679 matches
-
meu (Prahova, Cheia) Cristina Pârvu Mi-e dor de merii plini din curte, În care toți ne cocoțam. Livadă mea cu doruri multe, Unde-așa fericiți eram. Mi-e dor de-a mea copilărie, Ce-a trecut ca-ntr-o clipita. La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam. Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1462708533.html [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]
-
se află cel mai înalt punct al cerului...”. Țopăind cu piciorul drept, pe scara rulantă, Maria trăia impresia că urcă spre o altă lume. În fața și în spatele ei, oameni și oameni... Tot sub piciorul drept, a prins asfaltul, într-o clipită. Doi, trei pași repezi, după care a pornit-o agale pe trotuar, să ia troleul din stația de la Universitate. Se ducea acasă, în cartierul Drumul Taberei. Pe lângă ea, care încotro, se petreceau oameni de toate felurile. Era o zi superbă
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_vera_de_ioana_stuparu_1379253631.html [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
Cum îi era obiceiul, Ioana reușea mereu să se fofileze în tovărășia vreunui bărbat, completându-și astfel câștigurile într-un mod mult mai comod. Într-o zi, când culesul viilor era în toi și muncitorii își umpleau gălețile într-o clipită cu ciorchinii uriași, Ioana își vedea de treabă, cântând cu vocea ei cristalină un cântec de dor și alean. Tovarășii o ascultau fermecați și munceau mai cu spor. Nu departe de ea, un tânăr străin abia angajat la fermă se
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
stele, hăul, / Sau marea, lipsă, de sub pești - // Nu te opri: e bun, și răul - // Să nu cumva să te oprești, / Să ai cumva vreo îndoială, / Căci tânăr, ai să-mbătrânești / De blestemata ta croială - // Să nu cumva, preț de-o clipită, / Să vrei odihna fără moarte, / Căci nici colegul tău de pită / Povara ta, nu o s-o poarte - // Nu te opri! E-atâta de rău... / Vei fi atunci atât de greu / În Univers , că-n locul tău / Nu va păși nici
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
putem susține! Mă strâng veșmintele, deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo! Ce m-am speriat! De ce așa de brusc? O clipită am crezut că s-azvârle. Dar nu, omul s-a așezat doar... Îl percep după mișcarea trunchiului legănându-și picioarele. E semn clar că-i la strâmtoare. Le pauvre! Niște pași cadențați mă fură pe loc. Iau seama la fata
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Stingi și naști noi lumi de stele. Timp de aș avea, Nebune, Cât bătaia de aripă, Să îți spun câte ți-aș spune Nu aș pregeta o clipă. Ci-mi lași rest la rest rămas Doar de-o clipă de clipită, Cât un pas fără popas Din vecia neoprită. Vremea ce mi-ai dat să-mi fie E-ndeajuns cât pentru moarte, Cât o za din veșnicie, Gol din golul care spart e! Strig când taci și râd când plângi Preț
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cat_o_za_romeo_tarhon_1386017322.html [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
risipit bucuria ce mi-a dat-o reușita la examen. Aș dori ca în propunerea ta să se găsească locul în care să ne simțim bine, să cântăm, să dansăm... - Îți place să dansezi? o întrerupse el înviorat într-o clipită. - Da, mult! Dacă am cu cine și nu se supără dacă uneori îl mai calc pe picioare! - Atunci... ești de acord să mergem la discotecă? - Dacă este o atmosferă agreabilă și nu se consumă băuturi alcoolice, cu mare plăcere. - În
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_3_marian_malciu_1337874986.html [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
să doarmă?! Se liniști imediat, înțelegând c-ar fi de-ajuns acum să se-ntindă pe jos, răzemându-și picioarele de peretele din față, aflat atât de aproape, cam la un metru... Un fir de întrebare îi zgârie cumva creierul o clipită, constatând că deja nu mai putea sta culcat pe podea... Spațiul devenise mult prea îngust. Traversă noutatea, obișnuit deja cu năvala schimbărilor. Învăță odihna stând în picioare sub lumina tot mai palidă a senzorului. La câteva palme de el, oglinda
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1476602181.html [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
