KorAP: Find »[drukola/base=clitic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

2, p. 121-131. Tomescu, Domnița, 1998, Gramatica numelor proprii în limba română, București, Editura All. Trommer, Jochen, 2001, The Post-Syntactic Morphology of the Albanian Pre-Posed Article: Evidence for Distributed Morphology, ms., internet. Uriagereka, J., 1995, "Aspects of the Syntax of Clitic Placement in Western Romance", în Linguistic Inquiry, nr. 26, 1, p. 79-123. Valois, D., 1991, "The internal syntax of DP and adjectival placement in English and French", în T. Sherer (ed.), Proceedings of the North Eastern Liguistics Society 21.), Amherst

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pe cele de tip formal. 163 Vezi definiția din DSL: "Acord al complementelor (direct și indirect) cu verbul Manifestare a acordului caracteristică numai anumitor limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu verbul Manifestare a acordului caracteristică numai anumitor limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra verbului particularitățile de gen, număr, persoană și caz ale obiectelor." (2001: 17). 164 Coppock (2004) propune

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
poate fi separată de coocurența mărcilor de acord cu nominalul argument, astfel încât o voi considera un criteriu în sine. 166 Cf. den Dikken (2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
considera un criteriu în sine. 166 Cf. den Dikken (2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are un articol definit invizibil. 168 În completarea acestor informații referitoare la contextele în care

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2006c: 13): "The link between DEF agreement (on present assumptions, the use of a third person object clitic) and the definiteness or DP-hood of the object (here, the noun phrase that clitic doubles) ties in with the fact that object clitic doubling is generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are un articol definit invizibil. 168 În completarea acestor informații referitoare la contextele în care se dublează un complement direct, vezi cap. 9. Acordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcționează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2. Subiectul postverbal "nud"................................................................... 219 7. Teste care funcționează în engleză................................................................. 220 7.1. Construcția cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. Construcții rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cuprinde și limbile ergative sud-asiatice), în care ergativitatea se manifestă la un nivel mai superficial decât în cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcției ergative (specifice perfectului), ci o combinație de proprietăți morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin și al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică și din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcția ergativă a precedat și, poate, a și influențat dezvoltarea pasivului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct și cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă și în italiană acoperă ambele funcții), tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
disponibil pentru O este acuzativul, iar A și S sunt legitimate prin acord în Spec,IP. Ergativitatea este derivată în două feluri: (a) în limbile nonconfiguraționale cu argumente pronominale, argumentele pot fi realizate de două ori în aceeași propoziție, prin clitic (obligatoriu) și nume sau pronume independent (opțional); limbile cu clitice de tip nominativ−acuzativ pot avea orice tipar cazual de marcare a numelor și a pronumelor; dacă acestea urmează tiparul ergativ, limba va avea partiție ergativă; (b) ergativitatea apare în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
legitimate prin acord în Spec,IP. Ergativitatea este derivată în două feluri: (a) în limbile nonconfiguraționale cu argumente pronominale, argumentele pot fi realizate de două ori în aceeași propoziție, prin clitic (obligatoriu) și nume sau pronume independent (opțional); limbile cu clitice de tip nominativ−acuzativ pot avea orice tipar cazual de marcare a numelor și a pronumelor; dacă acestea urmează tiparul ergativ, limba va avea partiție ergativă; (b) ergativitatea apare în construcții de tip pasiv: A este încorporat, iar un argument

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă cauzativă: hang 'a atârna', lie 'a se afla, a se menține, a staționa', sit 'a sta jos', stand 'a sta în picioare'. În italiană, verbele care exprimă poziția sunt complexe morfologic, apărând obligatoriu cu cliticul si, care, asociat verbelor monadice, este un indicator de inacuzativitate. 3.2.2.3. Clasa verbelor de mișcare nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de predicatele pasive și reflexive și are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de detranzitivizare apare în absența argumentelor externe. Pentru verbele deadjectivale, autoarele propun o soluție diferită (Alexiadou și Anagnostopoulou 2004: 121, 133): anticauzativele deadjectivale sunt de bază, iar cauzativele sunt derivate prin adăugarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situații, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără să existe consecințe morfologice, iar în alte situații operația de reflexivizare determină apariția unui clitic sau a unui element în morfologia verbului; (c) distribuția grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin sine însuși), grup reprezentând un modificator al cărui antecedent este cauza unică a evenimentului; această situație apare ca urmare a faptului că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă conceptul verbal include un rol [+c] și acest rol este redus (nu este realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limbile romanice reprezintă un fenomen productiv (sunt create în Sintaxă). Operația care derivă reflexivele este, așa cum arătase Reinhart și în studiile anterioare, reducerea. Reinhart și Siloni (2004: 161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart și Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart și Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern este prezent prin se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
asupra lui însuși. Aceeași morfologie apare și cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative, verbe cu subiect Experimentator, construcții medii, impersonale, pasive. Autorii arată că verbele cu se nu pot fi considerate ca fiind tranzitive, se nu este un obiect clitic și aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserția expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru tranzitive; (b) din analiza construcțiilor cauzative din franceză reiese că reflexivele funcționează ca intranzitivele. Verbele reflexive sunt derivate prin operații

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să ajungă la grila de roluri, ci numai la rolurile tematice neatribuite. Alegerea morfologică a elementului se reduce Cazul acuzativ; cliticul își are originea în VP, apoi se deplasează în I; rolul neatribuit este reținut de proiecția verbală până când un rol tematic extern este fuzionat; rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiași argument sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cauză naturală, iar pentru relațiile tematice nespecificate, autorul utilizează termenul Efector (Van Valin și Wilkins 1996127). Koontz-Garboden (2009: 84) arată că verbele cu alternanță care sunt supuse anticauzativizării au o formă nemarcată morfologic, folosită cauzativ, iar când apar cu un clitic reflexiv au utilizare incoativă. Specificul variantei tranzitive a acestor verbe este acela că denumește un eveniment de schimbare de stare având cauză externă, fără a specifica modul în care are loc această schimbare. În privința situației din limba spaniolă, Koontz-Garboden (2009

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Koontz-Garboden (2009: 84−85) arată că subiectul verbului romper 'a rupe' poate fi Agent, Instrument, Forță naturală sau Eventualitate statică 128, adică Efector (rol tematic generalizat); verbele cauzative din spaniolă sunt derivate printr-o operație al cărei rezultat este adăugarea cliticului reflexiv se. Se este o marcă a reflexivizării; ia un predicat cu două argumente și îl reflexivizează. Koontz-Garboden (2009: 89) observă că apariția grupului por sí solo 'prin sine însuși' determină interpretarea anticauzativă a elementului se, diferită de cea pasivă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în română, se are mai multe valori, care sunt greu de captat și de unificat din punct de vedere atât semantic, cât și sintactic. Acest plurifuncționalism, care caracterizează situația corespondentelor elementului se din mai multe limbi (care au un asemenea clitic reflexiv), a dus la apariția unor interpretări diferite, unele care încearcă să unifice analiza, altele care încearcă să separe valorile. 6.2.1. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 2−4) prezintă tipurile de interpretări ale elementului se (argument sintactic vs morfem

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care reduce o valență) și problema statutului de argument intern vs argument extern al lui se. A. Se argument (a) În analiza tranzitivă/pronominală, susținută în studii precum D'Alessandro (2001)143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986), cliticul se este inserat ca un argument intern sau leagă un nominal vid, aflat în poziția de argument intern. DP nonclitic este inserat ca argument extern al predicatului tranzitiv; v atribuie Acuzativul, iar T atribuie Nominativul: TP 3 DPi1 T' 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]