338 matches
-
imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în centrul orașului, se agită steaguri, se țin discursuri. Apoi întreprinderea s-a desființat, s-a furat tot. Pe strada unde locuiește sor’mea au apărut viloanțe de te crezi pe Coasta de Fildeș. Casa unde trăgea Ceaușescu e o cocioaba față de hardughiile care răsar că bureții după ploaie. O colegă, Aurelia, s-a privatizat, are magazin în cartier. Ginerele ei are brutarie și o aprovizionează cu pâine. Adevărul e că pe langă calicia din jur, în comunism boieream. Dragoș, pila
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
drum tăcuți până ajunseră la o casă, îngrijită, dar mică. Ce-i aici, întrebă Ana? Aici stă bătrâna de la care am luat casa. Așa era și casa pe care am cumpărat-o. Cum tată, așa arăta casa? Asta-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de frumusețe , de minte sau de bani. Am simțit- o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment rostit
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
La toate aceste lucruri să adăugăm și faptul că ploile au produs degradarea gardului de lemn, așa încât porcii și găinile vecinilor intrau dinadins. Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată de anumite "ghimirlii", adică ceva ca niște cocioabe cu acoperiș de hârtie gudronată aparținând unor oameni hrăpăreți care se întindeau anapoda și din curtea cărora au năvălit în ograda poetului o serie de șobolani de mahala, animale rozătoare care își vor încerca hărnicia demolatoare pe aceleași uluci ale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
conținut al paginilor cu evenimente mondene ale cotidienelor se mută treptat pe la hanurile pitorești, care sînt ca niște bucăți rupte din epoca stăpînirii coloniale și Încrustate de multe ori În cele mai moderne clădiri din Lima, orașul viceregilor și al cocioabelor; se strecoară pînă acolo fotografii care vor să-i tragă În poză pe toreadorii care stau la masă alături de fete ce-și comanda rochiile la Paris, Învăluiți de acordurile muzicii. Uite că, după ce i-au trimis pe copii la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o vacanță lungă plătită de doamna și se duceau să edifice și ei, ce credeai tu? CÎnd Își muiau pîinea În cafeaua cu lapte de pe masa din bucătărie, asociația lucra și culoarea cafelei cu lapte te ducea cu gîndul la cocioaba de chirpici și aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și fețele lor cînd muiau pîinea În cafeaua cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creadă ochilor, nu știe ce sînt, desigur, sînt căsuțe, desigur, totul s-a umplut de căsuțe În stilul Înălțată-cu-mîna-mea, chiar dacă din cînd În cînd se repetă cîte o casă În stil vilișoară, aparținînd probabil vreunei croitorese sărace și deodată uite, cocioaba, ca să vezi și tu una, Julius, parcă ia foc, dar de fapt e plita din bucătărie, nu-i nici o primejdie; ceva mai Încolo, nu prea departe, e clădirea unde ar putea locui profesorul de educație fizică de la școală; din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l caut la fostul său cămin și am dat peste asasinii angajați de frații lui, care făceau inventarul proprietății și lichidau cele cîteva obiecte care Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Îmi organizase o petrecere a burlacilor la care eram invitați doar el și cu mine. Nu știu, Fermín. Mie lucrurile astea... — Ai Încredere În mine. În acea noapte de mistere, l-am urmat docil pe Fermín pînă Într-o cocioabă infectă de pe strada Escudillers, unde damfurile de omenească slăbiciune conviețuiau cu prăjeala cea mai abjectă de pe litoralul mediteranean. O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
orice caz, Macarie, sau Simeon, era un schimnic plin de viermi, așa cum spun eu, dar nu sunt o autoritate În materie, pentru că nu mă ocup de nebuniile creștinilor.” „Curați mai erau rabinii tăi din Gerona”, zise Belbo. „Trăiau În niște cocioabe mizere pentru că voi, creștinii, Îi alungați În ghetou. Templierii, În schimb, se jegoșeau din plăcere.” „Să nu dramatizăm”, zisei eu. „Ați văzut vreodată un pluton de recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce rost are prăpastia aceasta? Dacă Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde într-însul? 