225 matches
-
râde, dansează și cântă învăluind cu razele lui tot pământul. Sub strălucirea caldă a soarelui plapuma de zăpadă începe să se topească. Iar pârâiașele eliberate de haina de gheață șerpuiesc cristaline sărind din piatră în piatră, ducând într-un vesel clipocit, vestea: ”E primăvară, e primăvară.” De sub ultimele petice de zăpadă, apare cu clopoțelul său alb, gingaș, un alt sol al primăverii - ghiocelul care se pare că vestește-n toată țara, ca un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ciripind mereu iar unele rămân pe jos printre frunze și flori și cu mișcări fulgerătoare apucă câte o gâză. Peste tot predomină verdele ierbii și galbenul holdei de grâu. Se aude foșnetul spicelor de grâu legănate de mișcarea aerului și clipocitul apei curgând și chiar foșnetul frunzelor. Peste tot e o mireasmă de flori, de pământ jilav, de fân cosit. Pe câmp, lanurile aurii de grâu așteaptă combinele. Iar după muncă oamenii se odihnesc la umbra pomilor rotați. E căldură ca
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot monoton, sclipind în bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus de pe creastă, milițienii începuseră să tragă, cu o înverșunare de neînchipuit. Dezmeticiți, cei doi.. își dădură drumul pe povârniș, până jos, pe valea adâncă și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi reveni în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
S-a Întunecat și jocul de lumini al firmelor multicolore devine irezistibil. Vaporașe rapide fac legătura Între cele două maluri sau manevrează În susul și În latul râului Într-o romantică croazieră. Vasul se strecoară lin pe lângă maluri Înverzite, și doar clipocitul apei vălurite zumzăie ușor, ritmat ca un ceasornic, sub bolta cerească luminată cu steluțe asemenea feștilelor de la balurile Împărătești, În așteptarea palidei Doamne a Nopții ce-și căuta, Încă, rochia imaculată cu care să-și vrăjească dansatorii visători de tărâmuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lumină Celui care sunt, îmbrățișare și fior, cenușă și pământ. Mă tot nasc și iarăși mor catedrală din ruină. Mărturisesc lumină. E noaptea lunii pline și nimeni nu știe să descrie liniștea din jur. Nici greierii, nici aripile păsărilor, nici clipocitul peștilor, nimic nu poate opri strălucirea stelelor și zborul licuricilor. Trupul mi se destramă și totu-i Dumnezeu. Dar eu?1028. Mama Demetra a fost personificată în mitologia greacă prin divina fecioară a Vântului, fecunda Kore a grâului verde, prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
așa numit simbolism fonetic, chiar dacă În poemul „Luceafărul” este mai puțin evident. Alternanța consoanelor sonore „l” și „r” din strofa: „Privea pe mare cum pe zări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce...” sugerează mișcarea apei; parcă auzim clipocitul valurilor mării. Particularități morfologice Substantivul adjectivul Edgar Papu remarcă predominanța substantivelor masculine În „Luceafărul”, aceasta fiind legată de problematica geniului. Dintr-o statistică realizată de D. R. Mazilu În studiul „Luceafărul lui Eminescu. Expresia gândirii, text critic și vocabular”, arată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ușa, desigur, locomotivaportristețea se desfăcea de pe lemnul vopsit în alb-gri și, încet-încet, se deplasa, plutea, năvălea ușurel către patul unde-mi întemeiasem de mulți ani lenea creatoare. Neînfricat, cum mă știți... ori aflați chiar acum... nepăsător, surâzător, așteptam impactul nasol, clipocitul critic, secunda când loco... etc. (chestia aia găsită într-un almanah pentru stuparii profesioniști)... fiindcă eu veneam din urmă... și dânsa mă ocolea cu respect, cu delicatețe, mda... cu grijă... când... atingea cearceaful cam murdar al plapumei... și eu, haț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
complice cu călăuzele, a trebuit să ne întoarcem din drum, în zori, ascunși în fundul unei căruțe pline cu paie, pentru a lua un tren local până la Turnu Severin și de acolo spre București. Am păstrat pe vecie amintirea sfâșietoare a clipocitului nocturn al fluviului, la doi metri de ascunzătoarea noastră. Dunărea n-a vrut să ne lase s-o trecem, iar toamna târzie, cu culorile ei somptuoase zărite prin gemulețul căsuței necunoscute unde poposiserăm în drum spre zona interzisă, nu ne-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
avea neamuri dincolo, către Molsheim, și se gândea să se retragă Într-acolo. — Adevărat, avea neamuri acolo? Ia te uită, ce puține știu eu despre supușii mei... S-a dus deci la neamuri? Tocmai la Molsheim? spuse Conrad privind Întunecat clipocitul apei, sub pod. — Mărite stăpâne, a avut ghinion, spuse omul pri vindu-l pe nobilul cavaler drept În față. I s-a speriat calul pe pod și a căzut În apă, tocmai când voia să treacă din colo. I-am spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ruga, cu evlavie, în fiecare seară, înainte de culcare! - Bine, mamaie! Ține mâinile îndreptate spre icoană! Au urmat câteva minute de liniște. De liniște în încăpere, dar și una interioară. Se auzeau doar respirația greoaie și ușor șuierătoare a bătrânei și clipocitul apei la mișcarea picioarelor prin ligheane. - Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur, mamaie? - Da, mamă! - răspunse bătrâna, de data
