335 matches
-
nostru, în Franța mai întîi, la sfîrșitul celui de-al XIX-lea veac. Explozie a populațiilor în orașe: patru sute de milioane de bărbați, femei și copii trăind de pe o zi pe alta, vegetînd sau făcîndu-și tabere în jurul lor. Îngrămădiți în cocioabe sau în coloniile de squatteri regrupate în grabă, ei au fost exilați de sărăcie, război sau foame. Orașele i-au atras prin iluzia unui loc al păcii și al bunăstării. Aceste populații cresc numeric cu zece la sută în fiecare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
solidă, regulată, comentată din loc în loc de margini de bună calitate, piatră, lemn greu, oferă un efect minunat. Burghezii uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare, ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de ironie, în timp ce ochii căpătau o lucire critică. Le construiești undeva? - Aș! protestă Ioanide. Nu poate fi vorba de construcție lanoi, mă joc cu imaginația. Dar totuși exercițiul meu are un tâlc. Până când o să stăm așa într-o adunătură de cocioabe? Bucureștii trebuie să-și ridice odată un monument fundamental, în jurul căruia să pivoteze orașul, ca Luvrul la Paris, Kremlinul la Moscova, Palazzo Vecchio la Florența, Domul la Milano și celelalte. Nu-mi pasă ce va fi. Anume puncte trebuiesc complet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e aceeași, ori alta, fiindcă sunt vreo câteva aproape identice în monotonia lor. În acest cartier relativ recent, ale cărui începuturi de aglomerare datează de la sfârșitul secolului precedent și care s-a consolidat treptat după 1900, nu se întîlnește nici o cocioabă. Locatarii aparțin unei burghezii mijlocii, care s-a strâns aici fără a dizloca pe alții, și locuințele, deși nu aspiră la somptuozitate, sunt îndeobște suficiente și confortabile, cu toate că obligate la un spațiu relativ restrâns. Nici un imobil nu poartă pecetea marelui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastră este că trebuie secate.Primarul pufni cu umor: . . - Dar cu luna ce faceți? O stingeți și pe ea?Comisia rămase cam stingherită. . . - Domnilor, zise primarul, Bucureștiul este un oraș mizerabil, fără nici o clădire cu adevărat grandioasă. Abia facem o cocioabă mai răsărită și gata, toată lumea se sperie. Atunci ce se face Parisul cu Notre Dame, Colonia cu catedrala și celelalte mari orașe? O să dărâmați de pildă Biserica Neagră din Brașov? Totul e inutil. Când vom construi orașul subteran, se vor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obiecții, nu putea să-i nege simplitatea. Ceea ce în primul moment păruse riscat apărea acum extrem de academic. Ioanide ridicase biserica având înaintea ochilor orașul de mâine, fără nici o considerație față de efemera improvizație momentan vizibilă. Dărâmase cu imaginația tot cartierul de cocioabe. Pe când se învîrtea astfel în jurul pieței spre a studia biserica și campanila, Pomponescu se auzi interpelat de la spate de un glas cunoscut: - Ce zici? Nu e așa că cimentul a biruit? Întorcând capul, văzu pe Ioanide îmbrăcat ca lucrător, cu șapca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ipoteza noastră că ei voi fi fost asimilați anterior stării țăranilor clăcași așezați pe moșie. Faptul că în toate satele de pe teritoriul umbrăreștean s-au menținut numeroase familii de țigani demonstrează că ei au rămas locului, în modestele lor căsuțe (cocioabe) de la marginea satelor, în apropierea pădurii. Sunt indicii să se poată considera că stăpânii moșiei Umbrărești au dat dovadă de un plus de bunăvoință față de robii lor, situație care va fi devenit obicei, astfel că, vrând-nevrând, înnoirile de stăpâni trebuia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lumii, Și să dea la vale pe gât Tot ce-i gata să ajungă copt Și să lase înăuntru Timpul ăla pe bune și lung Pentru groapă și să te spetești Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din lemn și biserici din piatră intru slăvirea Izbăvitorului lor. Toate acestea s-au petrecut departe de grijile lumești, deoarece doar în singurătate puteau ei găsi înțelepciune și regenerare spirituală. Văzîndu-se izolat, lipsit de