905 matches
-
surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară-l și scapă lumea de el. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este mirosul pragmatismului, al lucrurilor care nu suportă amânare, iar curățenia e considerată un lux. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu mă obsedează curățenia, nu ca pe japonezi, care se lasă la Înmuiat Într-o cadă adâncă plină cu apă aproape clocotită. N-am considerat-o niciodată o alternativă, să fii curat și fiert În același timp, cu pielea năpârlindu-ți În suc propriu, iar restul trupului decolorându-se. Păi, până și toaletele lor sunt dotate cu un jet de apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gîndesc mai bine, poate ar merita. Dacă mi s-ar Întîmpla, venind și mîine, să pun mîna pe M și să smulg de la el o mărturie decisivă... Puse tăițeii proaspăt făcuți, Înfășurați cu grijă În jurul bețișoarelor, În vasul cu apă clocotită și-i amestecă cu atenție să nu se Împrăștie. Mirosul caracteristic de făină Îmi gîdilă plăcut nările. — Ia ascultă, dacă ți-e frig, Îți fac rost de un fular. Se Întoarse spre bucătarul cel nebărbierit și-i spuse: Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
genunchilor ei ce se Întindeau și se adunau ușor, o dată cu mișcarea lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu merge așa. Și făcu el însuși călătoria o dată. Naan idiot, înjură când acesta îi căzu dintre buze. Linte idioată, spuse când fu stropit pe deget de câțiva stropi, dar când vasul se întoarse cu susul în jos și ateriză, clocotit, pe piciorul său șubred, izbucni mânios. În ziua următoare atașă o lădiță veche de lemn aceluiași sistem elementar de scripeți pe care îl foloseau ca să îi livreze lui Sampath apa de baie și, de atunci încolo, mesele ajunseră până la Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prăpastia. O privești lung, îți simți brațele moi, cad pur și simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi cu ele ochii, te-ntorci invers, mergi înapoi, cât un rac aruncat în apă clocotită ... Ca la naștere Prin îmbăierea pe care o faci la botez, te lepezi de Satana și-ți primești numele. Pentru creștini e un fel de plâns, ca la naștere ... Mai apoi, te scalzi în toate apele și niciuna nu te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe trotuar în groapa străzii, se retrage ca dintr-o cadă cu apă clocotită, hipertrofiind și apropierea și greutatea mașinilor din trafic; continuă să-i privească de pe margine pe sinucigașii care trec printre, paradoxal părând să se bucure de viață, lăsând impresia că exact trecerea asta a lor înseamnă viață... Delleda am zis, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca mine regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu o pauză ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere. Se opri în casbah, unde mâncă până se sătură, bău un ceai clocotit, tare și dulce, care făcu să-i circule sângele în vine cu putere, și își cumpără o cămașă nouă, de un albastru electric, ce-l făcu să se simtă fericit pentru o clipă. Refăcut, își reluă drumul, oprindu-se pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un fir încins, dar mie nu îmi pasă, durerea lor nu este și a mea, chiar și arsura aceasta este a gâtului, nu a mea, iar între durerea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cu ajutorul acestui praf s-a obținut lichidarea aproape în totalitate. Însă și astăzi mai apar cazuri de persoane care au păduchi. Pe lângă DDT-eu se mai folosea pentru păr gazul lampant, spălatul și fierberea obiectelor de îmbrăcăminte cu leșie, adică apă clocotită trecută prin cenușa din vatră și apoi strecurată prin leșier, o pânză care lăsa să treacă doar apa, reținând cenușa. După război, veneau prin sate și școli echipe de deparazitare. Aveau un aparat ca o stropitoare de pomi în care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
arhitect, întrucât apa caldă picură necontenit din robinetele grele de alamă, menținând în căzi un nivel minim de căldură (care poate fi ridicat prin apăsarea unor butoane). Temperatura este menținută la 42° centigrade. (O dată, dintr-o greșeală, apa a țâșnit clocotită, și un domn în vârstă, care n-a putut sări la timp din bazin, s-a înecat; dar despre asta nu vorbim niciodată.) Zgomotul apei, laolaltă cu aerul greu de umiditate, conferă „Camerelor din Ennistone“ o atmosferă foarte stranie. Numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neștiutori care se scăldau, așa cum se întâmplase în trecut - se presupunea - cu bătrânul acela care murise. Numeroși înotători ieșiseră grăbiți din Bazinul Exterior, pentru că li se spusese sau gândiseră singuri, că întregul bazin se va umple în curând cu apă clocotită, ba chiar, prin autosugestie, li se păruse că simt pe pielea lor afluxul. Alții, mai sceptici, continuau să înoate. Se făceau tot felul de speculații febrile asupra eventualelor cauze ale uimitorului fenomen. S-au menționat druizii și duhurile pământului. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uriaș, puternic, care ar fi putut, accidental, s-o rănească. O, fie să nu i se întâmple nici un rău lui Hattie! Dar ca să nu se gândească la acest lucru, trebui să-și recheme în minte moartea lui William și apa clocotită care țâșnea în înalturi, și felul cum îi opărise brațul - simțea încă arsurile. Ceea ce Tom se străduia să-și alunge din minte, obligându-și gândurile să rătăcească, era ideea teribilă că nimic în lume nu l-ar fi putut împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie să existe o despicătură adâncă într-o rocă sau o grotă din care țâșnea un izvor de apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să existe un izvor, trebuie să existe stânci, apa trebuie să curgă sau să țâșnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-ar putea să izbucnească într-un torent. Probabil că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închidă ușile. Pe urmă își spuse: „Dar unde-or fi? S-ar crede că nu mai există nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții, toți mecanicii de aici să zacă acolo la fund, înecați în apa clocotită sau sufocați de aburi? Poate că nu a mai rămas nimeni care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala, aproape mestecându-l, aerul dens, fierbinte, încărcat de vapori, care începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reflexe scânteietoare trimiteau tuburile de orgă argintii-aurite, și urzeala ca de pânză de păianjen a scărilor, suspendate acum deasupra capului său. De îndată ce se asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale întoarsă și începu să urce treptele. Dar curând se reîntoarse în fundul cazanului, unde rămase o clipă neclintit, de parcă s-ar fi rugat, și atinse podeaua de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alunecase și în cădere se lovise la cap, pierzându-și cunoștința. Circumstanțele în care fusese găsit excludeau ideea sinuciderii și singura teorie care a mai circulat (înăbușită de directorul Vernon Chalmers) a fost cea a năvălirii unui puhoi de apă clocotită, care-l făcuse pe filozof să-și piardă cunoștința. Părintele Bernard a fost citat ca martor la anchetă. Se rugase ceasuri întregi, în prealabil, cerând călăuzirea, dacă să facă sau nu cunoscută scrisoarea sinucigașului. Până la urmă, a rămas la fel de nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fu lăsat, zăvorul tras, îmbrăcămintea zvârlită pe jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare, nu erau bune; tot în balconul acela îmi uscam frunzele pe care le fumam în pipă, încercam tot soiul de frunze, numai cele de gutui puteau fi utilizate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceașca la gură încercînd să-și stăpânească tremurul mâinilor. Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lor, pe vremea În care avea obiceiul să fabrice reguli. Regula de Fier a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Dacă ești fragilă ca o ceașcă de ceai, fie găsește o cale de-a nu intra niciodată În contact cu apa clocotită și speră că te vei mărita cu un soț ideal, fie culcă-te cu cineva și frânge-ți inima cât mai curând. Sau Încetează să mai fii o femeie fragilă ca o ceașcă de ceai! Optase pentru cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]