273 matches
-
următoarele „destine“: a) fie se elimină și dispar cu timpul prin diluare; b) fie nu se pierd, deoarece oferă un avantaj selectiv celulei cu care respectivele mutații s-au produs. În acest ultim caz, mutațiile se perpetuează în cadrul unei proliferări clonale. Este exact cazul procesului oncogen. Afirmam mai înainte că investigația genotipică este superioară celei feno tipice. Patologia ereditară oferă în acest sens numeroase exemple: în Coreea Huntigton (HD), retinoblastom (RB1), distrofia musculară Steinert (DMPK), mucoviscidoză (CFTR), miopatia facio-scapulo-humerală (FSH) ș.a.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
morfologie mixtă, fibroblastică-epitelială, cu celule gigante, nuclei aberanți și frecvente mitoze. Testarea prin imunofluorescență (IF) a liniilor celulare transformate a evidențiat prezența antigenului viral VHS, dispus citoplasmatic, într-o proporție de 15-20 celule, sau chiar 90% celule - cazul liniei epiteliale clonale C1, derivată din linia TR1. Rezultatele testării prin IF a celulelor transformate au variat uneori de la pasaj la pasaj, astfel încât unele linii celulare pozitive la un anumit nivel de pasaj au devenit negative la altul (fig. 3-46). Lucrările românești cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
eliminare din circuitul fiziologic. Respectivele afirmații au persistat aproape o jumătate de secol în mintea multora dintre specialiști dar, neexistând argumente, ele au fost taxate drept simple ipoteze. Abia în 1975, Frank Macferlane Burnet și Lewis Thomas, autorii teoriei selecției clonale, au „repus pe tapet“ ideea după care sistemul imunitar ar avea posibilitatea a) să recunoască și b) să distrugă celulele transformate nascente. Ei au eleborat teoria imunosupravegherii în cancer,1 pe care ulterior au îmbogățit-o cu unele aserțiuni și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aminoacizi de la serină la treonină a fost identificată în codonul 166 al genei P53. Inserarea de ADN VHB în ADN-ul cromozomial precede dez vol tarea de HCC precum și prezența benzilor de hibridizare discrete din tumorile individuale, care indică expansiune clonală a celulelor componente. Cu toate acestea, integrarea ADN VHB nu s-a dovedit a fi indispensabilă pentru pato geneza HCC indusă viral. Probe circumstanțiale suplimentare vin de la ob ser vația că la animalele infectate cronic cu anumite Hepadnaviridae și la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
umane (HTLV 1) a fost identificat pentru prima dată, și asociat cu leucemia cu celule T adulte/limfom, s-a presupus că el și-a exercitat efectul oncogen prin mutageneză inserțională. Cu toate acestea, curând a devenit evident că integrarea clonală a avut loc la locus-uri cromozomiale complet diferite în celulele tumorale la diferiți pacienți cu aceeași boală. HTLV 1 este un retrovirus complex care codifică mai multe proteine mici, în plus față de gag, pol și env. (fig. 8-10C) 8.1
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ansamblu a rolului jucat de proteina retrovirală HTLV în leucogeneză. Funcțiile pleiotrope ale Tax contribuie la imortalizarea celulelor infectate cu HTLV 1, în special limfocitele T CD4+ pozitive. Într-adevăr, proliferarea in vivo a celulelor infectate cu HTLV 1 este clonală, detectabilă prin analiza siturilor de integrare. Proliferarea persistentă se observă la purtătorii de HTLV 1. După infecția cu HTLV 1 există o perioadă de latență foarte lungă, de aproximativ 50 de ani în Japonia, înainte de debutul LTA. O astfel de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o perioadă îndelungată. Dovezi abundente sprijină afirmația că proteina Tax HTLV 1 este principala oncoproteină virală mediatoare a leucemogenezei. În primul rând, se știe că Tax este capabilă să transforme limfocitele T CD4+ primare in vitro rezultând linii de celule clonale (descendență genetică identică). În al doilea rând, s-au dezvoltat modele de limfom și tumori mezenchimale la șoareci cu Tax transgenic. În cel din urmă model, transgena a fost exprimată în mai multe organe, inclusiv creier, glanda salivară, splină, timus
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
HTLV 1 este foarte stabil genetic, în comparație cu alte retrovirusuri umane și cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Din această cauză a fost postulat că o viremie mai mare de HTLV 1 se realizează nu prin replicarea viru sului, ci prin proliferarea clonală a celulelor infectate. La purtători de HTLV 1, provirusul este integrat în mod aleatoriu în genomul gazdă. Cu alte cuvinte, situl de integrare este specific pentru fiecare celulă infectată cu HTLV 1. O parte din capetele terminale lungi repetitive care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