toate privilegiile sale regești, în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc, pentru prima dată în piesa, Lear cugeta la situația mizera în care se află un alt personaj, "valetul" sau, bufonul. Pentru cei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vârstă, ca să aflu peste vreo 20 de ani de când o cunoșteam, că a murit la 48 de ani. Părea că este plină de viață, toată ziua era când ici, când dincolo, după treabă. La începutul amintirilor mele ea stătea întro cocioabă cu o singură cameră undeva pe lângă Costică Leon, vizavi de Gheronte cel cu un singur ochi, ca mai târziu primăria să-i dea ca locuință un fel de bucătărie de vară de-a lui Pavăl, un cursăștean care de când veniseră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul oamenilor”). Văduvit de frumusețile lumii și de plăcerile vieții, el nu se mai poate bucura nici măcar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
toaletă; tradiție; umflat; unire; vapor; vară; viață; veceu; de veceu; vîrcolac (1); 781/145/58/87/0 colibă: casă (190); adăpost (35); căsuță (31); locuință (24); cioban (23); paie (23); pădure (19); sărăcie (19); munte (14); bordei (13); cabană (13); cocioabă (13); lemn (12); cort (11); sărac (11); deal (10); sat (10); mică (9); cîine (8); pasăre (6); acoperiș (5); cîmp (5); cușcă (5); mare (5); natură (5); stînă (5); stuf (5); veche (5); ascunziș (4); casă mică (4); copilărie (4
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de o imensă și modestă iubire, lăcrimând de fericire alături de tripleții pe care tocmai îi născuse într-un spital mizerabil, fără să se gândească la nefericirea care îi aștepta și pe aceștia, ca și pe ceilalți copii ai săi, în cocioaba mizera, inundată. Se întreabă Sábato dacă nu se manifestă chiar Dumnezeu în aceste mame și de ce s-ar manifestă doar în poeți că Juan de la Cruz sau în picturile sacre ale lui Rouault? Dacă rezistență pare absurdă când se prevestește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în hățișurile de pe malul râului, soția lui Chumpi (gazda lui Descola) s-a întors în sat țipând de groază. O mușcase un șarpe: "Șarpele-lance, șarpele-lance, o să mor, o să mor!". După ce francezul i-a injectat un antidot, ea a rămas în cocioaba ei, în timp ce soțul, copleșit, se gândea că atacul unui șarpe veninos nu era o pură întâmplare. Era o răzbunare. O răzbunare a lui Jurijri, una din "mumele vânatului" care ocrotesc animalele pădurii. Chiar în ajun, înarmat cu o pușcă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
O ajută tatăl ei și bunicul lui Nică, David Creangă din Pipirig, care îl duce pe băiat la școala din Broșteni. Acolo, Nică și vărul lui, Dumitru, stau în gazdă la o femeie săracă, Irinuca, a cărei unică avere erau: ―cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și râioase, ce dormeau pururea în tindă-. De la aceste capre, cei doi copii iau râie și nu mai sunt primiți la școală. Prin
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o parodiază. Așa face de pildă Dickens, care vizitează în 1844 Italia și vede acolo altceva decât Goethe, cu șapte decenii înainte: lângă vestigiile monumentale ale Romei antice, călătorul postromantic vede o populație mizeră, mame care-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
i-a căzut din buzunar cînd se ducea la cinema. A inventat totul, evident că n-a fost la cinema. Nimeni nu l-a văzut ieșind și nici nu-și amintește ce film a văzut! (...) S-a născut într-o cocioabă. Se știe că de acolo ies astfel de criminali." Juratul recalcitrant insistă: "Spun doar că e posibil ca băiatul să-și fi pierdut cuțitul. E posibil ca altcineva să fi folosit o armă identică. E posibil." Celălalt jurat ia cuțitul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un foi), foiul fiind burduful din piele care servea la trimiterea aerului pentru cărbunii Încinși unde se Încălzea fierul de către fierarii care erau și potcovari. Acesta a avut doi flăcăi și o fată: Neculai, Petru și Mărița. Marcu Iacob, zis Cocioabă, era frate cu Coconetele din Zăpode și avea trei feciori: Neculiță, Petrușca și Costan și o fată, Onița, care avea