în cadrurile bancare ale trecătorilor. Numele și adresa, data nașterii, codul unic personal, numărul de cont, banii din cont, care sunt pinurile și multe aletele, suficiente pentru a putea clonă imediat un card bancar cu ajutorul căruia să golească într-o clipita conturile posesorilor de drept. În filmul de mai jos se poate observa tehnică folosită de hoți pentru a va scoate banii din conturi fără să vă atingă măcar, așa cum făceau pe vremuri hoții de buzunare "tradiționali". Adio, așa numita artă
CUM SE FURĂ BANII DE PE UN CARD ELECTRONIC AFLAT ÎN BUZUNAR de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_fura_banii_de_pe_un_card_electronic_aflat_in_buzunar.html [Corola-blog/BlogPost/345119_a_346448]
-
Ardelean , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - ... Citește mai mult În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare poezie are glasul ei, O tonalitate joasă sau înaltă, În care sufletul meu se scaldă, Se-aruncă-n gol, ca pasărea oarbă. Eu simt durerea sufletelor ce scriu, Simt chinul lor în fărâma de clipită, Rugina frunzei într-un zbor pustiu, Ultima zbatere duioasă de aripă... Poemele sunt hărți de inimi desfășurate, Răspunsul vieții. Și dincolo de moarte. ( Pictură: Odilon Redon- "Flowers in Blue Vase") Referință Bibliografică: Definiția poemului / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEFINIŢIA POEMULUI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1460174106.html [Corola-blog/BlogPost/384852_a_386181]
-
stele, hăul, / Sau marea, lipsă, de sub pești - // Nu te opri: e bun, și răul - // Să nu cumva să te oprești, / Să ai cumva vreo îndoială, / Căci tânăr, ai să-mbătrânești / De blestemata ta croială - // Să nu cumva, preț de-o clipită, / Să vrei odihna fără moarte, / Căci nici colegul tău de pită / Povara ta, nu o s-o poarte - // Nu te opri! E-atâta de rău... / Vei fi atunci atât de greu / În Univers , că-n locul tău / Nu va păși nici
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii by http://revistaderecenzii.ro/jianu-liviu-florian-caligrafii-pe-sufletul-inimii/ [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
oamenii din culise și birouri, au creat lumi care au atins sufletul a sute de mii de spectatori. În sălile Teatrului din bd. Magheru s-a plâns, s-a râs, s-a visat și s-a trăit viața într-o clipita. Sub sloganul „Nottara 70 - mai tanar că niciodată”,în cadrul evenimentului se vaprezenta selecția unora dintre cele mai de succes producții ale sale, cărora li se alătură numeroase evenimente conexe. Vor fi 7 zile efervescente, în care se vor evocă și
Teatrul Nottara sărbătorește împlinirea a 70 de ani de existență: profesionalism, talent, pasiune by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105541_a_106833]
-
scenografi remarcabili (Dan Nemțeanu, Mircea Marosin, Tony Gheorghiu, Ion Ipser). Vreme de 7 decenii, Teatrul „C.I. Nottara” a vibrat la aplauzele sutelor de mii de spectatori care au râs, au plâns, au visat și au trăit o viață într-o clipita, alături de artiști. Program Nottara 70 DUMINICĂ, 14 MAI 2017 Oră 18:00, Sala George Constantin Vestul singuratic de Martin McDonagh Regia: Criști Juncu Scenografia: Carmencita Brojboiu Cu: Florin Piersic jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calota / Corina Dragomir Oră 19
Teatrul Nottara sărbătorește împlinirea a 70 de ani de existență: profesionalism, talent, pasiune by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105541_a_106833]
-
permanent încurcate de la lucru de către feciori, care le luau fusele, zicând: , Am mâncat mălai/ Ca fusul tău să mi-l dai.” Fata încerca să-și reia fusul spunându-i: „Am mâncat ceapă cu pită/ Să mi-l dai într-o clipită”. Feciorii furau din caierul fetelor și se jucau de-a „bârdâgăul”: duceau o oală veche de lut, făceau câlții ghem și le dădeau foc în oală. In timp ce câlții ardeau lipeau oala de burta unuia dintre ei. Se producea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
întorci doar spre fața Atotștiutorului - e de-ajuns: el citește în inima robilor ce gândesc, știe ce-n suflet șoptesc - și le pătrunde gândul firesc. A face știute faptele tale bune e o ispită pe care s-o ascunzi în clipită. La fel, rugăciunile prea strigate sunt din rea inimă; închide-le cu șapte lacăte! Cele mai bune cămile, cele mai bune arcuri sunt cele tăcute; cele mai bune scrisori și vinuri sub pecete-s ținute. VI ( Conștiința împăcată și limpede
