325 matches
-
de negre ascunzișuri de fapte pe poteci de simboluri prin metafori de semne călcați greu printre ramuri de nespuse bless.teme cu magia de vise prin onirice porți vă închideți privirea în maya.șele sorți vă plimbați pe himere prin coclauri de frică umbre vagi și oglinde ce puterea o strică din abysul oniric labirintul de cârpă ridicați-vă toate pe genunchii de sticlă cu mâini albe curate faceți palmele rugă și strigați mai departe ca din Cer să v-audă
POEM HIERATIC XVIII SÂNZIENELE NOPŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379681_a_381010]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOSFERATU - EPOPEEA GROAZEI Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Prin coclauri negre foarte - Prin caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte După gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere Printre umbre de moroi - Crucea neagră moarte cere Și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge Se aud rânind în noapte. Oare cine-i
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]
-
ce vă dorește inimioara, pițigăie drăcușorul. - Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând. - Să nu zici că dracii nu-s distractivi! - râse cel în vârstă. Dar gata cu sporovăiala că se face ziuă și mă prinde pe coclauri „cucurigu” blestematului de cocoș! Bărbatul își sărută soția pe frunte și strângând-o cu putere în brațe o încurajează: - Să fii tare de înger că sfrijitul ăsta nu-ți face nici un rău! - Să ai grijă de tine, dragule! Pătru încălecă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
debutat în 1969 cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969), Dincolo de coclauri (1979) și Umblet subțire (1986), încântă prin simplitate - o simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și candoare, prin abilitatea de a reda emoția primară, neprelucrată, toate acestea prinse într-o expresie meșteșugită, „cu o meticuloasă grijă a construcției simțită
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
1974-1976) și Simbolismul european (1983). SCRIERI: Figuri ale Antichității clasice în „Infernul” lui Dante, București, 1966; Stelele lui Filoctet, București, 1969; Antichitate orientală și clasică (în colaborare cu Alexandru Cizek), București, 1971; Esențe antice în configurații moderne, București, 1973; Dincolo de coclauri, București, 1979; Umblet subțire, București, 1986; Aud înfrunzire, București, 1999; Descântec în brumă... și depun mătasă, Iași, 2001; Zorilor zăbranic, București, 2003. Traduceri: Henrik Ibsen, Teatru, pref. trad., București, 1974, Împărat și galilean, pref. trad., București, 1994; Hugo von Hofmannsthal
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
Împărat și galilean, pref. trad., București, 1994; Hugo von Hofmannsthal, Poezii, pref. trad., București, 1981; Jules Laforgue, 31 poezii, ed. bilingvă, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Stelele lui Filoctet”, RL, 1970, 24; Ilieș Câmpeanu, Venera Antonescu, „Dincolo de coclauri”, CNT, 1980, 6; Dan C. Mihăilescu, „Dincolo de coclauri”, LCF, 1980, 11; B. Grigorescu, „Umblet subțire”, CL, 1988, 8; Lit. rom. cont., I, 519; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Memorialul rugului, VR, 1999, 10-11; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Elegiile unui
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
von Hofmannsthal, Poezii, pref. trad., București, 1981; Jules Laforgue, 31 poezii, ed. bilingvă, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Stelele lui Filoctet”, RL, 1970, 24; Ilieș Câmpeanu, Venera Antonescu, „Dincolo de coclauri”, CNT, 1980, 6; Dan C. Mihăilescu, „Dincolo de coclauri”, LCF, 1980, 11; B. Grigorescu, „Umblet subțire”, CL, 1988, 8; Lit. rom. cont., I, 519; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Memorialul rugului, VR, 1999, 10-11; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Elegiile unui cărturar singur, CL, 2002, 7. C.Br.
