2,405 matches
-
colegi care au dorit și doresc să fie normali. Să-și facă meseria, cu devoțiune și credință. Treaba asta nu e cel mai simplu lucru din lume, într-o societate ca a noastră, care se prosternează nerușinat în fața subculturii cu clopoței, cu discursuri goale, atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi politice neinspirate, de un provincialism
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
numai o palmă acoperea numai ceea ce trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la sunetul clopoțelului, Rică Olaru sări instinctiv de pe scaun, prinse lanseta din mijloc și trase cu putere. O trăsătură de crap și o nouă și promițătoare partidă de pescuit Începea pe lacul Solești. Toată noaptea, Victor Olaru nu Închisese ochii și o oboseală
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la dimensiunile soarelui abia răsărit pe muntele său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron care sunau ascuțit și metalic În armonia sunetului mașinilor sale de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din conturile mele de la..., toată mobila, toate bunurile, proprietatea mea de la St Jean de Brinac...“ —O să am nevoie de doi martori, spuse Chavel, iar Lenôtre se oferi imediat, din obișnuință, de parcă ar fi apărut dintr-un birou alăturat, chemat de clopoțelul șefului său. — Nu tu, spuse Janvier brutal, am nevoie de martori vii. —N-ați vrea să semnați? îl întrebă Chavel pe primar cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și se apropie de ușă, observă aceleași semne imperceptibile care-i arătaseră, ca și în grădina de zarzavat, că s-ar putea totuși să locuiască cineva aici. Treptele de la ușă erau impecabil de curate. Când întinse mâna și trase de clopoțel făcu, de fapt, un gest disperat. Se străduise din răsputeri să nu se întoarcă și totuși iată-l ajuns aici. 7 Drapelele arborate în semn de bucurie erau deja vechi de câteva luni când Jean-Louis Charlot sosise la Paris. Fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și de a porni spre casă așa cum făcea odinioară. De a ceda brusc, pe neașteptate, în fața unui capriciu și de a fi întâmpinat cu bucurie la capătul drumului. În definitiv, pentru a muri e timp destul, își spuse el. 8 Clopoțelul, la fel ca toate lucrurile de acolo, era de modă veche. Electricitatea nu fusese pe placul tatălui său, așa că, deși și-ar fi putut permite să o aducă până în Brinac, preferase să se folosească, până cu puțin înainte să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Electricitatea nu fusese pe placul tatălui său, așa că, deși și-ar fi putut permite să o aducă până în Brinac, preferase să se folosească, până cu puțin înainte să moară, de lămpi (susținând că sunt mai sănătoase pentru ochi) și de clopoței străvechi agățați ca niște frunze la capătul unor rămurele lungi și înguste din metal. Iar el, la rândul lui, iubise locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aici, pentru că o să vrea să vadă ce s-a ales din minunata lui casă, n-o să se poată abține. Trec pe-aici tot felul de necunoscuți, întocmai ca și dumneata, și toți sunt înfometați, dar de fiecare dată când sună clopoțelul îmi spun: „Poate că e el“. Și dacă ar veni? întrebă Charlot. —L-aș scuipa în față, răspunse fata, iar el remarcă linia frumoasă a gurii ei, forma pe care o aveau și buzele lui Janvier. Ăsta ar fi primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei dragostea? continuă fata. Suflându-și nasul lor mare? Crezi că ochii ăștia de avocat ar fi în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi din nou, ca și cum omul de afară își dorea cu disperare să intre în casă sau ca și cum avea dreptul să ceară să fie primit. Charlot puse lanțul și deschise ușa numai câțiva centimetri. În întunericul de afară, singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la miezul nopții. Albanezu’ își ia fetițele și iese. Claude scutură un clopoțel. — Atențiune, ultima comandă! Îmi pare rău pentru voi - și pentru mine -, dar la ora opt e razia lunară a lui Clovis. Cine are actele-n regulă poate să rămână. Se aud murmure de dezaprobare de la toate mesele: Nu-i corect
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Un alt aspect care-l caracterizează pe Vișniec ce iubitor de Cehov: importanța acordată, În indicații de regie, dar și-n replici, spațiului sonor. Știm foarte bine că autorul lui Ivanov era Împotriva cosmetizării textelor sale cu sunete - greieri, țînțari, clopoței, pendule, tropăit de cai etc; și totuși, nefiind vorba de piesele lui Anton Pavlovici, acestea două -ale lui Vișniec au nevoie de zgomote scenice, completînd atmosfera, Îmbogățind virtualul spectacol: „Uruitul ăsta nu vine dinspre oraș...Vine mai degrabă de sus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fac să râd!" Ei vor crede, poate, că glumești. Ăsta va fi secretul nostru, și ei nu-l vor ști niciodată. (scurtă pauză pe fond muzical) Da, va fi întocmai ca și cum, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței care știu să râdă. OMUL: Ascultă, puișor, nu vrei să rămâi aici, pe planeta mea, cu mine. Plecăm amândoi cu avionul într-un loc cu multe flori și cu multe fântâni. E loc pentru toți și ai să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care am băut eu și vulpea, cu câte un scripete ruginit care trezește fântâna, și ea cântă. Toate stelele vor cânta și îmi vor da să beau. Înțelegi? Va fi atât de frumos! Tu vei avea 500 de milioane de clopoței, eu voi avea 500 de milioane de fântâni. Rămâi cu bine. Asta e tot! (Crește fondul muzical, lumina scade, treptat, total. La fel și fondul muzical. Lumina va crește din nou, același decor, dar fără avion. Pe stâncile pitice, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a rămas din nou pe gânduri... Apoi, pe neașteptate, a întrebat: Unde-i băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l văd - s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
generală când m-a descoperit profesorul de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din acel moment, m-am mutat În prima bancă, chiar lângă ușă și, În clipa În care suna clopoțelul pentru recreație, eram prima care fugea spre ușă. Da. Pur și simplu am fugit! Mi-era teamă! Atunci nu știam că pentru a scrie ceva( poezie sau proză) trebuie să aștepți momentul de inspirație. Mi-a fost teamă ca nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului. Se afla În această zonă a Italiei doar de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i asigure o ședere legală, de aceea trebuia să fie precaută. Știa doar câteva cuvinte În italiană, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de energie și seninătate. Părul, șaten Închis, Îi aluneca În onduleuri mătăsoase până pe umeri. Cei mai frumoși erau ochii albaștri-verzui, gata să te seducă. Te rog, hai să intrăm puțin și În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă bucur că am insistat să fac un liceu! Dacă ai puțin timp, vreau să-ți povestesc o Întâmplare hazlie. Ce să mai spun! M-ai făcut curioasă și nerebdătoare să aflu ce și cum s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
locul lor, ieșind din nou, alții, liniștiți, se așezau pe scaune, pregătindu-și cele necesare pentru lecția care urma să înceapă în curând. Doamna profesoară avea totul deja pregătit pentru a începe activitatea, doar aștepta să se facă auzit sunetul clopoțelului și copiii să se adune toți. Iubea mult copiii. Îi plăcea foarte mult suflețelele lor curate și sinceritatea lor copilărească. Ei simțeau aceasta și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Unii din ei se apropiau de masă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]