560 matches
-
Syntax: Topic, Discourse-Linking, and Agreement, ms., internet. Postal, P., 1969, "On the So-Called 'Pronouns' in English", în D. Reibel, S. Shane (eds), Modern Studies in English, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, p. 201-224. Preminger, Omer, 2009, "Breaking Agreements: Distinguishing Agreement and Clitic Doubling by Their Failures", în Linguistic Inquiry, vol. 40, nr. 4, p. 619-666. Preminger, Omer, 2009, Agreement and Its Failures, curs susținut la școala de vară EGG09, Poznań, Polonia. Pollard, Carl, Ivan A. Sag, 1994, Head-Driven Phrase Structure Grammar, Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2, p. 121-131. Tomescu, Domnița, 1998, Gramatica numelor proprii în limba română, București, Editura All. Trommer, Jochen, 2001, The Post-Syntactic Morphology of the Albanian Pre-Posed Article: Evidence for Distributed Morphology, ms., internet. Uriagereka, J., 1995, "Aspects of the Syntax of Clitic Placement in Western Romance", în Linguistic Inquiry, nr. 26, 1, p. 79-123. Valois, D., 1991, "The internal syntax of DP and adjectival placement in English and French", în T. Sherer (ed.), Proceedings of the North Eastern Liguistics Society 21.), Amherst
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe cele de tip formal. 163 Vezi definiția din DSL: "Acord al complementelor (direct și indirect) cu verbul Manifestare a acordului caracteristică numai anumitor limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu verbul Manifestare a acordului caracteristică numai anumitor limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra verbului particularitățile de gen, număr, persoană și caz ale obiectelor." (2001: 17). 164 Coppock (2004) propune
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poate fi separată de coocurența mărcilor de acord cu nominalul argument, astfel încât o voi considera un criteriu în sine. 166 Cf. den Dikken (2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
considera un criteriu în sine. 166 Cf. den Dikken (2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are un articol definit invizibil. 168 În completarea acestor informații referitoare la contextele în care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are un articol definit invizibil. 168 În completarea acestor informații referitoare la contextele în care se dublează un complement direct, vezi cap. 9. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
una anterioară, abandonată pe parcursul câtorva enunțuri. 2.1.2. Sprijinirea unor mecanisme ale implicitului Participând la mecanisme pragmatice bazate pe implicit, pronumele devine suport pentru vehicularea forței ilocuționare sau a unor implicații discursive, declanșator de presupoziții sau gazdă sintactică pentru cliticele adverbiale prin care vorbitorii atașează enunțului semnificații și valori modale suplimentare. În aceste situații, actualizarea pronumelui subiect are justificări discursive. Ca suport pentru vehicularea forței ilocuționare, pronumele sprijină expresia lingvistică a unor acte de vorbire cum sunt reproșul, oferta, blamarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical permite dublarea opțională a complementului, între structurile cu dublare și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dan [udrea↓ sportu (IVLRA: 86). Interpretarea dublării la nivel transfrastic 12 pune în evidență existența unor mecanisme pragmatice subiacente acestui fenomen. În secvența următoare, reluarea rezultă dintr-o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine e un titlu pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine e un titlu pe care l-am conceput FOARte general era el numai că mă gîndisem la o direcție anume care acum NU mă mai interesează↓ adică la o analiză în: linii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sumă distinctă B: așa ↑ as[ta +A: [această sumă distinctă noi tre[buie s-o aflăm (IVLRA: 112) B: [da' trebuie în română↓ prezentarea↑ o facem în română? (IVLRA: 34). În prima dintre cele două secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă, neafectată de astfel de fenomene discursive, ele sunt considerate greșite (o veți primi cartea, el i
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ridicat de accesibilitate discursivă a referentului exprimat pleonastic, necesară decodificării mesajului în absența unui context situațional partajat de emițător și receptor. 3.3. Dublarea pronominală Adesea, dublarea pronominală (dublarea prin pronume formă tare a complementului direct și indirect actualizat prin clitic) se justifică discursiv ca procedeu de focalizare/tematizare: +A: ai grijă de tine↓ lasă-mă pe mine [să mă păzesc SINgur. (IVLRA: 192); pă mine nu mă interesează ce-a făcut patriarhu cu trupu său (IVLRA: 236); B: mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
-l demontez și vi-l împachetez (121), să ți-l ții să nu se-ncaiere (76), ți-i faci scurți (126), să nu mi-i uit (92) - în care proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de parcă, ca și cum/de parcă, exprimând predicații contrafactive: (257) Sună ca și când se grăbea să termine. (www.gamextv.ro) (e) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ: (258) Cum sună vocea lui?/ Vocea lui sună cum o știam. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este admisă în oricare dintre tiparele de complementare: (259) Muzica lor îmi sună bine. 6.2.3.Verbul a mirosi. Grila sintactică Verbul a mirosi participă la tipare mai diverse. Funcționează contextual ca verb impersonal (260a), cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Florile astea nu miros ("Florile nu au miros"). Primește două compliniri, un subiect Locativ și o complinire circumstanțială obligatorie, realizată printr-un grup prepozițional organizat în jurul prepoziției cu sens comparativ a: (262) Toată casa miroase a fum. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este posibilă doar în tiparul semnlat mai sus la (260b): (263) Îmi miroase a parfum. 7. Pasivizarea verbelor de percepție. Efecte ale pasivizării Verbele de percepție care au posibilitatea construcției cu un obiect direct - cele de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Până Dindelegan, G., 1987, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioadă de dupa 1880), București, Tipografia Universității din București. Până Dindelegan, G., 1992, Sintaxa și semantica, București, [Tipografia Universității București]. Până Dindelegan, G., 1994, "Pronumele "o" cu valoare neutră și funcția cliticelor în limba română", în LL, XXXIX, 1, p. 9-16. Până Dindelegan, G. (coord.), 2002, Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., 2002a, "Formații substantivale recente și rolul "clasificatorilor" în actualizarea lor contextuala", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
-ea, de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de presiunea celorlalte conjugări, cât de factori prozodici 3: a fost înregistrată doar în cazurile în care forma verbală era urmată de un clitic pronominal, pentru verbele: a spune (spuneți-mi, Național TV, 15.XI.2007, TVR Cultural, 20.XI.2007, 11.III.2008, 20.III.2008, Radio România Actualități, 20.III.2008; spuneți-ne, Radio Antena Satelor, 5.III.2008, 19.III.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
verbul a face: făceți-o, TVR 1, 23.XI.2007, 26.XI.2007, la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2007). 8.3. Mai îndepărtate de registrul cult scris sunt construcțiile relative în care pronumele care este folosit invariabil (în forma de nominativ-acuzativ), deși funcția sintactică în relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]