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
viața apărării cetățenilor Lumii Wasabi - cel mai mare mall din lume. Combinația dintre talentul în arte marțiale, mintea ascuțită și manevrarea pricepută a tehnologiei de ultimă oră este una fatală pentru toți adversarii eroilor noștri. Cei trei ajung într-o clipită oriunde este nevoie de ei. Mai ales atunci când Dr. Wasabi, un piranha mutant transformat în pericolul numărul unu, urzește un nou plan prin care să pună stăpânire pe întreaga lume. Ajutat de Bubba (gorila bodyguard) și o armată de cimpanzei
Chop Socky Chooks () [Corola-website/Science/317249_a_318578]
-
iconostasului și în aura Mântuitorului. Acest traseu care camuflează atâtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decât o clipită și mai condensat decât antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux”. (Pavel Șușară) „În câmpul simbolizării orizontale, figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbește în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
șoareci săritori ("Dipodidae") (13,5%), hârciogi ("Cricetulus") (18%), precum și cu insecte și păianjeni În captivitate, exemplarele mai tinere preferă șopârlele, cele adulte se hrănesc bine cu șoareci și șobolani albi. Acest șarpe rapid și puternic își prinde prada într-o clipită cu o viteză uluitoare. Prada măruntă de obicei o înghite vie, fără a o sugruma. Animalele mai mari care opun rezistență le omoară, strivindu-le de pământ cu corpul său puternic sau după ce a apucat prada cu gura, o sugrumă
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
pe cei care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat motivul animalului credincios. Vorbind despre scrierea acestui roman, Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, își rememora astfel acea perioadă de efervescență literară a tatălui ei: „Cum cuprinde furtuna năvalnic într-o clipită munți și păduri, așa-l cuprinde și pe Sadoveanu imboldul de-a scrie fără întârziere povestea acelui baltag, pe care îl cântărise de atâtea ori în palmă, gândindu-se la lovitura năpraznică pe care o poate da o armă ca
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
-i supranaturale. Astfel, este consemnat faptul că uimea prin forța sabiei sale din lemn de curmal, prin tăierea în două a unui copac pe care zece persoane nu îl puteau cuprinde, prin mutarea dintr-un teritoriu într-altul într-o clipită. Potrivit aceleași surse, "Saltuk-Nâme", Sarı Saltuk a trăit 99 de ani, fiind ucis prin otrăvire și printr-o lovitură de hanger. Cu toate acestea, se spune că înainte să-și dea ultima suflare l-a omorât pe cel care a
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
este îndemnat că îl caute (Romani 2:7). De fapt, este promis celor credincioși la a doua venire a lui Hristos: „"Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
mers odată împreună la ambasada, clădirea diavolească de care nu se apropiase până atunci decât ca să protesteze împotriva regimului de la București. Deferența primirii care i se făcea acum ar fi putut ameți pe oricine. Nu și pe Monica Lovinescu. În clipita cât am rămas singure pe o canapea, în așteptarea oficialului ieșit să comande niște cafele, Monica mi-a dat un cot rapid, șoptindu-mi poznașă: "Știi dumneata cine suntem noi? ". Familiarii recunosc citatul din E. Lovinescu, ironizând exagerata părere despre
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pentru mine. Uneori fulgi de zăpadă cădeau în preajma ei. Zăpada sau frunzele, deși cel mai des era ploaia. Uneori voiam să țip, să tulbur liniștea încremenită, care în acel moment părea să fie doar a ei. Iar apoi, într-o clipită, dispărea în negura apelor. Era o clipocire sau sunetul clipocirii, urmat de tăcere. Cât de îngrozitoare erau acele secunde, păreau să dureze la nesfârșit! De parcă n-ar mai fi ieșit niciodată la suprafață. Cât de adâncă e apa?, am întrebat
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]