230 matches
-
celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se potrivea exact și continua modelul unui fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vremea știută. ― Voi fi aici fără întârziere, părinte. Noapte bună. Am ieșit simțind și eu povara încordării continuie din timpul discuțiilor cu bătrânul... Doream clipe de hirjoană cu apa izvorului din vale. Am pornit cu grabă spre prietenul meu cu clipocit ademenitor... Aceeași lună croită din argint pur mă privea din înalturi. După o lungă bălăcire în unda primitoare a izvorului, m-am întins pe covorul de frunze colorate... Nu știu cât oi fi stat, dar când am ajuns la chilie, lampa mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din vale de izvor. Când am simțit că a fugit din mine toată oboseala și gândul amar l-am pierdut pe undeva, am ieșit. Înfășurat în prosop, m-am dus la gura izvorului, să-i ascult - poate pentru ultima oară - clipocitul fără început și fără sfârșit... După ce am mâncat, am ieșit în cerdac, cu gând să uit de mine, bând din vinul lăsat anume în oala de pe colțul mesei. Numai că n-am reușit să beau măcar vinul din ulcică. Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spirit, astfel că lasă jos armele și, arătând încă o dată către latura vasului, sublinie cu blândețe: Dacă vântul nu bate, iar valurile care veneau dintr-o parte te lovesc acum din partea cealaltă, fără nici un motiv aparent, si daca, în plus, clipocitul lor este slab, ritmic și profund, inseamna ca valurile s-au lovit de o insulă pe care nu poți s-o vezi, iar acum se-ntorc... Îl privi cu atenție. Ai înțeles? Tapú Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tot n-aș ști cum să aplic cunoștințele... Arată spre chila stânga a catamaranului și întreba aproape agresiv: Ți se pare ca valurile astea sună altfel decât celelalte? Bună femeie se concentra, străduindu-se să perceapă vreo nuanță diferită în clipocitul valurilor care se loveau de scânduri, dar până la urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința: — Pentru mine, un val nu e decât un val, răspunse. Dar eu nu visez să devin părintele copiilor Maianei. Dacă aș visa așa ceva, adaugă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele norilor, să ghicească despre ce fel de insula este vorba sau să-și dea seama, din clipocitul unui val care îi ajunge la urechi, că se gaseste pământ la șaptezeci de mile depărtare. Dar, deși aceasta presupusa insula se găsea la mai puțin de șaptezeci de mile, căpitanul Mararei nu ordona să îndrepte navă într-acolo, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și cușcă țâșni la suprafața oceanului calm, la distanță de o sută cincizeci de metri. Încet, mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-ar fi oprit, lăsînd să se audă clipocitul monoton al apei În creștere. — Aceasta-i camera 6, anunță băiatul. — Ca s-ajungi la camera 100 Îți trebuie, cred, o zi Întreagă... — E la etajul al treilea, dar domnul Travers a dat dispoziție... — Bine, bine... Am spus așa, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lucreze netulburat În cabinetul său. Constată că și această ușă rămăsese neîncuiată! deschizînd-o, auzi parcă un oftat lung: era freamătul draperiei din dreptul celeilalte uși. 2 Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
această spaimă - spaimă de suferința altor ființe - decît Într-un singur fel: lovindu-le pînă cădeau vlăguite sau moarte... Uitînd de maiorul Stone, Digby porni, după miros, spre odaia lui Poole. Odaia se afla În fundul coridorului, de unde se auzea și clipocitul robinetului: era o cameră Încăpătoare, pătrată, cu podeaua de piatră, lipsită de orice confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil că pe vremuri slujise drept bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Când porni spre camping, era noapte. Trecând prin dreptul bazinului cu jacuzzi, auzi șușoteli, un râs Înăbușit. Se opri cu punga Leclerc În mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri: nu făceau zgomot, se auzea doar clipocitul ușor al apei pompate sub presiune. Luna ieși din nori. În același moment sosi un alt cuplu, Începură să se dezbrace. Șușotelile reîncepură. Bruno puse jos punga din plastic, Își scoase sexul și Începu să se masturbeze. Ejaculă foarte rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sex un prezervativ. Surprins, Bruno constată că femeia rămâne pe loc. Pașii bărbatului se depărtară, liniștea reveni. Ea Își Întinse picioarele prin apă. Bruno făcu la fel. Un picior al femeii Îi găsi coapsa, Îi atinse ușor sexul. Cu un clipocit ușor, ea se desprinse de margine și veni lângă el. Norii acopereau acum luna; femeia era la cincizeci de centimetri, dar Bruno tot nu-i putea distinge trăsăturile. Un braț Îi cuprinse coapsele, celălalt Îi Înlănțui umerii. Bruno se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de un vânt abia simțit, din clipa În care aprinseserăm focurile și ne apucaserăm să strigăm. Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tufișuri despuiate, o tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit. Băiatul ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre și rădăcini. Ilie ia apă în gură, face trei cruci cu degetul mare peste pieptul vrăbioiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Veneția, de tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe străzile Înguste, lunecoase pe sub zăpadă, cu gondole acoperite de nea și lapoviță, de clipocitul apei verzi-cenușii, și de frigul intens, de turiștii japonezi ghemuiți prin cafenele, de holul hotelului cu scări centenare, acoperite de sărbătoare cu brocarturi, de candelabrele mari din salonul Împodobit cu un pom de Crăciun uriaș și absurd, de directorul și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]