1,286 matches
-
ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu se sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tocmai tânăr. L-am întrebat doar: — Și florile dumneavoastră? M-a privit zâmbind, cu aceeași expresie tipică preoților despre care vorbeam mai devreme, care îți merge până în adâncul ființei și trage de suflet cum trage o furculiță melcul putrezit din cochilia lui. Apoi mi-a spus că acolo unde va merge sunt milioane de flori, și milioane pe care nu le știe, pe care nu le-a văzut niciodată, sau pe unele le-a văzut, dar numai în cărți, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al Reichstag-ului. Acum toată sticla lipsea și, în lumina lunii, traversele de susținere din cupru semănau cu pânza unui păianjen gigantic. Nebe își îndreptă lanterna spre stâlpii carbonizați, plesniți, care înconjurau Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebări, Frau Steininger, dar ele trebuie să fie puse. Sunt sigur că înțelegeți. Cel mai bine e să știm absolut totul. Am sorbit din cafea și apoi am contemplat zațul de pe fundul ceștii. Oare ce însemna o formă ca o cochilie de scoică? mi-am zis. — Ce-mi puteți spune despre băieți? am întrebat-o. Ea se încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele cresc mai repede decât băieții. Mai repede decât ne place, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i aparține în mod exclusiv lui. În ecuația vieții sale, în care greutatea cea mai mare o are propria persoană, Dumnezeu rămâne o necunoscută sau, în cel mai fericit caz, o infimă variabilă. În acest fel, el se izolează în cochilia egoismului, rupându-se nu numai de Dumnezeu, ci și de semenii săi, se închide în carapacea iubirii de propria ființă, aflându-se într-o percepție pervertită a propriei sale valori. Văzând aceasta, Același Dumnezeu Bun și Iubitor, Care nu vrea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Când ieși în stradă, bătea un vânt dușmănos. Opri un taxi și ceru șoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie și lins de valurile care lăsau în urmă puzderie de cochilii ce albeau plaja. Pescărușii își fâlfâiau aripile ca niște mari acolade orizontale slobozind țipete discordante. Marea era întunecată și neprietenoasă. Zgomotul ei surd se acorda cu furtuna din sufletul lui. De ce se dă totul peste cap atunci când suntem cei mai
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
cunună de aleasă doamnă. Un semn al cerului se naște în semințe și rădăcini, crusta închisă a pământului se desprinde de oiștea lunii și o lumină tot mai rece cade în bătaia vântului peste fluturii morți. Vin vremurile întoarcerii-n cochilie, în odăile încălzite cu miros de busuioc și damf de tulburel, aștept săniile iernii să treacă munții, vor face un popas și la noi. Referință Bibliografică: Toamnă cu miros de busuioc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TOAMNĂ CU MIROS DE BUSUIOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363095_a_364424]
-
fetele pe sub haine... Când a revenit Dana în clasă, m-am ferit de ea, iar bibliotecara era numai ochi și urechi, deși se făcea că se ocupă de hârtiile ei. Și fata a observat schimbarea și s-a retras în cochilia ei, ca un melc... Am privit-o mai atent. Era slăbuță, înaltă, cu păr lung și buclat, după care de multe ori se ascundea, cu ten fin și alb, bolnăvicios de alb, translucid chiar. Nu era frumoasă, dar felul cum
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
Rendez moi l'âge des amours”. Henry Miller i-a spus lui Anaïs Nin: „Vivre est plus important qu'ecrire sur la vie.” Între aceste două extreme Aurel Avram Stănescu alege sentimentul nostalgic: „Ești singura ( ... )/ îți scufunzi scrisul ermetic/ în cochiliile pietrificate ale melcilor.” ) „și să ascund frumusețea zilei numai în tine!”. Și urmează adevărata trăire: „Ți-am căutat inima prin deșert,/ pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită” ( ... ) „sufletul -/ l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși”. Și
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
vreodată în uitare Voi fi și-n timp mereu la mare căutare Cu buze însetate eu vremea mi-oi petrece. 11. POEM ÎN RAMĂ Poemul acesta e pentru tine de aceea am sa-l pun in ramă am sa fur cochilia unui melc să-l ascund de-a lumii rană poemul acesta scris pentru tine e arderea mea de fiecare zi e frica mea, teama, deznădejdea spaima de-a nu mă rătăci poemul acesta scris pentru tine mâinile mele îl mângâie
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate de timiditate,de glasuri alungite într-o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să-i fie martore la supliciul dragostei.Pământul își strângea acum la piept fii reîntorși acasă sau gânguritul celor noi născuți.Deasupra tuturor,caleașca primăverii își purtase cu
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
pământ O cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre Ce-mi cântă simfonia Singurătății-albastre Versul ce curge-agale
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, aruncîndu-mi în spatele sorții frunzele grele ale norilor pămîntului și cerului, meduzele cele mai bătrîne și grele ale mării, cochiliile uriașe din peșteri, pline cu pergamente necitite încă de nimeni. Voi, fiii mei întunecați, cu ochii voștri blînzi, dați-vă jos măcar acum, la sfîrșit, magnificele coarne, să-i cadă stăpînului și copilului vostru măcar o dată în viață, acum, în
