16,530 matches
-
aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din păsări măiestre. Trupul încerca să urce dealul cu lemnul în spate. Gura mușca din coadă. Trei capete aveau sfeșnicele și toate retezate. aritmetica neformelor Mișcă buzele, dar nu se aude nimic praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Parcă lipiți de asfalt, fulgii fremătau, încercau să se ridice, să-și ia zborul, dar trecătorii îi călcau în picioare și ei rămâneau acolo, ca prinși în capcană. Un vânt rece îmi trecu pe lângă urechea dreaptă și am văzut cu coada ochiului o pasăre neagră care mă depășește razant și se așează pe gard la câțiva metri distanță. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, și am strâns cu putere cureaua genții pe care o purtam pe umăr, ca să fiu
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul plecase pentru totdeauna cu familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare. Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil foame și se gândi că poate era mai bine s-o hrănească înainte. Stătu preț de-o clipă pe gânduri și se răzgândi
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
mine. Recunosc că băteam ușor câmpii. Când am ajuns eu în Franța, romanciera era deja bătrână, oricum prea bătrână pentru gustul meu. Văzusem o fotografie făcută de un fotograf american unde arăta ca o cerșetoare, scundă, cu picioarele ca niște cozi de mătură, capul mare lipit direct pe trup părea și mai mare din cauza unei coafuri enorme în formă de tort. îți amintești? Eram deja împreună. Am visat-o într-o noapte că se agăța de mine, își încleșta mâinile ca
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
nou. Când mi-aduc aminte de mașina de scris nici nu înțeleg cum de aveam atâta răbdare. Și nici nu băteam foarte repede, asa că pierdeam foarte mult timp. E drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori păream că stiu... Reușeam să mă concentrez. Și dacă aș șterge totul și aș lua-o de la capăt?... scrisul e ca un monolog tăcut și ezitant ba chiar ușor bâlbâit te adresezi unui public
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
s-ar fi putut spune, pașii lui Daniel băteau toaca pe asfaltul umed, ca și cum bocancii lui ar fi avut tălpi de lemn. Treziți din somn, câinii din fața casei mele ne-au mârâit scurt, apoi, recunoscându-ma, și-au băgat repede cozile între picioare Și s-au reîntors în culcușurile lor. Eram bucuros că nu revenisem singur între pereții aceia reci, care-mi treziseră dintr-o dată o mulfime de amintiri. L-am rugat pe Daniel să se așeze într-un fotoliu, cu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
te-ar fi întrebat amicul domniei tale, dl. Constantin Cornescu, cel ce a scris Manualul vînătorului. Dar răspunsul i-l dăduseși mai din vreme prin povestea vulpii care risca să rămînă bearcă, după ce la început vînătorul o înzestrase cu o coadă de peste cinci stînjeni! Morala istorioarei, "dacă va căuta cineva o morală într-însa, este, precît mi se pare, că de vreme ce exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească, nu trebuie să cerem de la
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Cei foarte tineri sînt mai senini, au chiar o veselie de tip „Ce-am avut și ce-am pierdut”. Pe candidații care au o familie în spate îi adulmeci imediat. Sînt mai rezervați și au aer recognoscibil. Nu stau la coadă pentru ei înșiși - vorba vine, înșiși, sînt mai multe femei decît bărbați -, încît una, două, privesc în gol sau spre cineva care lipsește, încurajator-optimist. Sînt aici, e bine, îmi aștept rîndul. Dar și priviri hăituite, ale celor care stau la
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
pentru ei înșiși - vorba vine, înșiși, sînt mai multe femei decît bărbați -, încît una, două, privesc în gol sau spre cineva care lipsește, încurajator-optimist. Sînt aici, e bine, îmi aștept rîndul. Dar și priviri hăituite, ale celor care stau la coadă cu frica de a nu fi respinși. Dacă vorbești cu ei, afli că unii renunță, temporar, la meserii pentru care au făcut o facultate sau o specializare după ce au terminat liceul. Profesori sau asistenți medicali - poate că or fi și
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil busola într-o tranziție fără cap și coadă) definesc și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și realitatea înconjurătoare. Toate sfîrșesc prin a se îneca în mocirla tranziției, precum Sabina, misterioasa (prin
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
rândul propriilor cadre. Țara e prea săracă pentru a-i satisface pe toți doritorii de înavuțire, iar cei ajunși, peste noapte, la milioane de dolari, nu dau nici un semn c-ar dori să-și deschidă pungile pentru amicii rămași la coada plutonului. Social-democrație — fie, dar nu pentru căței! „Solidaritate socială”? Câtă vreți, dar nu pe buzunarul nostru! Libertate a șanselor? Desigur, dar nu în ograda noastră! Când se mândrea că-i va ține la pieptul său pe toți cei săraci și
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
în haine de femeie. Și este o altă miză pe care o imprimă regizorul montării. (De aici, oare, de la travestiul îndelung, să se fi inspirat Măniuțiu în ipostaza unui zeu labil, mai mult decît fragil?) Toată istoria se desfășoară - cap, coadă - într-un fel de ghetou situat la marginea societații, a lumii, de azi, de ieri, de oricînd, printre cantități uriașe de cutii de carton lepădate neglijent. În spatele unei cortine de sîrmă, au loc cîteva din temele lui Euripide din piesa
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