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și câte fac. Eu din cerdacul meu din Boppard mă uit la Loreley și deplâng acele vremuri când și ea mai știa să asculte, plină de muză, clipocitul unui vers frumos... Ai tradus mulți autori români, clasici și contemporani, în limba germană. Ce satisfacții ți-a adus actul traducerii? Ce insatisfacții? Ce ai pe "șantierul" de traducător? Cât ai fost sprijinit de instituțiile care promovează cultura română în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se potrivea exact și continua modelul unui fragment
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mistic din mine. Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros de fericită. René mă îmbrățișa puternic, exact ca în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit. - Trage undița, băiete! Se pare că ai noroc.Ai prins cu siguranță un pește. Am tras undița ușor și, într-adevăr, de cârligul metalic atârna un peștișor. L-am scos cu grijă din
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niște case, întrebând gospodarii dacă nu au văzut un om îmbrăcat cu o cămașă lungă, fugind ca un iepure. Nicolae Petrașcu stătea pitulat în colțul lui, nemișcat. Respirația îi revenise la normal. Se făcuse liniște și nu se auzea decât clipocitul apei pe frunze. Mergând spre marginea holdei simte o mișcare spre dreapta. Mai târziu reconstituind clipă cu clipă, împreună cu Comandantul cele întâmplate și-au dat seama că trecuseră unul pe lângă altul, fără să-și dea seama, și fugind fiecare de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
remarcat nimic neobișnuit la ea. Era apă normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită. Parcă ne aflam pe fundul unei fântâni. Nu vibra nimic. Nici aerul, nici apa, nici întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă, mi-am dat seama că uitasem să-l rog pe Profesor să se ocupe de rana mea. Sper că nu înoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trag după mine bagajul. Dunărea era puțin agitată și valurile acelea mici m-au camuflat cât de cât, că dacă ar fi fost lină se putea vedea de la distanță pe luciul apei. În plus, datorită valurilor nu se auzea nici clipocitul înotului. Și am înotat așa, cu povara aia de geantă până am ajuns la malul iugoslav. C. I.: În sfârșit, scăpaserăți! S. Ț.: Am ajuns atât de epuizat, încât n-am mai avut putere să mă agăț de o creangă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lumii au creat o sumedenie de mituri pentru a explica originea lumii. În mitologia egipteană, la începuturile lumii exista doar o mare întunecată care plutea peste tot. Ea era cufundată în tăcere, era lipsită de orice sunet sau de vreun clipocit, și se spune că era corpul zeului primordial Nun, zeul oceanului. Într-o zi însă, din adâncimile acvatice s-a ridicat un munte la suprafață, iar pe vârful lui s-a născut zeul soare, Atum (Ra). Acest zeu avea înfățișarea
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
metoda cea mai bună este aceea care se dovedește a fi și cea mai armonioasă. Ceremonia în sine are de asemenea rolul de a îndrepta toată atenția oaspeților asupra frumuseții celor mai simple manifestări ale naturii, cum ar fi lumina, clipocitul apei, dogoarea focului de cărbuni și de asemenea manifestările forței creative a universului prin încercarea umană, de exemplu, în confecționarea de obiecte. Conversația în camera în care se servește ceaiul se axează pe astfel de lucruri. Oaspeții nu se vor
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
chitara clasică, vioara, pianul, muzicuța, blockflute, fluierele, mandolina, tobele, bateria, cinelele, gongurile), alte accesorii (ca de exemplu bolurile, clopotele tibetane, diapazonele, monocordul), cât și vocea umană. Integrează în muzica sa sunete înregistrate din natură, ca de exemplu ciripitul păsărilor, vânt, clipocitul apei, valurile mării. De asemenea, utilizează instrumente electronice, ca de exemplu chitara electrică, orga electronică, sintetizatorul electronic, programe speciale de calculator care generează sunete speciale pentru sonoterapie, vocaloterapie, meloterapie, muzicoterapie. Mai este cunoscut ca scriitor în domeniul muzicii. A început
Dorin Achim () [Corola-website/Science/314015_a_315344]
-
în pânză de apă prin care mișuna pești, de la cei mici la unii impresionant de mari. Cisternele datează din secolul al VI-lea d. Hr. Au fost construite pentru a alimenta cu apă palatul imperial și clădirile înconjurătoare. Luminițele difuze, clipocitul apei, penumbra numeroaselor coloane scufundate, peștii mici și cei imenși alunecând în apă, toate realizează o atmosferă aparte. Basilica Cisterna se numește și „Palatul Scufundat” deoarece coloanele de marmură ce o compun se înalță din apă și păr incomensurabile. Ea
Cisterna Basilică () [Corola-website/Science/320848_a_322177]