1,296 matches
-
singurul său creditor, ci doar cel mai supărător și mai nerușinat. Pe măsură ce se apropia de capăt, dispoziția lui Dante devenea din ce În ce mai Întunecată. Când dădu colțul spre Via dei Cambiari ar fi putut ucide un om numai din privire, Într-atât clocotea de mânie. Un efect a ceea ce ingurgitase, dar și a ceea ce vedea În jur, cu amintirea umilitoare a vizitelor sale precedente. Pe strada aceea, Îngustă și modestă, bătea adevărata inimă vie a Florenței, cu tejghelele ei de negustori, cu depozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
seama el Însuși de enormitatea cuvintelor sale. Fu surprins cel dintâi de seninătatea cu care genovezul Îi răspunse, ca și când ar fi fost vorba de o chestiune Întemeiată. — Am auzit câte ceva, În Îndelungata mea viață. Multe iluzii, o cercetare cu sângele clocotind În vine. Ani Întregi de insomnie Închinați acestei lucrări... nu știu dacă divină, prin dorința de a pătrunde În matricea naturii, ori numai inspirată de demonul lăcomiei. Acest dubiu conștiința nu Îl poate rezolva, ori de câte ori mintea noastră pătrunde Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind în vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și a făcut un pas înspre Nat. S-au fixat cu privirile ca doi tauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul era înghețat altfel decât anul trecut, când avuseseră o iarnă destul de grea. Dar tinerii erau deja pe gheață, încălziți de dansuri și îmbrățișări. Sângele lor tânăr avea puterea să clocotească, transformând frigul în căldură. Ca și cum frigul și căldura ar fi fost aceeași sursă de energie pentru ei. Pe treptele marii catedrale din oraș l-am întâlnit pe pianistul Oleg Azel din Rusia, care trăia de mult timp în Elveția. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că ceva-ceva ar fi făcut, ferindu-se, fugind, ascunzându-se poate, plonjând în vreuna dintre nenumăratele pizde ce clocoteau prin jur. Numai că nu văzu nimic, ci se lăsă pe spate, liniștit, întrebându-se numai dacă moșul are dinți în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare gol. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe individ, îl expedie el cu un gest scurt din mână. Odată ieșit din biroul șefului, Boris se îndreptă spre încăperea unde își amenajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o situație mai bună pentru el. Ridică țeava armei și începu să tragă. La început o serie scurtă, mai apoi în rafale, foc de secerare, până ce goli tot încărcătorul. Gloanțele treceau ușor prin valurile de negură ce nu încetau să clocotească în fața sa. Nu păreau însă să aibă vreun efect, peretele lichid era tot acolo. Aruncă sectorul consumat și îl atașă pe următorul. De data aceasta trăgea în serii scurte, sistematic, în diferite părți, sperând să nimerească un organ vital. Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roșie, hotărî să le Împrumute romanul celor două eleve ale sale, cu speranța ca, poate, acea stranie carte să le Însuflețească a dobîndi obișnuința lecturii. Clara și Claudette erau pe atunci două fete În vîrstă de cincisprezece ani, cu vinele clocotind de hormoni și cu lumea făcîndu-le cu ochiul de la ferestrele sălii de studiu. În ciuda strădaniilor tutorelui, pînă atunci se dovediseră imune la farmecul clasicilor, la fabulele lui Esop ori la versurile nemuritoare ale lui Dante Alighieri. Temîndu-se să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o stare sufletească și mi-am închipuit că în acest efect trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În seamă furia care Îi clocotea În piept. Din nou, Îi flutură raportul dinaintea ochilor. - Știi, messer Alighieri? Oamenii din secretariatul meu care s-au ocupat de cazul dumitale au o teorie. Închipuie-ți, sunt convinși că totul se trage de la moartea tatălui dumitale. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În gol, după care se prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă din nou la suprafață, iar picioarele i se zbăteau cu disperare. Sub apele purificatoare, mâinile sale nu izbuteau să se agațe de nimic, alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de multe ori un cuvânt de-al ei i-ar fi dăruit Încă o jumătate de oră de adorație delicioasă. S-a Îndrăgostit Încetul cu Încetul și a Început să facă speculații nebunești pe tema căsătoriei. Deși planul care-i clocotea În cap i se revărsa și pe buze, și-a dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care o respinge. A ajuns deja într‑un punct final și nu mai are nimic de pierdut. Gândul