infectată cu HTLV 1. O parte din capetele terminale lungi repetitive care flanchează genomul au fost amplificate prin reacția inversă de polimerizare în lanț (PCR) și fiecare bandă detectată a reprezentat 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om o proliferare clonală de celule infectate cu HTLV 1. Utilizarea acestui test pentru analiza proliferării clonale a celulelor infectate cu HTLV 1 la purtători a demonstrat că unele clone au persistat peste 7 ani la aceiași indivizi. Aceste clone per sistente au fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
genomul au fost amplificate prin reacția inversă de polimerizare în lanț (PCR) și fiecare bandă detectată a reprezentat 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om o proliferare clonală de celule infectate cu HTLV 1. Utilizarea acestui test pentru analiza proliferării clonale a celulelor infectate cu HTLV 1 la purtători a demonstrat că unele clone au persistat peste 7 ani la aceiași indivizi. Aceste clone per sistente au fost limfocitele CD4+. Rezultatul in vivo este concordant cu cel in vitro, în sensul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
specifică. 2. Imunitatea specifică este cea dobândită pe parcursul vieții, odată cu contactul organismului cu antigenii și are drept substrat material limfocitele B și T. Limfocitele B au originea în măduva osoasă din celulele stem, sub influența unor factori specifici de proliferare clonală. Această celulă sușă sau stem se orientează spre linia limfocitară și trecând prin mai multe faze, la maturație devine limfocite B, care vor popula organele limfoide secundare: splină, ganglioni limfatici. Limfocitul T își are originea în timus unde, pe parcursul dobândirii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de plasmociți-secretanți de anticorpi specifici pentru antigeni specifici din organism și LB cu memorie, capabile să reacționeze la noi întâlniri pe viitor cu același antigen. Anticorpii neutralizează antigenii prin combinarea epitopilor cu paratopii. Limfocitele T, în urma procesului de „peripolensis“, proliferează clonal și are loc transformarea lor în celule cu memorie, care la un nou contact cu același antigen au rol în imunitatea mediată celular, atât direct cât și prin eliminarea de substanțe: ? factori activatori ai macrofagelor ? factori chemotactici ? factori mitogenici ? interferoni
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
and C-reactive protein as identificators of serious infections in children with fever without localizing signs”. Eur J.Pediatr 2001; 160: 95-100. 143. Landman D, Quale JM, Mayorga D, Adedeji A, Vangala K, Ravishankar J, Flores C, Brooks S: Citywide clonal outbreak of multiresistant Acinetobacter baumannii and Pseudomonas aeruginosa in Brooklyn, NY: The pre-antibiotic era has returned. Arch Intern Med 2002, 162(13):1515-1520. 144. Lang EK, Springer RM, Glorioso LW, Cammarata CA: Abdominal abscess drainage under radiologic guidance: Causes of
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
celule, pierderea heterozigozității (prin mutația somatică sau inactivarea genei normale). Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, dispare semnalul necesar menținerii stării de diferențiere și începe proliferarea și formarea unei clone ce alcătuiește chistul. Deci formarea chiștilor (prin expansiunea clonală a unei singure celule tubulare) necesită a doua lovitură care afectează (la heterozigoții Na) gena normală a locusului PKD 1. Ca și în cazul cancerelor ereditare care se transmit autosomal dominant, în ADPKD boala are acest tip clasic de transmitere
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
că însuși procesul de inițiere a formării chiștilor este similar unui proces de oncogeneză. Astfel, apariția chiștilor renali poate fi echivalată cu evoluția unei tumori la nivelul celor 2-3% dintre nefronii afectați. Celulele care delimitează interiorul chistului provin prin expansiunea clonală a unei celule care suferă mutații ale ambelor gene PKD (vezi capitolul 4). B) ANOMALIILE FUNCȚIONALE RENALE La începutul evoluției bolii, pacienții cu ADPKD au electroliții serici, ureea sanguină, creatinina, fosfații-calciu-albumina normale în ser, FAL și bilirubina normale. Ulterior, se
