346 matches
-
zilei se stinsese; lupta continua în confuzie, într-un peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină sub control caii îngroziți și împiedicați de fundul accidentat al râului - să înceteze a se arunca unii împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-a dreptul în aer liber, alături de femeile lor, sub ochii tuturor. Nu văzu nici o santinelă. Observă, în schimb, că mulți își strângeau lucrurile și se pregăteau să-i urmeze pe cei care plecaseră deja. încetul cu încetul, o mânie clocotitoare crescu în sufletul său. Mercenari! Ăștia erau, deci, eroii? Pentru oamenii ăștia se lăsase Metronius ucis? La fiecare pas al calului, simțea pornirea să descalece și să-i biciuiască pe poltronii aceia. Sigur, chiar în seara aceea avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era trecut acolo - de fapt era trecut chiar de două ori, o dată ca Martin, o dată ca M.L. Sunt unii care ar face orice numai să-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine și vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pierdută odată cu geanta, într-o noapte de beție despre care nu îmi mai pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard pustiu, încerc a învia, dintre murdării și scârne, un timp clocotitor, populat cu siluetele unor prezențe atât de pierdute în mine. Merg contemplând nimicul, furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul care de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
CALE LUNGĂ... Înmugurești în mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
MEDITAȚII Adesea-mi caut clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel mai frumos grâu să fie cel semănat în acea zi de decembrie 1939. Între orele 17 și 19 am revăzut la televizor filmul despre devastatorul cutremur din anul 79 când orașele Pompei și Herculanum au fost îngropate sub lava clocotitoare și cenușa Vezuviului depusă în straturi de 20-25 de m. Atunci a pierit Pliniu cel Bătrân, iar Pliniu cel Tânăr, ca martor ocular, a descris cataclismul și nu a fost crezut de contemporani și de istoricii secolelor următoare. După 1500
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Cu toate că eram salvată, asta nu mă împiedica să mă treacă toate căldurile de fiecare dată când mă gândeam la Luke. Ceea ce însemna cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oripilanta conștientizare, dar atunci când furia nediluată și otrăvitoare se abătuse asupra mea, nu fusesem deloc pregătită pentru ea. Desigur, când am luat-o razna în timpul ședințelor de grup, Josephine a adoptat atitudinea „A, Doamna Furie, vă așteptam“. Eram atât de clocotitor de furioasă pe ghinionul de a fi dependentă de droguri încât, temporar, am uitat de furia pe care i-o rezervasem lui Luke. Sunt prea tânără ca să fiu dependentă de droguri! am urlat la Josephine. De ce mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-ai pus în postura să-i spun mamei tale că nu putem să luăm cina cu ei! Randall și-a ținut neabătut ochii la drumul care se întindea în față. Preț de-un minut, am mers într-o tăcere clocotitoare, șerpuind pe alee, cu un sfert de lună deasupra capului. — Îmi pare rău, iubito. Nu știu unde mi-a fost capul, a zis el într-un final, sărutându-mi mâna. Dar din nu știu ce motiv (probabil din cauza paharelor cu vodkă), capitularea lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ichime? zise Grigore. ― Parcă ei știu ce așteaptă, conașule? bolborosi vizitiul. Uite-așa, ca proștii... Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. Se bucura că pleacă mai repede. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. 2 ― Oare de ce-o fi plecând așa degrabă? întrebă Ignat Cercel cu ochii după brișcă galbenă, ce se depărta. Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. ― Apoi ce să caute aici? zise cineva. Se duce unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afront. O subterană solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună a femeilor. Înaltă, cu sâni puternici, în mijlocul cazanului clocotitor de carne udă, femeiască și de bebeluși lucitori și alunecoși, îl fixă încruntată pe George. Acesta din urmă, care o cunoștea din vedere și o găsea vag atrăgătoare din punct de vedere fizic, nu-i întâlni privirea. În schimb, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei și, crucificat de senzualitate, o receptează ca pe matricea în care pare a fi dispus să se manifeste nu evanescent, totuși, lăsându-se în voia ei, ci clocotitor, lepădându-se chiar de orice credință, în afară de cea a iubirii: Mi-e sete de-nsetarea ta, de carnea ta, / de nebunia mustindă-n a ta fire, / nu pe dumnezeiește îmi e dor, / mi-e dor pe diavolește. Rătăcirea de credință este însă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încît îmi venea greu să cred în realitatea ei. Cu toate astea nu trebuia să mă mir de nimic pentru că această transformare avea toată îndreptățirea. Chiar de când ne despărțisem, Mihaela începuse să nu mai semene cu ea. Ce luminoasă, fragedă, clocotitoare o făcuse dragostea mea. Numai cu mine reușea să se realizeze, fără mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic, nociv. Dovada fusese făcută acum o dată pentru totdeauna. Și totuși, am descoperit destul de greu în colțul gurii surâsul ei de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și mai bucuros de realizarea volumului doi. N-am crezut că pot avea o asemenea realizare și o bucurie pe măsură. Să fie oare aceasta ca o lege a compensării în viață? Cât aș mai fi făcut în tinerețea mea clocotitoare de n-ar fi sărit atâția să-mi dea în cap, ieșind ei în evidență prin denigrarea și ostracizarea mea. Probabil că Dumnezeu mă răsplătește astăzi pentru tot ce mi-a stat împotrivă în acele vremuri de cumpănă, pentru noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dus demult vremea primei noastre tinereți, „când eram mai tineri și la trup curați”, vorba poetului bârlădean Cezar Ivănescu, trecut în neființă și nemurire încă de anul trecut pe la sfârșitul lui aprilie. A trecut cam de mult vremea aceea fierbinte, clocotitoare din anii adunărilor noastre de promoție atât de emoționante din anii 1974-1987, ultima consemnând jubileul nostru de 50 de ani de la absolvire. Ce emoționante și mirifice momente am trăit noi atunci! Nu-mi vine să cred că de la ultima noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de mierea binefăcătoare. 1983 Versuri discrete, armonii În nesecatul iubirii izvor, aflăm al vieții noastre rost, reîntâlnim pe cei ce-am fost, le
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic, început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]