623 matches
-
Moff Începu să enumere animalele: Un fel de căprioară mică, tapiri de mărimea maimuțelor, giboni și elefanți, desigur, o, și o specie de megalilieci, rinoceri și amestecul obișnuit de papagali și păuni, insecte urâte care mușcă, lipitori și mai urâte, cobre scuipătoare Încă și mai urâte, o specie de bungar al cărui venin e letal, mori Într-o oră pentru că-ți paralizează toți mușchii - fără a mai pomeni ce-ți pot face un tigru sau un urs dacă te Încolțesc. Bennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și deținuții aleargă fericiți spre gulag îmi dă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o grădină privată: doi tineri care beau pentru succesul la examenele de la facultate fuseseră mușcați și duși la spitalul din localitate, cu urme de dinți de maimuță pe brațe. Mușcătura unei maimuțe se poate dovedi la fel de periculoasă ca mușcătura unei cobre, prin aceea că maimuțele sunt deseori purtătoare de rabie, care poate, desigur, fi la fel de letală ca veninul de șarpe. Turbarea este una dintre cele mai grave afecțiuni pe care o doamnă sau un domn le poate contracta. E mai frecventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
provoca durere cu un vibrator țintuit cu metal, probabil va scăpa de orice acuzație. Alte două cazuri de omor erau alocate unui tânăr care încă nu împlinise douăzeci și cinci de ani. Inteligent, dar naiv. În cazul respectiv un membru al bandei Cobrele Violete trăsese într-o mulțime de elevi din fața Liceului de Arte și Meserii, presupunând că acolo s-ar putea găsi unii membri ai bandei rivale, Scorpionii Violeți. Nu existase nici unul, dar o elevă eminentă și prietenul ei au căzut morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o grădină privată: doi tineri care beau pentru succesul la examenele de la facultate fuseseră mușcați și duși la spitalul din localitate, cu urme de dinți de maimuță pe brațe. Mușcătura unei maimuțe se poate dovedi la fel de periculoasă ca mușcătura unei cobre, prin aceea că maimuțele sunt deseori purtătoare de rabie, care poate, desigur, fi la fel de letală ca veninul de șarpe. Turbarea este una dintre cele mai grave afecțiuni pe care o doamnă sau un domn le poate contracta. E mai frecventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bodogănește Cezărică, infatuat. Fiți și voi mai înțelegători! îi ceartă Fratele. Suntem în preajma Doamnei cu Coasa. Puțin respect nu v-ar strica, măi, ce naiba, măscăricilor! Scandalagiilor! Bine, bine, bine... Personal, eu sunt curios: La-nceputul ciclurilor, zeul Vishnu doarme pe Cobra Anantha, care semnifică absența Timpului. Iar la celălalt capăt, după consumarea Judecății de Apoi, Timpul se oprește. Sau se retrage de peste tot. Istoria se mută în Eternitate. Mă-ntreb: când trăiești mult, extrem de mult și Dănuț privește în treacăt spre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai multe ori, de atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca niște inimi leneșe, meduzele pulsau în spirt, iar peștii grei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Protecția Vegetației Zonelor de Deal și de Vale. Pentru a reduce stresul așteptării ni s-au oferit la jumătate de preț câteva vaccinuri obligatorii împotriva febrei aftoase și pelagrei și, suplimentar, ca bonus, un micuț vaccin pentru contra mușcăturilor de cobră. La zece punct a aterizat elicopterul oficial din care a coborât soția înaltului demnitar european, o excelentă înlocuitoare a secretarei acestuia, și ea o excelentă înlocuitoare a soției demnitarului. Dânsa ne a înmânat câte o carte de vizită și vizita
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și, odată cu umbra lor, se rotesc amintirile întîmplărilor care m-au adus pe acest peron; sânt apoi săptămânile sau lunile, nici eu nu mai știu bine, cât am stat împreună cu Eleonora aici, drumurile prin pădure și prin mlaștină, îmblînzitorii de cobre pe care i-am văzut ori i-am visat, tufele de ațetari pe care le văd acum sau le visez. Observați, domnilor, câte lucruri ne despart? Ne desparte, poate, și propria mea moarte. Pentru că, după ce voi termina de spus totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trăiește el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una, în vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una, în vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una, în vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare admirație pentru aceste "pisici" pe care indienii, am auzit, le îmblînzesc și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare admirație pentru aceste "pisici" pe care indienii, am auzit, le îmblînzesc și le țin pe lângă locuințe ca să-i ocrotească de cobre. Mi se părea că trebuie să vedem în curajul lor un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care a făcut praf admirația mea, și anume că mangustele sânt imune la veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i ocrotească de cobre. Mi se părea că trebuie să vedem în curajul lor un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care a făcut praf admirația mea, și anume că mangustele sânt imune la veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de cobre" nu se deosebește cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mi se părea că trebuie să vedem în curajul lor un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care a făcut praf admirația mea, și anume că mangustele sânt imune la veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de cobre" nu se deosebește cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei. El este o mangustă imperfectă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de cobre" nu se deosebește cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei. El este o mangustă imperfectă. Se pomenește dinaintea cobrei sau iese singur în calea ei, dar nu e imun. De aceea e normal să-i fie frică. E normal să aibă tendința să fugă de pericol. Și e normal să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei. El este o mangustă imperfectă. Se pomenește dinaintea cobrei sau iese singur în calea ei, dar nu e imun. De aceea e normal să-i fie frică. E normal să aibă tendința să fugă de pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am priceput decât să-mi zgândăr rănile. Așa am ajuns de la repulsie în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele despre manguste. Mi se părea uneori că orice rău care mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o cobră, legănîndu-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]