3 După-amiază Apostol Bologa plecă la depozitul general de muniții, să ia o înțelegere cu comandantul, care locuia mai sus de gară, într-o cocioabă dărăpănată, ca să fie aproape de depozitul săpat în pântecele dealului. Acolo dădu peste locotenentul Gross. ― Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strîngîndu-i mâna cu bucurie. ― Lucrez, cu un mic detașament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, răspunse pionierul, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Atunci, pentru a-i evita, Josăphine o ia cu căruța ei pe un alt drum și, în loc să coboare pe strada Pressoir, continuă să meargă pe ulița Mesiaux, trecând pe lângă biserică, urcând înapoi prin spatele primăriei și zorește spre cimitir până la cocioaba ei, preferă să o ia de-a lungul micului canal, deși cam îngust, chiar dacă cu căruța, și încă plină, știe că-i va fi greu. Chiar dacă acest ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iată, i-am învățat și numărul pe de rost). Incă o scrisoare trimisă din Elveția, pierdută în România. Am ajuns în punctul nodal al Poștei Române, centrul de triere a corespondenței internaționale din Giulești - o țigănie cumplită în acel cartier, cocioabe și maghernițe la fel ca în romanele lui Eugen Barbu. Pacientul administrativ, reclamantul vorbește pe o gaură practicată în geamul biroului, la fel de mare cât pumnul de aur al lui Leonard Doroftei. Telefonul de interior nu funcționează. Câinii te latră până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a vândut bucată cu bucată tot domeniul public, tot ce era parc, grădină, floare, gândac de dună. S-au construit pe plajă, lângă plajă și printre delabratele hoteluri rămase de pe vremea „Visului de aur“ a turismului comunist tot felul de cocioabe pretențioase, unde se vând mărfuri ieftine și hrană proastă, ordinară (dar nu ieftină!). Pe plajă strălucesc în soare sute, mii de șezlonguri pe care nu le folosește nimeni - nu se știe cui aparțin de fapt, dar au apărut în urma hotărârii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nenumărate ipostaze ale mizeriei și suferinței românești, care ne-ar putea reține atenția - și compasiunea. Iar dacă acestea n-ar fi doar declarative, teoretice, abstracte, ar fi ideal. Maica Tereza, supremul meu exemplu în materie de etică aplicată, mergea în cocioabele de leproși și îi mângâia cu mânuța ei zbârcită, de Sfântă Vineri reală și contemporană. Miloșii ori protestatarii noștri de serviciu mai bifează un program european, mai iau un salar, mai înhață o bursă pentru lacrimile lor... Mulți cad la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mai mare decât salariul zilnic al unei treimi din omenire. Jumătate dintre locuitorii planetei nu au accesul elementar la apă curentă, la educație, la sănătate, la credite și nici la locuință. Dintre locuitorii orașelor din emisfera sudică, 78% trăiesc în cocioabe. Ei reprezintă 99,4% în Etiopia. Orașele cresc dezordonat: populația din Dacca, Kinshasa și Lagos a crescut de 40 de ori între 1950 și 2006. Există în lume 200 000 de bidonville-uri. Cele mai sărace 49 de țări de pe planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Am adormit la volan. În clipa asta gonesc pe șosea. În clipa următoare se aude o detunătură Îngrozitoare, de parcă ar fi Ziua Judecății de Apoi și Allah ne-ar chema la El. Când deschid ochii, mă trezesc În bucătăria unei cocioabe de pe marginea șoselei. — Ce zice? a Întrebat În șoaptă Armaoush. — N-ai vrea să știi, crede-mă, i-a răspuns Asya tot În șoaptă. — Ei bine, Întreabă-l câți morți transportă cu dricul În fiecare zi? Când i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky, cu Compania Focurilor de Artificii pe care o fondase, a deschis zări noi și luminoase În fața casei cu numărul 95 din strada Catamarca; statornicul Fang She a rămas tot În cocioabă. Dacă meșterul și magul s-ar fi mărginit la atâta, eu nu m-aș bucura acum de nemeritata plăcere de a sta la taclale cu domniile voastre; din nefericire, Nemirovsky nu a vrut să treacă Ziua Rasei fără să-și viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încep a-i curge lacrimile pe obraz... Bine, zic, du-te și-ți caută de treabă, acu am să te iert... Da’ de ce-ai venit la mine? Zice: N-am putut să răbd... Nu puteam să mai trăiesc în cocioabă la tătuca... El mă bătea și mă alunga... Ș-am dat tot de lângă mine, ș-am venit. Mai bine omoară-mă, numai nu mă alunga... Îmi era și dor de tine, zice... Dragoș se opri. Își ținti ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele străzi din Chapei alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de barăci de poliție și orășele de cocioabe ridicate pe malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest unghi nefamiliar, un privilegiu care nu Îi fusese permis niciodată În timpul războiului. Ascunsă după ușă, cămăruța lui trebuie să fi semănat cu una din acele cocioabe pe care cerșetorii din Shanghai le ridică În jurul lor, din ziare și salteluțe de paie. Adesea, Îi păruse probabil doamnei Vincent un fel de animal Într-o cușcă. Nu era de mirare, reflectă Jim În timp ce răsfoia un exemplar din Life
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]