1,118 matches
-
a adus porecla de "Prokleta Jerina" (Afurisita Jerina). Volumul mare de muncă necesar a dus la apariția, de asemenea, a unui număr mare de exagerări și povești, cum ar fi poemul epic „"Starina Novak i knez Bogosav"” („Bătrânul Novak și Cneazul Bogosav”), în care se relatează că mulți oameni au fugit în pădure și au devenit haiduci pentru a scăpa de biruri și de muncă forțată la construirea cetății. Chiar dacă au existat de fapt haiduci în zonă, nu este clar dacă
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Правда) este o compilație de vechi cutume ("lex barbarum") slave, realizată in perioada secolelor al IX-XII, inițiată in cnezatul Kievului și continuată în cnezatele succesoare acestuia. Apariția în formă scrisă a pravilei în cursul secolului al XI-lea este datorată cneazului Iaroslav I cel Înțelept. A doua versiune apare în timpul cneazului Moscovei, Iuri Dolgoruki, un secol mai târziu. Diferitele versiuni ale pravilei nu prezintă nici o urmă de interferență a poporului în materie de legiferare, care aparținea integral cneazului și sfetnicilor săi
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
realizată in perioada secolelor al IX-XII, inițiată in cnezatul Kievului și continuată în cnezatele succesoare acestuia. Apariția în formă scrisă a pravilei în cursul secolului al XI-lea este datorată cneazului Iaroslav I cel Înțelept. A doua versiune apare în timpul cneazului Moscovei, Iuri Dolgoruki, un secol mai târziu. Diferitele versiuni ale pravilei nu prezintă nici o urmă de interferență a poporului în materie de legiferare, care aparținea integral cneazului și sfetnicilor săi. Pravila lui Iaroslav menționează tipul de proprietate a pământului, în
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
-lea este datorată cneazului Iaroslav I cel Înțelept. A doua versiune apare în timpul cneazului Moscovei, Iuri Dolgoruki, un secol mai târziu. Diferitele versiuni ale pravilei nu prezintă nici o urmă de interferență a poporului în materie de legiferare, care aparținea integral cneazului și sfetnicilor săi. Pravila lui Iaroslav menționează tipul de proprietate a pământului, în comun de către membrii comunității, in societatea rusă. În timp ce pământul rămînea nedivizat, fiecare membru primea în posesie o porțiune din terenurile ce aparțineau clanului. Părțile nu erau egale
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
înăbușe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai tarziu, celălalt Bărdaș, Phocas, cere iertare și depune armele împăcându-se cu împăratul. Tot în 988 Vasile al II-lea încheie o alianță cu cneazul rus Vladimir I, acesta accepta să predea imperiului orașul Chersones din Crimeea (pe care il ocupase) și să pună la dispoziția Imperiului Bizantin 6000 de soldați. Pentru a întări această alianță Vladimir se căsătorește cu prințesa Ana, sora împăratului și
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Acropole în care fusese transformat Parthenonul. Vasile al II-lea Bulgaroctonul readuce în granițele imperiului și Armenia, părți din hanatul Khazar, în special zona Crimeii dar și sudul Italiei. Având nevoie de ajutor, Vasile al II-lea apelează la marele cneaz de Kiev, Vladimir, conducător puternic, dar păgân. Împăratul s-a oferit să i-o dea de soție lui Vladimir pe sora să Anna dacă prințul vareg se va converti la creștinism. Vladimir a considerat că o căsătorie cu o prințesă
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc tot mai mult, societatea omenească evoluând spre organizare, până la apariția în secolul al IX-lea a primelor formațiuni cu caracter statal de tipul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Slovacii sunt un popor de origine slavă. Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I. Teritoriul actual slovac a intrat sub stăpânirea Ungariei și apoi după cucerirea ei de către Austria. În anul 1848 slovacii se răscoală împotriva ungurilor, însă victoria lor contra Austriei face noul stat
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
evenimentelor. Stilul său de descrie a fost catalogat drept "clasic", întrucât autorul a utilizat un stil care amintește de Homer și de alți istorici greci, precum Agathias. Leon este cunoscut în special pentru descrierea oferită, din perspectiva martorului ocular, a cneazului Sviatoslav I al Kievului, care invadase Bulgaria în 969 și a luptat împotriva forțelor imperiale bizantine.