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
că întrebarea ce o frământa era doar glasul speranței din ea, ea care nu prea voia să se dea bătută, cu toate că în sinea sa, cunoștea răspunsul, acela că, fără memorie, adică fără trecut, din om nu rămâne nimic altceva decât cochilia fragilă a unui trup, pentru că atunci însuși sensul vieții, dispare. Gândurile continuau să o asalteze și fără voia sa le urmă, încercând parcă să găsească acea concluzie care s-o liniștească. “Da, fără trecut se pare că redevii doar planta
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
în calea mea, între un cer nefiresc de senin și pământul ierburilor nenăscute. Iarba pridvoarelor de tihnă îmi lasă tălpile să se odihnească, le învelesc în stihurile necunoscutului mângâietor și alinarea nu întârzie să apară. Mă întorc spre tunelul din cochilia melcului în care în visele de târâre mă întrupez pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude trenul vieții, în clocotul roților pe șinele din metalul modelat de umbre. Mă ajunge roata gândului
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
care în visele de târâre mă întrupez pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude trenul vieții, în clocotul roților pe șinele din metalul modelat de umbre. Mă ajunge roata gândului și cobor cochilia în care mă retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul pe care îmi continui mersul mai târziu, când printr-un pocnet de palmă divină
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
vie rădăcinile acestora sapă galerii diogenice cresc aripile cinice ale gândurilor din mușchiul grav(at) al pădurii păsări surâsuri în zbor își fâlfâie neliniștile sofisticate iriși goi sorb lacrimile norilor noma(n)zi fulgeră în oglindă frumusețea hâdă a prăpăstiilor cochiliile melcilor ne tratează anxietățile umede simțim în vârful degetelor ochi de vultur pictând pereții peșterilor pustnicite nevederea sădește în suflete un sâmbure estropiat în biserica părăsită dorm oile crețe de timp turmă de îngeri a lui Dumnezeu nopțile... miroase a
GALERII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349468_a_350797]
-
pare decorat cu nori albi împestrițat. Ce frumoasă, ce splendoare Marea Neagrămi se pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
îmi părea... dune, nisipuri mișcătoare și pescărușii-n zbor gemeau nemaigăsindu-și de mâncare. Deodatăînsă m-am trezit în dormitorul însorit de la Hotelul “Comandor” având în fațămarea... Verde ca jadu-i Marea Neagră, valurile-s creste de spumă albă, cu alge și cochilii împodobiți acasa ne-ntoarcem bronzați, fericiți. Pământul Planeta albastră-i Pământul înconjurat de ape și chiar scăldat de ele, este al vieții leagăn sub cerul plin de stele, în zori e plin de rouă, ziua surâde-n Soare, apusu-l
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
amăgiră parcă sunt cer de Palmiră țâțele-vrej de agave ce-s spălate-n șapte ape scăldate numai cu cer din poeme de Baudelaire trupul tău din scăldătoare sună ca luna pe mare dezgropată din cuvinte cu aura ta fierbinte în cochilie de vis unde gândurile mi-s doar ghitare ațipite pline toate de ispite eden blond cu miere blândă ești făcută din osândă coapsele tale solare dorm în golfuri selenare în dezmăț și în orgie descântate-n apă vie ai în
BALADĂ PROFANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349106_a_350435]
-
amară se pune la fel, în atrii și ventricule, toate gândurile noastre sunt bete... Știu, zilele astea, toate sunt la fel... Ursul bătrân a ieșit din bârlog doar în grădina lui, zoologică, dorul de mine ți s-a retras în cochilia lui, nestatornică, pâinea cea de toate zilele a redevenit intermediară, tacâmurile de pește sunt la modă, ca odinioară... scrisoarea de la mine, din nou, n-ai primit-o! Știu, toate sunt la fel, zilele astea, iubito... Un poem Să te îmbraci
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
bani; Dar sufletul mi-a fost curat; Nu i-am urât nici pe dușmani. Aveam în mine un urât De atmosfera insalubră, Că mulți, subit, s-au săvârșit Și pentru veci s-au dat la umbră. Cum melcul stă-n cochilie, Mă ghemuiam în pat cazon Ca un călugăr în chilie. Un Samsung mi-a fost de-ajutor. Urâtul îl mai port în mine Și azi, o vremea așteptată... Dar nu-i speranță de mai bine; V-asigur ! Ne-ntâlnim o dată
AVEAM ÎN MINE UN URÂT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348546_a_349875]
-
suie. Orice idee este o statuie Păstrată-n bloc inert din altă eră Eliberate, ele pot să spuie Că prin vibrare intimă diferă, Iar unele visează, râd ori speră - Sunt și idei ce ard bătute-n cuie... Apar nenumărate anodine - Cochilii erodate-ncet de valuri, Purtate-n spuma undei care vine. Ci altele, pe-nalte piedestaluri - Încununarea grației divine - Pulsează viu luini și idealuri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Idei / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I
IDEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348652_a_349981]