212 matches
-
al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totală. Sunt oarecum zeul universului lor pâlpâitor, al acelui loc de pe Champs-Élysées unde frumusețea lor strălucește încă...” Numai că, așa zeu cum eram, nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat. Atunci, reîntorcându-mă la amintirea celor trei cochete, mi-a venit o idee simplă, un ultim ecou al reflecțiilor triste în care mă încurcasem adineauri: „Dar în viața lor exista dimineața aceea de toamnă răcoroasă și limpede, aleea cu pământul acoperit cu frunze moarte, unde se opriseră o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se opriseră o clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
decalcomanii. Perspectiva ei plată a început brusc să se adâncească, să-mi fugă din fața ochilor. Astfel, în copilărie, contemplam două imagini identice care pluteau încet una spre cealaltă, înainte de a se contopi într-una singură, stereoscopică. Fotografia cu cele trei cochete se deschidea înaintea mea, mă învăluia puțin câte puțin, mă lăsa să ajung sub cerul ei. Crengile cu frunze late, galbene, atârnau deasupra mea... Reflecțiile mele de mai înainte (uitarea deplină, moartea...) nu mai însemnau nimic. Totul era prea luminos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scena surprinsă de o mie de ori, a întâlnirii secrete dintre îndrăgostiții de la palatul Élysée. Convocați de amintirile mele, s-au supus, jucând-o încă o dată, în stilul unui vodevil grăbit. Dar asta nu-mi mai ajungea... Transfigurarea celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un ucenic vrăjitor, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povești, viața continua cu adevăratele ei iubiri și cu adevăratele ei dureri, mama lucra, deja bolnavă, suferea fără să mărturisească nimănui, se știa condamnată, fără să se trădeze prin vreun cuvânt sau vreun gest. Iar noi, zile întregi, vorbeam despre cochetele din Belle Époque... Am văzut-o plecând pe Charlotte cu o ușurare ascunsă. Mă simțeam implicat tainic în moartea mamei. Da, simțeam față de ea responsabilitatea vagă încercată de spectatorul a cărui privire face să se clatine sau chiar să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și despre balconul Charlottei, despre serile noastre din stepă, despre cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-au fremătat. - Ești bolnav sau ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip, în devenire: Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă batrână care se teme să nu se afle că are dinți falși și păr prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea de debut a lui Eugen Ionescu Nu. Într-o veritabilă scenetă 71 caragialiană, urmărind avatarurile articolului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept poarta spre libertate, drept locul ce le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbahnhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbahnhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Ianus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
felul lui, Încât nu te saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei." Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]