252 matches
-
și a lipit-o pe ușa Primăriei. Cei scriși acolo vor fi pedepsiți de către Castelan! Romancierul, Actorul, Filozoful, Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți ce vor ispăși alături de marii vinovați. Doctorul nu mai este agreat de nimeni; se află cu mărimile Stațiunii în relații încordate. Ar fi spus cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
numai ei să trezească în mine aversiunea cea mai feroce și atracția cea mai obscură, îmi trimitea deja un mesaj prin care o puteam recunoaște: frenezia reptilelor îmi amintea că răul era singurul ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
politichie, care-i domeniul intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare (cazul meu care vreau să mă autoconving să stau deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la curățat argintărie. Ea a crezut că ne jucăm. Eu, ca în Tom Sawyer, am curățat temeinic vase splendide, piese de muzeu, inclusiv fiindcă știam că poate să fie o experiență unică. Fiecare piesă avea istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde se face cartier de belferi ai tranziției, iar această a treia lume e direct proporțională cu grosimea zidurilor dintre curți. Uneori vezi și aici garduri de jumătate de metru, fiindcă sunt fancy. La întoarcere i-am propus Adrianei o „cloacă” la frunze. Terminasem de citit cartea lui Matei despre băiatul lor. Adriana îmi este mult mai aproape, cu felul ei foarte discret de a intui ce îți trebuie, dar și cu marea ei experiență, atât de dramatică, în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca În care mă aflu În lapte și miere, mă va preschimba din sclavul mizeriei În prințul unui ținut de vis și poate va ține cont și de tine, mortăciune sinistră. -Adică nu mă vei părăsi? -Poate să părăsească cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în fiecare duminică <sabina>: i-am spus lui mama că dacă fetiță află ceva, o omor! <vic47>: pe cine? <sabina>: pe mama! Și o fac, să mă bată Dumnezeu dacă nu o fac! <vic47>: nu aduce numele lui Dzeu în cloaca asta <sabina>: mai vrei? <sabina>: de aceea l-aș fi ucis pe ăla, ca a luat banii copilei <vic47>: deci, pentru ea ai stat cu el <sabina>: nu, ți-am zis. Am crezut că mă iubește <sabina>: soțul fugise în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se Întoarce sigur, vine să-și ia chenzina, Îi dai să semneze și o copie o păstrezi pentru dosar, la mine! * Să sperăm că iese transferul la Institutul de Economie Mondială și pe urmă bursa În State și scap din cloaca asta, numai Ispas să nu aibă de ce să se agațe, ce scandal a putut să declanșeze la fiecare neconcordanță dintre planul de măsuri și orar! Ce m-a mai alergat! Și doar aranjasem cu bețivanul ăla de Petrea de la Direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat. Dacă nu ești acolo, anunț organele. Și-așa m-ai pus într-o situație foarte proastă venind aici. Trebuia deja să fii la spital. Spitalul era o cloacă de disperare. În salonul meu erau opt paturi metalice, cu femei internate pe motiv că ar putea să piardă o sarcină. Erau grețoase și speriate și toate vorbeau despre cât de mult își doreau să nu piardă viitorul copil. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să închid ochii când așa ceva îmi trece pe sub nas. Amicilor de sus, mai mult ca sigur că o să le placă discreția și modul operativ în care am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
imoral în cămin e imoral și-n for. [2] Statul e o organizare a puterilor în lupta cu masa, a oamenilor, cu natura. [3] Omenirea se mândrește când vede cât de mare e un om. [4] Precum orice casă are cloaca sa, așa și ziaristica își are canalele sale de scurgere, 227r pentru ca orice tingire să-și afle capacul și orice om semenii. 1053 {EminescuOpXV 1054} [5] rămân după aceea numai figuranți în societate [6] Este o maximă falsă de-a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
liberală, nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
după anii ce-au trecut! În aceste vremuri tulburi vrem cu toții o schimbare Și votăm după ureche, cum ne vine, la ntâmplare! Pentru restul lumii, totuși, încă ne numim păgâni, Corcitură primitivă: turco-grec-maghiar români! Nu degeaba liberalii cu habsburgii-au făcut cloacă Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura! Nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru ea, realizează că orice pas greșit din partea lui sau a ei, orice acțiune nesăbuită ce-ar mișca lucrurile din ipostaza lor stagnantă, ar distruge instantaneu relația. Scena 6 (Se aprinde mai întâi soarele peste un cer mâlos ca o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei survolează o albină ce ezită între a se așeza pe floare sau pe umărul rotund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o căutau și o doreau, vinovați că Îi Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu caricatură în revista ''Urzica''(1979). în anul 1984 recidivează cu un al doilea film de desen animat, cu desen direct pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte în care publică și "Balada celor două sute de zile", dar și catrene. IN VINO VERITAS ! (Istorie și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dat mult de furcă nenorociților care ți au vrut răul o viață întreagă. E și asta un fel de răzbunare și măiestrie, să știi cum să-i înghesui pe toți într-un dulap ca ăsta care acum pute ca o cloacă a toate la un loc, libertate și pîrnaie, dezmăț și abstinență, modestie și îngîmfare. Dacă m-ai pune la încercare ți-aș putea schița întreaga viață într-o clipită. Asta m-ar face să mai uit de unele dezamăgiri. — V-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Bătrînul nu făcuse altceva decît să-i pună totul pe tavă, să-i deschidă ochii că nu se putea porni la luptă împotriva sistemului decît folosindu-te de aceleași arme pe care le folosea și acesta. Chiar dacă Universitatea era o cloacă jegoasă în care majoritatea posturilor didactice și de conducere erau ocupate de securiști infecți care se turnau unii pe alții, rămînea singura instituție care bizuindu-se pe curajul și entuziasmul unora dintre studenți putea să pună bazele unei mișcări de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]