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se înregistrează condiția patologică autoimună. Toleranța se instalează de timpuriu, în cursul dezvoltării și ea face ca limfocitele B și T care nu dobândesc capacitatea de recunoaștere a componentelor self normale să fie eliminate. Fenomenul acesta s-a numit deleție clonală. Efortul coordonat al tuturor acestor componente celulare și moleculare ale sistemului imun este concretizat în realizarea unui răspuns imun eficient cu atacul asupra invadatorului și distrugerea acestuia, precum și repararea leziunilor provocate. Punerea la punct a unui test simplu numit testul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în care celula nonself prezintă un antigen nerecunoscut de anticorpul specific, ea nu va fi lizată și colorantul nu va pătrunde, celula rămânând necolorată, ceea ce semnifică un răspuns imun eșuat În anul 1958, imunologul australian McFarlane Burnet, elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne și pentru care el a primit Premiul Nobel. Teoria postulează că sistemul imunitar este constituit dintr-un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unui număr echivalent de clone de limfocite. Este un exemplu tipic de lamarckism (principiul eredității caracterelor dobândite). Toate celulele unei clone poartă pe suprafața lor molecule identice de anticorpi care funcționează ca receptori specifici de antigene (fig. 1.5). Selecția clonală determină producerea de celule plasmatice secretătoare de anticorpi și o rezervă mărită de celule „cu memorie”, cu receptori identici cu cei de pe limfocitul B original activat. Anticorpii reprezintă versiuni secretate ale acestor receptori. Pentru simplificare, fiecare receptor este reprezentat grafic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specifice are la bază complementaritatea spațială a unei zone delimitate a antigenului numită epitop și situsul de combinare al anticorpului. Această recunoaștere specifică între antigen și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor de pe suprafața limfocitului B constituie esența selecției clonale, adică a alegerii la un moment dat, din imensa diversitate de clone de limfocite B, a aceleia care corespunde antigenului pătruns în organism. Selecția clonală este urmată de proliferarea clonei de limfocite selectată, rezultând o populație de limfocite care produce anticorpi specifici față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule T și celule B care fabrică anticorpi (imaginile în „Y”), receptori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
față de antigenul inductor (fig. 1.6). Rezervorul de limfocite imature conține celule T și celule B care fabrică anticorpi (imaginile în „Y”), receptori ai celulelor T și o mare varietate de alte specificități. Reacția cu un antigen conduce la expansiunea clonală a limfocitului B cu anticorpul sau recunoaște acel antigen (din Lewin, 2000). Din păcate, literatura științifică românească nu a reușit o standardizare a termenilor proveniți din literaturile științifice străine, astfel că termenii antigen - antigens, din literatura științifică engleză, s-au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ca urmare a contactului cu antigenul pentru care ele au fost diferențiate ab initio. O asemenea explozie a unui singur tip de limfocite indusă de întâlnirea unei celule limfocitare cu antigenul pentru care ea a fost determinată se numește selecție clonală. Antigenele sunt de obicei macromolecule. Deși moleculele mici pot avea și ele determinanți antigenici și pot fi recunoscute de anticorpi, ele nu sunt eficiente de regulă, în a provoca un răspuns imun, tocmai datorită dimensiunii lor mici. Asemenea molecule mici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau la un receptor al celulei T să înceapă expansiunea clonală și cu ea desfășurarea răspunsului imun. După ingestia unui microorganism, în neutrofil se activează sistemele moleculare care omoară celula ingerată. În polimorfonuclearele neutrofile funcționează două sisteme bactericide: unul independent de O2 și altul dependent de O 2. Sistemul bactericid independent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este determinată de natura antigenului invadator în acel moment și presupune ca din spectrul normei de reacție imunitară să fie selectate acele elemente care vor avea capacitatea de a contracara antigenul prezent, recunoscând cu înaltă specificitate natura acestuia. Teoria selecției clonale admite că rearanjamentul de segmente genice are loc la nivelul genomului, înainte de expunerea organismului la antigen. Expunerea la antigen declanșează desfășurarea selecției clonale prin care dintre numeroasele clone limfocitare preexistente, aflate în „stare de așteptare”, „de veghe”, este aleasă aceea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care vor avea capacitatea de a contracara antigenul prezent, recunoscând cu înaltă specificitate natura acestuia. Teoria selecției clonale admite că rearanjamentul de segmente genice are loc la nivelul genomului, înainte de expunerea organismului la antigen. Expunerea la antigen declanșează desfășurarea selecției clonale prin care dintre numeroasele clone limfocitare preexistente, aflate în „stare de așteptare”, „de veghe”, este aleasă aceea care poartă imunoglobulina cu valoare de receptor de antigen și care se poate lega la antigenul prezent. Acest proces se desfășoară în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]