii, ca proces sincron: "și tot mai cred că soarele decade, că se face un sobol negru
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
și nu-i aude comentariile deloc flatante pentru ea, astfel încât episodul pare să sugereze o anamneză a unui eveniment trăit chiar de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
plus revoluția din octombrie, dacă, în schimbul unei sticluțe de votcă, ei ar fi trebuit să plătească toate acestea, dacă li s-ar fi cerut să dea, drept plată, întreg continentul lor jumate european, jumate asiatic, - l-ar fi dat, fără clipire. Pe loc! Pe loc!! * Drumul l-am făcut în două Volgi prin stepa buriată pustie. Dacă una s-ar fi defectat, am fi luat-o pe-a doua; sau am fi făcut din două una, alte mijloace nefiind. Sava, lîngă
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
o beție a momentului călătoriei îl face pe poet să șteargă distincția dintre versuri, revărsîndu-se într-o continuitate similiprozastică: "Flancat din dreapta și stînga de-o ploaie rece, aparatul de zbor din Grecia, noaptea, care-a trecut cu bine de mici clipiri de orașe din Ionia antică, azi turcite, e pe punctul de-a trece peste Damasc. Și trupul meu care-a-nvins o teamă soră cu moartea, cu gîndul la un francez, Saint Exupery, și-a-nvins un semn de răceală
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
postmodernă, le transformă în imagini și sunete relativizatoare. Mircea Mihăieș Flori vorbe și întâmplări la Wolfsberg Domnul Ludwig ne-a avertizat misterios că florile vineții din curte ce au ajuns până la ferestre sunt otrăvitoare și a subliniat asta cu o clipire discretă a ochilor: poate șăgalnică, poate tristă. Meticulos, Herr Ludwig a scos, mai apoi, din credenț harta turistică a județului și ne-a arătat cu degetul gălbejit de tutun drumul de taf de pe lizieră care intră în pădure după jumătate
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
nevoie ca în exprimarea timpului ultimei clipe să se adauge încă un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este de 2’’. Cum ea
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
abordare rațională este însă imposibilă, întrucât, la nivelul percepției, starea de eveniment este condiționată de inmarginalitate și/sau continuitate temporală. A percepe OS ca eveniment este analog încremenirii cu privirea pe ceva inmarginal. Câtă vreme nu clipești, rămâi sincron evenimentului. Clipirea provoacă o discontinuitate temporală, care desincronizează percepția, îndepărtând-o de clipa-moment a evenimentului. Nu contează cât durează efectiv OS ci cât poți asculta fără să clipești auditiv. Cu fiecare clipire ieși tot mai mult din incidența evenimentului, întrucât determini un
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
pe ceva inmarginal. Câtă vreme nu clipești, rămâi sincron evenimentului. Clipirea provoacă o discontinuitate temporală, care desincronizează percepția, îndepărtând-o de clipa-moment a evenimentului. Nu contează cât durează efectiv OS ci cât poți asculta fără să clipești auditiv. Cu fiecare clipire ieși tot mai mult din incidența evenimentului, întrucât determini un interval între clipa ta (de după fiecare clipire) și locul temporal-continuu al OS, care rămâne astfel tot mai în urmă, respectiv în trecutul tău. Ca și cum, după fiecare clipire, OS s-ar
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
percepția, îndepărtând-o de clipa-moment a evenimentului. Nu contează cât durează efectiv OS ci cât poți asculta fără să clipești auditiv. Cu fiecare clipire ieși tot mai mult din incidența evenimentului, întrucât determini un interval între clipa ta (de după fiecare clipire) și locul temporal-continuu al OS, care rămâne astfel tot mai în urmă, respectiv în trecutul tău. Ca și cum, după fiecare clipire, OS s-ar micșora tot mai mult, până la micronica mărime a punctului, ca dimensiune elementară (indivizibilă). Dacă, ascultând o OS
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
auditiv. Cu fiecare clipire ieși tot mai mult din incidența evenimentului, întrucât determini un interval între clipa ta (de după fiecare clipire) și locul temporal-continuu al OS, care rămâne astfel tot mai în urmă, respectiv în trecutul tău. Ca și cum, după fiecare clipire, OS s-ar micșora tot mai mult, până la micronica mărime a punctului, ca dimensiune elementară (indivizibilă). Dacă, ascultând o OS, nu survin alte sunete care s-o bruieze, clipirea poate consta într-o percepere a ceva străin sunetului, care fluctuează
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
tot mai în urmă, respectiv în trecutul tău. Ca și cum, după fiecare clipire, OS s-ar micșora tot mai mult, până la micronica mărime a punctului, ca dimensiune elementară (indivizibilă). Dacă, ascultând o OS, nu survin alte sunete care s-o bruieze, clipirea poate consta într-o percepere a ceva străin sunetului, care fluctuează, atât din ambientul exterior (ca imagine, miros, temperatură etc.) cât și din cel lăuntric (gând/concept, emoție, culoare, figură etc.). De aceea, pentru a percepe auditiv-continuu, trebuie să te
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
punctele, comensurează doar conținutul, tocmai absorbit în latura atractoare a timpului (neavând, deci, nici o relevanță metrică). În raport cu acum-ul din stadiul raționalității, OS împlăsată metric nu capătă încă valențele orizontalității (ca relief și/sau discurs), ea rămânând prinsă tot în clipirea unui singur moment, a cărui redare tehnică devine de această dată posibilă. Așadar, cu ajutorul timpului instrumental OS poate fi reluată/dată ori de câte ori, exclusiv formal, sub aspectul marginii sale grilate. Ca spațialitate temporală, locul TA este un tot-aici unidimensional, permițând
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sălbăticiuni 3) Tu faci totul Și eu nu fac nimic Tu ai totul Și eu nu am nimic Și nici măcar praful în care am început să mă transform Nu-mi aparține Eu nu exist Decât dacă încuviințezi Tu - printr-o clipire - ca eu să exist. Și, dacă nu clipești, Unde sunt eu? Unde e gândirea mea? Unde e planul meu, pe care mi-l făcusem împreună cu lumea Ca, peste două zile, să trec pe la ea pe acasă și s-o îndrept
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând. Mă cheamă la cer părinții strânși la masa suferinții cimitirului de ger. Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]