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
ani, avocat la Botoșani și București. Participă în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914; Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922). În 1940 și 1941 funcționează ca ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare. Pasionat de cunoașterea trecutului
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
ampla și substanțiala lucrare istoriografică P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar. SCRIERI: Amintirile unui fost holeric, București, 1914; Prin viroage și coclauri, București, 1922; Pe aripa vremei, București, 1923; Întâmplarea cea mare, București, 1927; Trecute vieți de doamne și domnițe, I-III, București, [1932] - [1939]; ed. I-II, București, 1999; Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15; N. Iorga, [„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Raport], AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1932-1933
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de a cânta și a spune/ cucernică fierbinte rugăciune,/ tu Frumusețe, tu minune, tu minune!”). Este observabilă însă nu numai tonalitatea desuetă, ceremonios-grandioasă, ci și o inventivitate lexical-semantică frecvent forțată. Se întâlnesc construcții
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă ținuturi care îi
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
În Turcia? ― S-a anulat. ― Excelent! Acum poți să joci În filmul meu. Îl filmez aici. Ce zici, te tentează? ― Credeam că se petrece Într-o școală cu internat. ― M-am hotărât s-o fac o școală cu internat pe coclauri. Jerome stătea destul de aproape de mine. Mâinile Îi fluturau prin buzunare și mă privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față în față cu un cerb tânăr și frumos, care-l privi cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ciolan cu fasole, mă rog, tot acolo ajungi), piftie bine fiartă și usturoiată, prinsă așa de bine încât poți să dai cu strachina de-a dura, vinul casei adus de la cei care încă mai înfruntă viața asta pitiți prin satele coclaurilor mioritice. Gata, fiindcă azi de ziua celui mai sfânt dintre cei vreo cinșpe-șaișpe prea cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
explic eu ce-a fost aia rezistența anticomunistă, și cu se mânca la vremea aceea, fiindcă el n-ar fi văzut în film decât cum băieții ăia din gherila românească, în film nu fac nimic concret, doar se fâțâie pe coclauri și mai scot din pistoale câte un pac-pac, atunci când sunt prea stresați de nenorociții ăia de comuniști. Prin 1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
optimismului inconștient.” OK, până aici e bine, da’ noi cum atenuăm consecințele pesimismului inconștient al poporului nostru? Spunându-i „popor, cară-te unde vezi cu ochii”? Sau propunând să nu mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara dorului de familia mea și de câțiva prieteni, aproape nimic nu mai este o rațiune tare de nostalgie. Într-un fel, nici măcar casa, deși ea este foarte asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doare capul... șopti fata. Și privindu-l simți un fior prin inimă. Domnul Rusu începu să râdă cumplit. —Te doare capul? Așa? te doare capul? Crezi că eu nu știu de urmările tale, madamo? Crezi că dacă eu umblu pe coclauri muncind și asudând, nu știu nimica? De ce te doare capul? Ce ai?... Fata privea țintă hârtia boțită pe care tată-său o ținea în mâna stângă. — Ce hârtie e aceea? zise ea deodată amețită. —Mă mai întrebi? strigă cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca și el, cunoscuți, consăteni sau din satele Învecinate. Plecat de acasă, și rătăcind organizat pe coclauri străine, el simte Într-adevăr o mare emoție cu ocazia fiecărei Întâlniri de acest fel. Dovada cea mai bună este că azi, după aproape patruzeci de ani, Își mai aduce aminte de ele și le descrie În detaliu. ...m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca la cules cireșe amare de lângă Eleșteu ori făcea rost de țigări de la tată-său și le Împărțea cu mai nevolnicul său prieten. Le fumau pe ascuns, prin vie sau pe coclauri, În vreme ce-și Închipuiau cu glas tare cum ar fi fost să-i facă felul unei femei și, mai ales, cum ar fi putut s-o Înduplece pe vreuna să-i lase. Nu multă vreme după ce născocise leagănul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la casa lui Simion Urâtu. Îl bătea de-l deznoda, Își lua Înapoi femeia iubită, o bătea și pe ea până la leșin, după care se apucau Împreună de hălăduit pe coclauri, de muncit cu ziua ca să-și rostuiască bani de băutură, de crunte pedepse pe care femeia le primea cu supușenie, căci era Încredințată că așa Își arăta iubirea bărbatul vieții ei. În noaptea În care Ectoraș aflase zvonurile mincinoase despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-am venit de la glie, activist la tineret, intrat În armată când s-a făcut reforma la Siguranță, dân grad În grad, pân-am ajuns șef la Direcția de Securitate și Gardă, să bat cu Șefu’, și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi chemat Sardelli?) a dispărut de pe coclaurile Manei, ca stăpân. Îl locul lui a apărut (vorba vine: i-a venit doar numele, purtătorul n-a pus niciodată piciorul pe moșie) un alt Mare Rus, cum Îi zicea Moș Iacob care mai zicea că trebuie să fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]