să devină soția lui Ilie Groza. Casa lui destul de sărăcăcioasă urma celei a lui Ion al lui Dumitru Foiului În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ușurință că se aflau în legătură cu Weathermen. Mulți dintre ei "aveau la origine cele mai frumoase înclinații spre dărnicie și abnegație". Ei vroiau "să schimbe Societatea" și să devină, pentru aceasta, infirmieri, educatori benevoli, lucrători sociali în cartierele negrilor sau în cocioabele locuite de albii cei mai săraci. Ei au cedat, spun ei, în fața unei societăți în care birocrația sufocă orice inițiativă, orice elan generos. La început, membrii lor formau grupuri care cooptau persoane cu aceleași afinități și care operau în clandestinitate
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
rămân încă neșterse. O primire atât de neospitalieră! Vai, ni s-a părut că părăsisem Europa. Într-adevăr, la vederea câmpiilor imense, a plajei pustiite pe care fluviul n-o mai udă decât încet și cu părere de rău; a cocioabelor pipernicite a căror înfățișare informă amintește de colibele primitive; tăcerea, deșertul, populația cu chipul palid, părul crescut sălbatic, veșmintele mizerabile; minaretele cu fleșe avântate spre cer pe malul drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sub cerul liber, în drum, sau se adăpostesc într-o colibă acoperită cu paie, ceea ce nu înseamnă decât o mică diferență. Hărțile indică de asemenea existența unor sate; să nu credeți niciun cuvânt; există într-adevăr câteva colibe și câteva cocioabe sub pământ numite poșta; se mai văd câteva îngrămădiri de cabane joase, lipsite de soliditate, aproape la fel de mobile ca și cortul arab; sau adăposturi săpate sub pământ, care nu au drept acoperiș decât ramuri și pământ îngrămădit. Când zăpada își
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
printre amintirile noastre ca pe o inițiere în datinile și obiceiurile unei țări așa de inedite pentru noi. Capitolul 2 București Originea și sensul acestui nume • Orașul plăcerilor • E vorba de o imensă urbe prost construită • Noroaiele, iarna • Palate și cocioabe • Lux și sărăcie • Lipsa monumentelor • Turnul Pompierilor • Cișmigiu • Promenade • Sărbătorile strămoșilor • Călușari și lăutari După unii, Bucharest, Bukarest sau Bucuresci (ultima denumire reia ortografia română) este vechea Thyanus, devenită mai târziu Bucuria, mare Curie a prinților valahi. După alții, București
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
irosit atinge nouă zecimi din suprafața totală. Fiecare familie își are aici casa sa, chiar și cele mai sărace. Face excepție o adunătură de cerșetori, de țigani leneși, o seminție care se refugiază de-a valma în pivnițe abandonate, în cocioabe infecte, imunde, în bârloguri periculoase, în care poliția nu pătrunde decât pentru a căuta răufăcătorii. Bisericile și mănăstirile se numără cu sutele, toate fiind înconjurate de terenuri vaste și de cimitire. Aici coliba se învecinează cu palatul nume prea pretențios
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și-o așează sub cozi în formă de turban. Seriozitatea și sobrietatea germanilor sunt cunoscute; aceste întâlniri sunt decente și în ele nu se petrece nimic contrar bunelor moravuri. Nu aici își află loc desfrâul: ci în această mulțime de cocioabe impure cu care e semănat orașul. Prostituția a luat proporții înfricoșătoare; nu numai că le este permisă tinerelor fete de doisprezece ani, dar și femeile măritate merg clandestin în locurile rău famate. Mamele își vând copiii de la vârsta cea mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Țăranul e sfrijit, palid, descărnat, acoperit de zdrențe, atins de o îmbătrânire prematură; privirea sa posacă și veștejită cată în jos; locuința sa nu merită nici numele de colibă, nici pe cel de bordei; ce denumire poate fi dată acestor cocioabe infecte? Bisericile înseși, atât de cochete în Valahia, nu sunt aici decât niște triste maghernițe. Țăranul valah e departe de a fi fericit, dar e de o sută de ori mai puțin de plâns decât bieții oameni din valea Bârladului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]