34,665 matches
-
larg autobiografică” este la Celan „primordială și originară”. Iar distincția dintre subiectul „istoric” și cel „poetic” a fost operată de el pentru a putea opune rezistență teribilei puteri a limbajului: ar fi fost „inacceptabil” pentru dînsul ca nu poezia să coboare dinspre „experiență”, ci invers! Evreitatea lui Celan întruchipată în „poet” ar implica, după Bollack, o condiție existențială și în același timp dreptul de „a-și fi lui însuși credincios”. Faimoasa sa definiție a evreității ca o „chestiune de suflu” își
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spiritualiste, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
pentru mine, înțelese că vreau să știu de unde are dosarul. Înainte de a afla ce conține el, asta ar fi însemnat o adevărată idioție, totuși. „Nu, răspund cît pot de calmă, vreau să știu cine semnează documentul?” „Ah”, spune, fără să coboare prea mult tonul, totuși îmblînzit. Funcționează totuși, simplu, previzibil: îl domesticești imediat vorbindu-i despre el însuși sau, și mai bine, întrebîndu-l: Erați urmărit? Sau și mai sigur: Erați, desigur, urmărit douăzeci și patru din douăzeci și patru. Da, răspunde dintr-o dată potolit și
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
doamnă, că-mi puneți întrebări care mă pun în inferioritate morală și, în plus, nici nu știți nimic, vă luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
sfârșit, în sfârșit... S-a găsit soluția: un viteaz ostaș român e gata să-și dea viața pentru onoare, patrie și pisic. Se urcă în copac viteșește ( repet) urmărit de cameraman, și toată suflarea ( tăiată) a celor prezenți. Prinde pisicul, coboară și, cu el pe-un umăr raportează cu mândrie și patriotism că misiunea a fost îndeplinită. Bineînțeles, este întrebat de reporteriță ce sentimente l-au încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
vrut să mintă. Poate că n-a putut să aștepte. Sau poate că a uitat de noi. Și acum? a întrebat femeia. Ne întoarcem la mașină și mergem în direcția pe care ne-a indicat-o el. Au urcat și coborât colina către locul unde lăsaseră automobilul, dar când au ajuns la sosea, aceasta dispăruse. Cred că am greșit drumul; cred că am ajuns în altă parte. Sau ne-a furat cineva mașina. Să ne întoarcem la izvor; sigur că omul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au ajuns la sosea, aceasta dispăruse. Cred că am greșit drumul; cred că am ajuns în altă parte. Sau ne-a furat cineva mașina. Să ne întoarcem la izvor; sigur că omul s-a dus acolo. Au urcat și au coborât colina; au traversat grădina de zarzavat. Mirosea a mentă și a pământ reavăn. Dar dincolo de stânci n-au găsit izvorul. Nu era aici, a spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă. Trebuie să revin pe cărare, și-a spus femeia, și să caut un loc de trecere mai încolo. Și, agățându-se de ierburi și de rădăcini, a ajuns din nou pe cărare
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
zi minunată. Te vei scula pe la șapte și jumătate dimineața. Vei bea aceeași cafea, cu ochii pierduți pe pereți. Vei pleca la birou cu troleibuzul 79, unde vei nimeri în spațiul liber din preajma singurului călător care nu folosește deodorante. Vei coborî la Piața Spaniei. Vei trece prin fața Institutului Francez. În fața avizierului îți vei face încă o dată planul să vezi Pianistul deși nici tu nu ești convins că entuziasmul te va ține pînă la ora 18,00. Ajungi în biroul în care
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da să urce,/ noi coborînd) în prag de lift./ Ploua cu ace de molift/ și n-ar fi vrut să ne încurce/ pe mine și Dimov, cu care/ am fi făcut o patrulare/ prin ploaia de a cărei apă/ se apăra prin ridicare/ de guler
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
cu oamenii pe care îi iubesc necondiționat, îmi trec în revistă cu voluptate amintiri extraordinare. E mai igienic. Cînd trebuie să ies din acest spațiu, din mine, totul capătă un ritual medieval, am senzația că se aude zgomotul lanțurilor care coboară punțile din lemn și pregătește o plecare misterioasă și precipitată. Am învățat, în ultimul timp, să privesc unde trebuie. Un călugăr zen-budist mi-a șoptit, printre altele, un lucru pe care mă străduiesc să-l pricep și să nu-l