că o mai așteaptă ceva în viitor o înnebunește fiindcă din punctul ei de vedere totul s‑a terminat și simte cum clocotește în ea o poftă de a ucide. Nimic n‑are voie să mai urmeze, doar nimicul absolut în care nu există criteriile morale pe care studentul ăsta sigur le mai are, cu toate că în aparență a vorbit grosolan cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asupra muzicii. Tata spune că sunt niște sunete oribile. Dar Anna este preferata mamei, care are aceeași senisbilitate feminină, iar când Anna trece prin fața ei, mama îi dă, în joacă, o palmă peste fund, ceea ce o face pe Anna să clocotească de furie. Așa că tatăl și fiul se urcă - unul aici, celălalt dincolo, unul plictisit, celălalt anevoie și preocupat - în autoturismul în care pot să călătorească patru persoane (astăzi însă sunt numai două) și ies din oraș pe o șosea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
firmă americană de pe Wall Street, că din America vin blugii și multă muzică mișto și că el o să facă carieră de manager după modelul american. Dar n‑o să neglijeze nici sentimentele și n‑o să devină un carierist rece. Pe aragaz clocotește zgomotos ceva ieftin și urât mirositor. Îngrozită, mașina de scris ia o pauză și se împotmolește apoi definitiv. Hans îi spune mamei că omul trebuie să se elibereze, iar revoltându‑se, poate începe o viață fără constrângeri, după cum spune mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te cunoască nimeni. Nici pe tine, nici realizările tale, pe care va trebui să le demonstrezi din nou. Rainer și Anna se tem de necunoscut. Anna dă semne că vrea să spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu formele, dimensiunile și multitudinea coloristicăcomplectează opera naturii. Astfel, natura din aceste locuri basmicedevine ,,marea operă, geniala creație, inemitabila artă a unor genii nemuritoare''. Și toate aceste superbe, unice tablouri trăiesc în noi, dându-ne reale puteride viață.Viață care clocotește în adâncul apelor, la suprafața lor și nu mai puțin înatmosfera calmă, tăcută.Oare așa a început lumea?Am pășit și uneori m-am abătut în pădurile de sălci și de plopi, desișurilorde trestii și papură...am atins uneori, doar
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
străzile pe care am umblat și ce n-aș da ca să fim iarăși tineri la șah, din trei mutări, să mă dai maț. Ne suparăm, atunci, așa deodată, de parcă eram într-un crunt război ne luând în seamă tinerețea ce clocotea în inimi l-amândoi. Ba ne mai suparăm pe câte o ploaie care venea, așa, pe nesimțite, stricându-ne un plan de a ajunge să căutăm răcoarea unui munte. Ce-n urmă-s toate și ce neânsemnate îmi par acum
CĂUTARE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364583_a_365912]
-
mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri și avea teamă că vor fi probleme și cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru ceea ce auzise
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Versuri > Farmec > METAFORA RUGINII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Metafora ruginii Floarea ruginii fumurie Coagulează metafora la loc Și rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie Clocotesc a sevă,fluierînd din soc. Gândește mersul osul de oxigen A măduvei umplută cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani coboară păsări către pădure Cu zborul întreg descătușat sub pene Și
METAFORA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361435_a_362764]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > AWARE - FOCUL VIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului autori: Ovidiu Ardelean și Anne Marie Bejliu brazi în lumină focul viu clocotește eternă viață (AM) tandre sunete flautul sufletului viul foc-șarpe... (O) gândul candelă trup de foc viu tresare fuior de trăiri (AM) foc viu dansează înconjurat de ape ...perfecțiune... (O) adânc de ape viață verde ascunde flacără vie (AM) flacăra verde
FOCUL VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361565_a_362894]
-
în tot ceea ce spun prin cuvintele scrise. De la început până la sfârșit pot creiona portretul autorului sau ospățul de cuvinte de care are nevoie spre a se exprima . Din poemele cărții, îl văd cu chipul turtit de povara durerii peste care clocotește în mintea sa atât de multe idei până la epuizare, privind uneori atât de tăcut prin găurile ochilor la pământ...depănându-și în șoaptă viața. Viața sa pentru a fi trăită, are nevoie de un mare ospăț de cuvinte desfășurate în
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]