293 matches
-
puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea să semene cu sosirea zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar nu Înlăturaseră suferința? Căci suferință avea să fie, multă și mereu la marginea morții. Lupta pentru viață nu se terminase, ci abia Începea. Multă suferință... Ajunsese prea târziu... La cheiul unde era ancorată corabia genoveză valurile reîncepură să ajungă, clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-n celălalt eu... de unde adunam gânduri firave trimițându-le-n amiezile noastre. M-ai găsit, într-o entitate fără nume, unde spiritul crepuscular îți trimitea starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își eliberau curgerea, unde toate planetele se sincronizau cu nașterea mea. M-ai găsit în nelumea ta, în constelații contopite cu atingerea vrăjilor mele, unde puncte cardinale înving infinitul, în locul in care mă lipseam de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a răspuns el, clipocind din străfunduri de pământ... Când m-am întors, bătrânul mă aștepta în pragul chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o îmbrățișare de fiară înjunghiată în pântece. Un frig și o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice. Ce trist!... Nu-și putea astâmpăra nevoia de prezența lui cu luna rece și cu stelele astea nebune care sclipesc fantomatic... Orice iubire e o robie și ea a obosit să-și mai înjuge trupul... De
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Când oamenii... gândaci încåierându-se pe o fårâmå de anafurå scuturatå de preot la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele sfârtecate-n sårituri de delfini cåțårați pe coastele clipelor gri-verzui încurcate-n alge albåstrite de vreme trecutå Uitarea clipocea-n amintire crâmpeie de neîntâmplåri petrecute aidoma iar eu må priveam în tine îndepårtându-må mai aproape
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi fi stat așa, dar când m-am hotărât să intru în chilie luna mă privea deja de sus... M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiecare când vrea... A fost cu țipete, s-auzea și pe sală. Ghemuită peste poșeta din poală, Irina nu se mișcase. Ca și cum n-ar fi simțit când se așezaseră duduițele alături. Nici ele n-o luară în seamă. Vocile ondulau, clipocind, parcă. Cea de la celălalt capăt al băncii avea un timbru puternic, adânc. — Directorul i-a strigat: marș. Auzi, marș afară, așa i-a strigat. Cred că i s-o fi făcut și lui frică, după aia, ea reprezenta Partidul, Bretan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dă ochii peste cap. Crede că tot visul de a scrie un scenariu e o prostie. Ca majoritatea oamenilor. Debbie nu vrea să-și care sacoșele până acasă, așa că luăm un taxi. Când ajung în camera mea de hotel, îmi clipocește luminița roșie de la robot. Inima îmi tresare. Se poate ca... se poate ca Adam să fi aflat numărul camerei mele și să-mi fi lăsat un mesaj de dragoste? Entuziasmul meu ia repede sfârșit, totuși. Am trei mesaje, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul lui de afaceri, Manuc luase o barcă și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase mult. O auzea clipocind sub podeaua pavilionului. Cât vedea cu ochii, nu mai exista nimic altceva decât o întindere de apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă surpriza la apogeu, a fost faptul că zona cu pricina se dovedi o cascadă de energii albe, pozitive. Radiesteziștii avansați descoperiră cu neastâmpăratele lor nuielușe de alun sumedenie de izvoare cristaline (probabil că de atunci datează și zicătoarea „frumos clipocește buna dimineață”). Finalmente, pentru Jean totul deveni limpede: ceea ce demarase el nu era o afacere, ci o misiune. Imediat după această Iluminare, au fost achiziționate două garsoniere alăturate. De acum încolo se putea vorbi, în plus, de o toaletă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi. Pentru că orice e mai bun decît un moment de singurătate În celula minții, ne băgăm În seamă. E de undeva de lîngă Alexandria, Îmi povestește că la centrul de recrutări nici nu au vrut să se uite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Brooks), se exprimă greoi și abia dacă reușesc să Înțeleg ce-i cu el. Nu sînt În dispoziție și el dispare cum a apărut. La un moment dat, ni se distribuie rația pentru această călătorie, două conserve fără etichete, care clipocesc grețos cînd le scuturi, și o jumătate de pîine pentru fiecare soldat. Dar toate aceste operațiuni nu durează mai mult de o oră, așa că În curînd așteptarea Începe să ne apese. Și ne apasă pînă la ora 1 fix, cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt Împreună ( În caz că inamicul ne atacă, e bine ca muniția să nu fie toată la un loc), vagonul-magazie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult valsurile și mai ales Dunărea albastră un joc al imaginației
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
garduri, posibil că era și câmp. Recurse la poziția stând în cap și începu numărătoarea sumei ideale a lui 9, adică 9999. Pe la 2009 meditația aritmetică îi fu întreruptă de un ușor clipocit. Din fericire nu era ceva personal. Se clipocea un maidanez ciobănesc care, asimilând aura energetică a maestrului, stătea tot în cap și cu piciorul în sus, pe cracul stâng, exact cel cu caiaua, continuând să... Să ne oprim aici fiindcă aici intervin cele două palme aparținătoare, cum avea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]