Leon Diaconul () [Corola-website/Science/324780_a_326109]
-
masacrat locuitorii marelui emporium de la Rasht, iar în primăvara anului 1669 și-a stabilit cartierul general pe insula Suina, de unde a reușit în iulie să înfrângă flota persană trimisă împotriva lui. devenise în acel moment un om puternic, cu care cnejii și principii din regiune au intrat în tratative. Razin s-a reîntors în august 1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului Alexei Mihailovici. În 1670, Razin, care se îndrepta în mod oficial spre cartierul general
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
3 aprilie 1081 sau 1082) a fost Duce al Poloniei din 1058 până în 1076 și al treilea rege al Poloniei, din 1076 până în 1079. A fost fiul cel mare a Ducelui Cazimir Restauratorul și a prințesei Maria Dobroniega, fiica Marelui Cneaz Vladimir cel Mare al Kievului. Potrivit cronicarului Gallus Anonymus, în timpul domniei sale a fost numit "Generosul" ("Szczodry" în poloneză), pentru că a construit multe biserici și mănăstiri în întreaga țară. După moartea tatălui său, Cazimir Restauratorul, în 1058, Boleslav al II-lea
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric. Numele vechi a localității este "Lăpușul Românesc". Prima atestare documentară, sub numele "Dragosfálva" ("satul lui Dragoș"), datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea (1293), numele indicând probabil identitatea cneazului fondator. - dar teritoriul pe care e amplasat satul e locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o arată resturile arheologice datând din epoca bronzului descoperite aici. După alte surse, prima atestare datează din 1505 (Lapos). După toate aparențele, vatra inițială
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari. Sebeșu de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950. Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
respectiv Brașov. În această situație a rămas până în 1968, când prin Legea nr.57/1968 regiunile și raioanele au fost desființate, revenindu-se din nou la județe. Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari. Juzii Racoviței erau aleși din rândurile celor mai vrednici și înstăriți locuitori ai satului. Astfel localitatea a avut: În conducerea treburilor obstești, cneazul sau
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari. Juzii Racoviței erau aleși din rândurile celor mai vrednici și înstăriți locuitori ai satului. Astfel localitatea a avut: În conducerea treburilor obstești, cneazul sau judele, funcție întâlnită în documentele vremii și sub numele de „"vilicus"”, „"crainic"” sau „"ortsrichter"”, era ajutat de un „"sfat al bătrânilor"” alcătuit din fruntașii satului aleși prin vot, membrii acestuia purtând numele de "oameni buni", "bătrâni", "sutași" sau "jurați
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității. Din 1376 până în 1379, Ioan V, detronat de fiul său a lâncezit în închisoare. La 15 iunie 1389, în sângeroasa bătălie de la Kosovopolje a fost nimicită oștirea cneazului sârb Lazăr. Înaintea luptei, sârbul Miloš Obilic a pătruns, dându-se drept transfug, în cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
de origine bulgară: Gheorghe și Dimitrie (cca. 943). Imperiul bizantin a reușit cu greu să mențină Dobrogea sub dominația sa din cauza atacurilor pecenegilor și a cumanilor și a răscoalelor bulgarilor și proto-românilor ("Valahi"). Un alt pericol l-au reprezentat armatele cneazului rus Sviatoslav, care în 971 au asediat Dristra (Silistra). Această cetate, împreună cu Constanța și altele s-au pus sub protecția împăratului bizantin, reușind astfel să respingă asediul. După acest eveniment, împăratul Ioan I Tzimiskes a alcătuit în acele locuri o
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
crăiasa burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune moartea dragului ei Siegfried. La nunta lor, vin multe căpetenii de oști. Este invitat inclusiv cneazul vlah Ramunc, care sosește alături de 700 de însoțitori. După alți 13 ani scurși, rugat fiind de soția sa, Atila își invită cu mare pompă cumnații să vină în ospeție. Pe parcursul vizitei, din cauza încordărilor dintre Kriemhilda și Hagen, în Esztergom se
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan, care apare pe Diploma Ioaniților, cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sf. Dumitru, un oarecare Iovan, a descoperit în timp ce săpa o fântână un mare tezaur și a devenit
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Ilici Ceaikovski (care este considerat ca fiind cel mai mare compozitor rus, autor al unora dintre cele mai cunoscute balete: Spărgătorul de nuci și Lacul lebedelor), Serghei Rahmaninov etc. Opera rusă atinge apogeul cu marea capodoperă a lui Alexander Borodin, Cneazul Igor, care are la bază epopeea Cântec despre oastea lui Igor, în care se vorbește despre originile mitice ale poporului rus. Cehii i-au avut ca reprezentanți principali pe Antonín Dvořák și pe Bedrich Smetana. Dvořák nu s-a inspirat
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
așezări, cu urme de ziduri din secolele al IX-lea și al X-lea, iar la o adâncime de 1,2-1,4 metri urme de ziduri din secolele al VII‑lea și al VIII-lea. În secolul al XI-lea, cneazul kievean Vladimir I (978-1015) a pus bazele unui sistem de fortificații din lemn și pământ) la frontierele de vest și sud ale statului său, pentru a proteja Rusia kieveană de invazia mongolilor. Aici s-a realizat o fortificație de lemn
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
reconstruită de multe ori, fiind dărâmată de diferiți cuceritori și ulterior refăcută. La sfârșitul secolului al XI-lea, fortăreața aparținea Principatului Terebovlia, care în jurul anului 1140 era vasal Cnezatului de Halici și în anul 1199, cnezatului Halîci-Volînia. În perioada 1250-1264, cneazul Daniel al Galiției (1201-1264) și fiul său Lev, cu toate că erau forțați să fie supuși ai Hoardei de Aur, au realizat lucrări de întărire a cetăților de pe cuprinsul statului său. Ei au înlocuit fortificațiile din bârne cu un zid de piatră
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de voievodul moldovean Dragoș, vasal al Regatului Ungariei. După anul 1375, cetatea a devenit parte a Moldovei. După altă sursă, fortificațiile actuale au fost construite după anul 1400 de către domnitorul moldovean, Alexandru cel Bun (1400-1432), cu ajutorul unor meșteri trimiși de cneazul Vytautas cel Mare (Witold) (1401-1430) al Lituaniei, cumnatul său, pe structura cetății anterioare, prin acoperirea acesteia cu pământ. Într-un document din 6 octombrie 1408 dat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov, Hotinul era menționat ca punct vamal astfel
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
eternă din 1686 cu Polonia, Rusia a devenit membră a coaliției antiotomane ("Sfânta Ligă" - Austria, Republica Veneția și Polonia), care s-a angajat în luptă împotriva Imperiului Otoman și a aliatului și vasalului său, Hanatul Crimeii. În luna mai 1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au cerut țarului să-l înlocuiască pe hatmanul Ivan Samoilovici cu Ivan Mazepa, datorită politicii pro-turce a celui dintâi. În 1688, cazacii și rușii au
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]