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Oblomov, implicarea scenografului Dragoș Buhagiar, la prima colaborare cu Tocilescu. Felul în care decupează spațile, cum le construiește, cum pregătește anumite intrări de "decor", cum face ca fiecare obiect ales să funcțoneze, cum gîndește respirațile mari, somptuoase ale scenei, cum coboară riguros în alegerea minuțoasă a materialelor pentru costume, în tăietura lor precisă, în opulența lor orientală, în asamblarea celui mai mic detaliu. Lumina pusă de Buhagiar mențne impresionant misterul pe scenă. De la început și pînă la sfîrșit. Lumină caldă, filtrată
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
pe dl Adrian Năstase dând, cu bunăvoință mâna Președintelui Bush, și cam de la înălțime, pe când în planul doi silesc să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declarații ale dlui Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
aparița unor încăpătoare vile în Subcarpaț. Presa liberă a aflat, totuși, câte ceva, dar cu intuița supremă a fiarei, tigrii tasmanieni, atât de asemănători câinilor, nu numai că n-au sfâșiat în ziua descinderii presei în Grădină pe nici un amator, dar, coborând de pe monticulul cu scaieț reprezentând flora dobrogeană, s-au gudurat pe lângă reporteri, lăsându-se mângâiat pe cap și scărpinat pe spinare. Savantul neozeelandez ce se afla la fața locului, deghizat în pastor, fu lins pe nas și bărbie de cea
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
citi acolo unde nu ți se dădea nici timp, nici voie să citești. Erau atât de blânzi și îngăduitori încât, de la o vreme, am început să cred că ascultă cititul meu mut. Când luna li se lăsa între coarne, îi coboram de pe dealuri cu amărăciunea că întunericul a întrerupt și cititul, și lunga noastră comuniune. Când scriu, scriu și pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Știau ei ce tac
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
unde pot sta în picioare încă vreo paisprezece-cincisprezece oameni. De regulă, mașina e goală sau aproape goală. Ei bine, ca un făcut, astăzi, când ajunge în stația „noastră" ( Brâncoveanu, colț cu Porumbescu), toate locurile sunt ocupate. Iar de coborât nu coboară nimeni. Aștept să-mi urce „echipa", urc și eu, ultimul, mă sprijin de una din barele orizontale. Troleibuzul pornește cu greu, frânează isteric, pornește din nou, pufăind nervos, se oprește, se blochează la o trecere peste liniile de tramvai în
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
aș sinucide" N-am prins finalul confruntării. Și nici nu eram curios să-l prind. Ajunsesem aproape de destinație și mă grăbeam să dau niște mărunțiș celor patru-cinci pensionari pe care-i întâlnesc cerșind zilnic în stația de autobuz la care cobor doar eu.
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu de pe Icoanei păgîn monahală greu de descris. Se putea
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
peron, trenul o să pornească brusc. Este o cursă care mi se întinde. De aceea n-am încredere; pun ușor un picior pe ciment, privesc în stânga și în dreapta, fluierând ca să-mi ascund neliniștea, trenul stă pe loc, în jurul meu alț pasageri coboară liniștiț și atunci mă hotărăsc să pun jos și celălalt picior și în clipa aceea trenul pornește ca din pușcă. Și cel mai rău e că toate bagajele mele se aflau în tren. Trag o înjurătură zdravănă, căci am rămas
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
în fața unui foc de lemne, la care se frig animale întregi. Timpul nu schimbă lucrurile. Omul trăiește în lumea lui interioară. Călătoriile nu există. Într-o zi, când lucram cu Luis Alcoriza și cu San José Purúa la un scenariu, coboram împreună cu primul spre fluviu cu o pușcă. Odată ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Mă cațăr cu greu, sar și ajung în altă lume. A mea. Simt privirea și dezacordul țîțîit al vecinilor de după perdea. Ce ți-e și cu insomniile astea... {i Pianistul își părăsește ascunzătoarea și sare un gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard, un zid ce separă lumile. Cînd povestea ajunse aici, {eherezada văzu zorii mijind și, sfioasă, tăcu.
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
confortul lumesc, cît și o cale spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
90, ar fi putut salva țara. Amestec de resemnare, comoditate și lașitate, plecarea lor a lăsat liber unei haite bine organizate, cu un miros al banilor dezvoltat de îndeungi exerciții de prăduire și cu o lipsă de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă înspăimântă ceva în România acestui moment nu e nici sărăcia, nici prăbușirea economiei, nici criza demografică. Toate aceste se pot rezolva mult mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]