286 matches
-
mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru care lumea este o învălmășeală de aventuri și de mistere ce-și așteaptă dezlegarea, este mândru că are îngropată undeva, în "curtea" sa, macaraua lui Ceaușescu, acoperită tainic de brusturi și oțetari. 25 mai Ne întîlnim, la circiuma " La Cocoșatu", profesorul Setlacec, elevul lui mult-iubit, Irinel Popescu (chirurgul care a inaugurat transplantul de ficat în Romînia), Andrei și eu. Irinel Popescu este abătut: îl operase pe Doinaș de cancer cu o zi înainte și astăzi după masă i-a cedat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui tenir sa promesse. A plecat de la spital de îndată ce, infarctul survenit, Doinaș a murit. Apoi și-a pregătit harakiri-ul (în variantă europeană, cu luminal). A murit pesemne către ora 11 seara, timp în care noi mâncam mici în crâșma "La Cocoșatu". Synchronizität. 28 mai Singura iubire în care nu aștepți nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtășit, nici ecoul gesturilor tale în celălalt, nici un cuvânt de mărturisire sau încurajare și în care lipsa răspunsului, nerecunoștința și vexațiunea chiar, nu micșorează cu o iotă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
22 septembrie Astăzi la prânz, orgie culinară la hacienda doctorului Irinel Popescu. Am fost cu profesorul Setlacec, cu Catrinel și cu Andrei Pleșu. Doamna doctor ne-a propus următoarea suită: o "intrare" cu icre negre și somon, apoi mici de la "Cocoșatu" făcuți pe grătarul din curte. (Andrei mănâncă vreo zece, eu vreo șase-șapte.) Ne mutăm apoi în living, unde se începe cu sărmăluțe în foi de viță, sărmăluțe în foi de varză și mămăliguță. Urmează limbă cu sos de măsline. Apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
schimba în pantaloni largi și un tricou scurt când s-a auzit soneria. Probabil era una dintre fetițe care dorea să îi ceară poșeta, dacă ea nu o mai voia. Oftând, a deschis larg ușa și acolo, stând în prag, cocoșat pentru a putea încăpea prin cadrul ușii, era Jack. Ah, spuse ea, blocată de surprindere. Era prima dată când îl vedea îmbrăcat cu altceva decât cu costum. Cămașa lui lungă și fără guler era deschisă până la mijlocul pieptului. Nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Bună, zâmbesc eu trecând brutal pe lângă el În hol. — Nu posă intri... — CIOCU MIC! Îi urlă Ray În față, făcându-l să sară Înapoi de spaimă. Lennox Își umflă mușchii și se proțăpește fix deasupra lu Ocky, carei mielușel și cocoșat de tot. — Ai face bine să răspunzi când ți se vorbește-n morții mătii că dacă nu te aranjez io chiar acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând să afișeze nițică sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ți se vorbește-n morții mătii că dacă nu te aranjez io chiar acu’! Ai priceput! Puțoiul ăsta nenorocit se uită la el, Încercând să afișeze nițică sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și mai dulce, ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât și nimic nu îmi mai poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și picura deja pe cablurile și roțile de ghidare. Ușile se depărtară și ei se buluciră în afară. Era rândul lui Ripley să-l susțină pe Hicks. Din piept i se mai înălța un firicel de fum, iar infanteristul era cocoșat de durere. ― Hai, că poți. Nu te-am crezut niciodată slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și conductelor, atmosfera nu prea agreabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Aveam deja în minte un subiect potrivit pentru rubrică, și anume despre cât de bine e să te poți bucura de bucuria altora. Stătea gata pregătită o listă de jubilații care m-au încercat săptămâna trecută, când, fără să mă cocoșeze prea multe prilejuri de sărit într-un picior, m-am înaripat totuși de frenezia unor prieteni sau cunoscuți, ba chiar a unor oameni pe care i-am văzut prin ziare sau la televizor explodând de fericire. Dar azi-noapte m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
farfurii. Dar când va fi mai bine? PNL și PD se află la un an de guvernare comună, încheiat cu o creștere economică rezonabilă. Alianța stă bine în sondaje, față cu un PSD în degringoladă, măcinat de lupte intestine și cocoșat sub scandaluri de corupție. Se adaugă perspectiva unui raport de țară favorabil integrării, care va ridica moralul populației cel puțin până când aceasta va începe să plătească costurile. Anul 2006 este intervalul de grație, cel mai potrivit unei mutări de succes
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un băiat voinic, copilărisem împreună, deși era mai mare cu un an sau doi. Părinții noștri erau prieteni, tatăl lui brutar. Din asta trăia. Mama mult mai tânără, prilej pentru unii să-i pună tatălui lui Gheorghe, într-adevăr puțin cocoșat de o bătrânețe timpurie, întrebări grosolane, dacă n-ar fi mai bine să le-o dea lor, așa din când în când, pe nevastă-sa... Se făcea că n-aude. Gheorghe demară și pornirăm. - Și unde stai tu? îl întreb
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
criză de furie. A urlat, a bătut cu pumnul în catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!" Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe alee, departe. O bunică și nici o pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nimeni nu-i observa. Mulțimile de refugiați din orașele și satele din jurul Shanghai-ului se revărsau În oraș. Căruțe de lemn și ricșe se Înghesuiau pe Amherst Avenue, fiecare Încărcată cu toată averea unei familii de tărani. Adulți și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind și scuipînd, iar venele groase cît degetul ieșeau În relief din carnea umflată a gambelor. Funcționari mărunți Împingeau biciclete Încărcate cu saltele, sobițe pe cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lucru ale jurnaliștilor se revărsau unele peste altele. Teancuri de hârtie, bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar acesta căzu cât era de lung pe podea. Un picior veni În jos cu forță lângă capul lui și apoi dispăru din nou. O lumină albă se revărsă asupra scenei, iar Logan Își suci capul ca să vadă o siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
același exercițiu săptămâna trecută, căutând suspecți care-ar fi putut să-l ia pe David Reid sau pe Peter Lumley. O durere de cap Începuse să i se strecoare Între ochi. Cu asta se alegea pentru că stătea mereu În curent, cocoșat peste afurisitul lui de laptop. Fără să ajungă la vreun rezultat. Era greu de crezut că era abia miercuri. Revenise la serviciu deja de unsprezece zile. Unsprezece zile fără vreo pauză. Se alesese praful de directiva privind orele de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai degrabă legat, tăiat bucăți și măturat sub pat”. Pe unele să le-ntâlnești, pe altele să le-ocolești. Hopa, uite-o că vine! Mickey își încheie monologul făcând un gest larg cu pălăria. Davey, poznașul, se prăbuși pe masă, cocoșat de râs. Buzz încercă să hohotească și el, dar nu reuși: se gândea că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu plătea impozit. Dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar acum se temea că ar ar putea fi făcută și mai tare de rușine, ceea ce i-ar putea strica întâlnirea cu un polițist sub acoperire, care căuta s-o acuze de trădare. Ușa se închise. Danny simți cum se cocoșează de teamă și cum localul întunecos, plăcut și sigur se transformă într-un spațiu malefic, populat cu negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Continental ’49. Omul scoase pistolul. Buzz îi trase un genunchi între picioare, îl pocni în nas cu palma deschisă și văzu cum îi zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]