la catalog sau pușcărie), el le mai pune și întrebări arierate, gen: “Ce etate aveți?” (p. 34) Adept teatral al jocului de-a solidaritatea cu oligofrenii, “reporterul” știe să se bage pe sub pielea “interlocutorilor”, făcînd în același timp discret cu coada ochiului cititorului. În fond, comedia “reportajului pe teren” are și ea niște limite de toleranță socială (și estetică). La observațiile lui Ioan Iuliu Plătică despre rolul maistrului, de o platitudine totală și un efect soporific garantat (“De la idee să treacă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
pe Mende Gabi, Borbath Julia și pe debutanta Albert Csilla. De aici, probabil, și sentimentul normalității și al performanței din acest spectacol cu Jacques sau supunerea. O vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit previzibil, o prețioasă pălăvrăgeală fără cap și fără coadă în jurul perpetuării unei tradiții de familie: cine și cum să ducă mai departe apetitul pentru cartofii cu slănină. Jacques, bineînțeles, că e băiat și păstreză și numele. Sau poate asta n-are nici o importanță pe lîngă chestiunea cu slănina și
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
profesori) și care și-au luat rolurile de jefuitori în serios: au decis să elimine din joc filiala de la Chișinău și s-au împroprietărit cu posturile, au retrogradat cercetători din provincie, ca să-și plătească cu posturi mai înalte așa-zisele „cozi de topor”, au paralizat serviciile contabilității și s-au arătat incapabili să continue colaborarea arheologică de peste graniță. Acum s-au pus pe desfințatul filialelor și a secțiilor de specialitate, altele decât arheologia, stând bine cu logica, dat fiind că institutul
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
biografie de «artist interzis», excepțional de densă, de pitorească, Pintilie își trage această biografie - cu pitorescul ei cu tot, cu șirul năucitor de vizionări, de interziceri și de tovarăși, de la Ceaușescu pînă la un Potîngă sau un Topor sau alte cozi de topor - tot acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani, să fug de-acasă, într-o noapte, la gară, unde spectacolul carnavalesc și sublim vulgar al copiilor vagabonzi a calmat isteria mea
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Cristian Teodorescu Niște cozi la Loto zilele astea, mai ceva ca la Alimentarele lui Ceaușescu din zilele cu pui și tacîmuri. Sau din cele cu zahăr și ulei pe cartelă. Vremuri frumoase, pentru unii dintre noi. Toți stăteam la aceleași cozi, mai aud zicînd
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
Cristian Teodorescu Niște cozi la Loto zilele astea, mai ceva ca la Alimentarele lui Ceaușescu din zilele cu pui și tacîmuri. Sau din cele cu zahăr și ulei pe cartelă. Vremuri frumoase, pentru unii dintre noi. Toți stăteam la aceleași cozi, mai aud zicînd pe cîte cineva care are nostalgia Epocii. Nu stăteam toți, dar e pierdere de vreme să încerci să schimbi asemenea convingeri. Cînd se apropie Ziua lui Ceaușescu, unii dintre cei care îl regretă îl invocă tînguios-amenințător, ca
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
Ceaușescu, unii dintre cei care îl regretă îl invocă tînguios-amenințător, ca pe un sfînt dintr-un calendar cu o singură sărbătoare pe an, la 26 ianuarie. Duminica trecută mă duc să iau pîine de la brutăria din piață. Era și acolo coadă, o biată rîmă în comparație cu șarpele uriaș care ieșea din ușa Loteriei, răsucindu-se de mai multe ori printre tarabe, înainte de a se întinde gros pe zeci de metri din trotuarul bulevardului. La coada la pîine mă nimeresc lîngă o domnișoară
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
de la brutăria din piață. Era și acolo coadă, o biată rîmă în comparație cu șarpele uriaș care ieșea din ușa Loteriei, răsucindu-se de mai multe ori printre tarabe, înainte de a se întinde gros pe zeci de metri din trotuarul bulevardului. La coada la pîine mă nimeresc lîngă o domnișoară nițel scriitoare, nițel ziaristă. Și începe ea să mi-i foarfece pe cei de la coada la Loto. |știa sînt românii! Nu s-ar duce să muncească, vor să cîștige la loterie! Bagă ea
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
mai multe ori printre tarabe, înainte de a se întinde gros pe zeci de metri din trotuarul bulevardului. La coada la pîine mă nimeresc lîngă o domnișoară nițel scriitoare, nițel ziaristă. Și începe ea să mi-i foarfece pe cei de la coada la Loto. |știa sînt românii! Nu s-ar duce să muncească, vor să cîștige la loterie! Bagă ea de seamă că nu intru în duet cu remarcile ei critice și-mi pune o întrebare de control: Tu joci la loto
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
puturoși. Și-o fac de două parale cu vorbe alese. Cu ce e românul puturos dacă joacă la loto? S-a făcut vreun plan de redresare economică și lumea în loc să se ducă să-și caute de muncă, duminica, stă la coadă la loto? Amărîții ăștia vin și ei la spartul tîrgului să aibă la ce spera pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea, la mormîntul lui Ceaușescu
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
caute de muncă, duminica, stă la coadă la loto? Amărîții ăștia vin și ei la spartul tîrgului să aibă la ce spera pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea, la mormîntul lui Ceaușescu!” Pelerinajele oamenilor simpli în Ghencea, cîți se duc acolo, nu mi se mai par o sfidare. Dacă în mintea lor, Ceaușescu merită comemorat de ziua lui, n-au decît să-l comemoreze. Asta e
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
de L’Ecriture ș.a. până la splendidul d’Orsay sau celebrul Louvre (despre care specialiștii spun că, pentru a-l vizită corespunzător, îți trebuie cel puțin trei luni); * am văzut „La Joconde” câteva secunde, în trecere, înaintând prin muzeu într-o coadă de sute de persoane și printre răcnetele gardienilor: „Passez, s’îl vous plait!”, „Pas des photos!”; * la Atelierul Brâncuși, de lângă Centrul Pompidou, nu este specificat niciunde originea sculptorului; * pe panoul de la intrarea în Cimitirul Père Lachaise, unde sunt enumerate toate
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]