301 matches
-
părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare cu o față veselă privea din înalturi întinderea albă a câmpului... Era vremea când se rup zăpezile și apa începe să clipocească prin făgașe... Costăchel se gândea că ar cam fi timpul să treacă pe la inginerul Cicoare, agronomul Liceului Bașotă, pentru că nu mai era mult până la vremea semănatului. „Mâine dimineață, primul drum îl fac la liceu... ” Bună dimineața, domnule inginer! salută Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
majoră din moment ce nici eu, nici Mark nu ne-am preocupat prea tare s-o curățăm. În fine, poate că ne-am fi priceput, dar nu am ajuns niciodată să ne testăm abilitățile pentru că nu ne-a interesat. Atât timp cât ecranul televizorului clipocea și nu erau excremente vizibile de șoareci, noi eram mulțumiți cu mediul în care trăiam. — Nimic de genul acesta. În fine, are legătură cu Harry, dar nu cu inima lui. Încep să mă întreb dacă posedă așa ceva. Poate că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta, clipocind, tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
corpuri cerești învârtindu-se în jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm în locul în care ne apucam cu mâinile ca să ne învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — Iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse Ivan văzând că rămăsesem pironită cu ochii în sus. Cine n-a dormit niciodată în deșert nu poate înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul ăsta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate de cauciucurile altor contrabandiști. La un moment dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nuvela aia de Sorokin, aia de-i zice Dragostea lui Sanka, de n-o să ne vadă nimeni. Așa că tot nu scăpi, puicuța taichii, că tare mi-e dor de buzișoara ta spuzită și de ochioii tăi cât farfuriile cu mătrăgună clipocind de-amor. Rogu-te, când te dezbraci seara de cele toate, ai un gând spurcat și pentru unchiul tău din Iași, de-i zice hobăbăitul. Te străpup în eternitatea cracilor tăi găuriți, colo sus, fix, exact pe borțile calde... Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri de bombe, clipocind în mâlul lor imund, fumezi țigări din frunze uscate de sfeclă, te îndrăgostești de fiica șefului de post, intangibila Cecina... BUCUREȘTI FAR WEST Bagaje pentru paradis (I) Daniel CRISTEA-ENACHE În ultimii ani, Valeriu Cristea mai avea puțini prieteni. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi fi stat așa, dar când m-am hotărât să intru în chilie luna mă privea deja de sus... M-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină, nu-i dămnimic de mîncare? - Nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tocul ei pe față: „Te omor, mă, te omor!“ Și brusc s a ridicat, a stat cu capul în sus o vreme și s-a aplecat iar deasupra mea cu o înjurătură grea. S-a întors și s-a îndepărtat, clipocind cu cizmele prin apă și dând cu sete în ele, cu cravașa, în timp ce zvâcnea în vorbe: „Paștele mă-sii de viață! Dumnezeii mă-sii de viață... Futu-i...!“ Zeul suprem, Zeus, este numit teleios de Pindar și de Eschil. Acest
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Marcus Valentine nu a sunat-o. Abia dacă îi venea să creadă ce noroc a avut. Toată săptămâna se uitase la robotul telefonic de parcă trăia cu pericolul unei bombe neamortizate în apartament. Dacă ajungea acasă de la muncă și luminița roșie clipocea, inima i se urca în gât. Dar, deși era un mesaj de la Cormac care spunea că un pachet de mostre pentru ramurile moarte va fi livrat marți și altul care spunea că același pachet va fi ridicat vineri, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dă ochii peste cap. Crede că tot visul de a scrie un scenariu e o prostie. Ca majoritatea oamenilor. Debbie nu vrea să-și care sacoșele până acasă, așa că luăm un taxi. Când ajung în camera mea de hotel, îmi clipocește luminița roșie de la robot. Inima îmi tresare. Se poate ca... se poate ca Adam să fi aflat numărul camerei mele și să-mi fi lăsat un mesaj de dragoste? Entuziasmul meu ia repede sfârșit, totuși. Am trei mesaje, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mică decât părțile care o compunea. Știam cum arată duminica la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la atâtea voulez-vous de le cere bucătăria franceză. Când a sunat ora tostului, mi-a venit greu să mă salt pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de periuțe noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi piere bucuria, asemenea apei care se scurgea clipocind din cadă. Probabil că face asta frecvent. Fiul lui nici măcar nu clipise la vederea unei femei străine, goale pușcă, tocmai ieșită din patul tatălui său. Ce vârstă avea? Paisprezece? Cincisprezece ani? Vârsta la care cei mai mulți băieți ar muri de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
omenești așa de lămurite, încât păreau că vorbesc aproape de noi, undeva, în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar tăcerea uliții se prelungea. Se strecură într-un târziu în casă. Frații mai mici veniseră de la lucru și dormeau; Sanis încă nu-și părăsise pe prietinul său din colț, iar maică-sa tot cu penele se năcăjea în mijlocul odăii, clipocind de somn. O întrebă cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet; apoi se ghemui într-un colț. IIItc "III" Ștefan Bucșan, băiatul vestitului Vartolomei, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de femeie, făcut dintr-un singur rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul lui de afaceri, Manuc luase o barcă și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase mult. O auzea clipocind sub podeaua pavilionului. Cât vedea cu ochii, nu mai exista nimic altceva decât o întindere de apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a răspuns el, clipocind din străfunduri de pământ... Când m-am întors, bătrânul mă aștepta în pragul chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ca flăcări peste creste, ne vine iar lumina. Noi căutăm cărarea pierdută ...în pustiu, Dar rătăcim se pare ...fără-a găsi pricina Și toate iar se-ngroapă sub cerul plumburiu. Simțim încă mireasma pădurii pe aproape, Cum clipocesc pâraie, din munte care vin Și clipe curg în taină, ca roua sub pleoape, Ca pâcla cea subțire, ce toarce un destin. Privim covorul toamnei, cu frunzele în vânt... Simțim doar că iubirea ne arde încă-n în piept, Ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93297]