289 matches
-
la fiecare intrare, cine ești, unde mergi, la cine și de ce. Oricum, cred că se și pișase pe el, sau așa cel puțin mi se părea mie, poate din cauza petei mari și ude dintre picioarele lui. Era înalt și puțin cocoșat, neras de câteva săptămâni, cu părul încîlcit ca de păpușă și retezat brutal, dar nu cu foarfecele, cu o dantură stricată, ca de cal. Buzele erau însă roșii, foarte roșii chiar, aș putea spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios cum își mișca capul în sus și în jos, așa cocoșat, parcă era un cocostârc bâlbâit. Îl învîrtea pe fraier în cerc, înțelegeam din explicațiile lui că e vorba de un litigiu, dar nu mă prindeam care, mai ales că pe mine mă frigeau banii pe care îi aruncam în sacul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
băutură rece, se pot produce conflicte energetice grave. Femeile însărcinate și persoanele care suferă de orice tip de febră sau hemoragie internă nu trebuie să practice respirația profundă. Țineți coloana dreaptă în orice moment, dar nu rigidă. Spatele contractat sau cocoșat blochează energia de-a lungul canalelor spinale, prevenind, astfel, fluxul liber de energie din zona sacrală spre cap. Este important mai ales să vă mențineți partea posterioară a gâtului întinsă, deoarece acesta este punctul prin care energia pătrunde în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un loc cu el din sfânta pâine a nădejdii sociale? A protestat vreodată Sinodul de o singură nedreptate din miile ce se fac zilnic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Nu îi e frig așa dezbrăcată? — Temperatura este constantă aici înăuntru. — Atunci simte? — Sigur. — Nu este în comă? — Nu, sedată. E în comă farmacologică. Dă din cap cu gura deschisă: — Ah... da. O strâng din nou în brațe. E mică, cocoșată. Soarta a trecut peste ea ca un buldozer. — Am sperat tot timpul că va cădea avionul. Nu vroiam s-o văd moartă. Apoi nu mai spune nimic. Acum stă lângă tine. Și-a revenit puțin. E mai puțin speriată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de parcare pe o stradă cu băltoace, într-un cartier cam vechi, care, după atâția ani de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un romantic, aș fi spus că mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cere plata daunelor mele morale și materiale”. Totuși, printr-o înțelegere intervenită între ambele părți, pe cale amicală, incidentul s-a încheiat foarte favorabil pentru mine. - Ramses, unde-ți este sufletul? a miorlăit atunci dușmanul meu de moarte, frățiorul acela strâmb, cocoșat și paralitic, cu capul mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor tufișuri mari de ienupăr sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
își va fi avut scaunul ce-l ținea departe de război s-au găsit, adunate într-o cutie goală de țigări, în jur de cincizeci de piuneze lucind argintii, ale căror capete erau împodobite cu reproducerea fidelă a unor buncăre cocoșate. Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
după asta să meargă. De pildă, pe hârtia de o răbdare proverbială l-am desprins pe starostele calfelor, Korneff, din atelierul lui Göbel și i-am amenajat propriul lui atelier familial pentu ca el să-l poată învăța pe eroul cocoșat al primului meu roman ca, mânuind dreptarul, șpițul și dalta dințată, precum și dalta, să transforme la urmă un bloc de piatră venit din carieră într-un monument de un metru, neted, șlefuit, pentru un mormânt de o persoană; iar guralivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfântul Lambert. Apoi s-a mai spus că un glumeț pe nume Franz Witte și-ar fi celebrat dansul pe capotele acoperite de zăpadă ale mașinilor parcate foarte aproape una de alta pe Königsallee, pe Opeluri, Borgwarduri, Mercedesuri, pe Volkswagenuri cocoșate. Deoarece însă dansatorul se înălța în salturi ușoare și ateriza ca un fulg, nici una dintre mașini nu ar fi fost avariată. Lucrul acesta a fost confirmat ulterior. Cu toate astea, pe când sărea de pe o mașină pe alta și, în săritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-i învinețesc ochiul lui James, dar nu mai visam să mă furișez în cuibul lor de nebunii și să torn un cazan imens de ulei clocotit peste trupurile lor adormite. Ceea ce, credeți-mă, era un progres. Așa că, însângerată și cocoșată, dar nu chiar atât de cocoșată, m-am decis să mă relansez în lume cu un minimum de trâmbițe. În timp ce alunecam în brațele somnului, am mulțumit pentru tot ce era bun în viața mea. Ei, ăsta n-a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar că știa chiar să spună și glume amuzante. Și am constatat cu enormă plăcere că Gisele, cea mai It din fotomodelele revistei It, e de-a dreptul scundă. Sigur, ar fi fost Încă mai plăcut să descopăr că e cocoșată, sau că are niște coșuri babane mascate de aparatele de folografiat În pozele acelea senzaționale de pe copertele revistei, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu revelația că e scundă. Una peste alta, nu fusese prea rău În această primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să Înțeleagă că i se Întinsese o cursă. Nici Alexi nu mai Înțelegea nimic. Care Cristina? Într-adevăr, el n-o Întâlnise. Nici pe Cătă, cel aflat În pragul primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai complexă. În Scrisoarea III, M. Eminescu îngroașă defectele portretului pe care îl realizează printr-un limbaj ce evocă gama largă a urâtului: "Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile, parcă ar fi tras de ele cu două minute înainte. L-a recunoscut imediat pe Paul. Nici nu era greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat paginile. În câteva secunde, traseul era parcurs. Mihnea scana, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în sala 405. După unii, acolo ar fi fost chiar podul, suspendat între cele două facultăți: mai mult o poveste, ferită cu grilaje și lacăte de ochii lumii și de studenții curioși. Era o beznă normală, economică, ne luminam drumul cocoșați, cu lanterna lipită de ciment. N-aveai timp nici să descrii ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul mustea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-ar fi găsit vlădică român să popească vro mutră de patriot, nici Domn care să-i învrednicească cu vro dregătorie. Așa era lumea pe atunci, cuminte. Azi, în vremea drepturilor imprescriptibile ale cetățeanului, nu putem opri ca ăl mai cocoșat să fie mai mare în gardă și să ajungem de râsul chioarei. Pe zi ce merge însă istericalele bizantine se urcă crescendo. Astfel în cel din urmă număr Pseudo "Romînul" ajunge a ne zice că nu ne-a crezut atât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
2264 Dar daca nu putem spera nicicând de-a asimila caracterul, avem o altă speranță, întemeiată asemenea pe știință. Ca rasă veche ea trebuie să degenereze din ce în ce mai mult. Din ce în ce vor scoborî scara ființelor organice, și mici, miopi, cocoșați cum sânt vor ajunge din ce în ce în ce mai mici, din ce în ce mai neuropatici, vor ajunge să aibe copii născuți bolnavi și smintiți, pân ce toți vor ajunge să-și îngroape hoiturile fără preot, ca cânii {EminescuOpXII 498} Cine voiește confirmarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar vrea să toarcă și gardul. Impresionat de presupunerea hărniciei fetei, prințul o ia la palat. Împărăteasa Îi dă să toarcă Într-o Încăpere cânepă. Fata Începe să plângă. Apare un pitic cu degete lungi ca niște cârlige și puțin cocoșat, care o liniștește, spunându-i că va toarce el În locul ei toată cânepa. Situația se repetă de trei ori. A treia oară, piticul Îi spune fetei că prințul o va lua de nevastă, dar el vrea, În schimbul ajutorului dat, pe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
prea ești zdravănă la cap, zise moartea necăjită. Nu ne-am înțeles să-mi dai un copil? Uite îl iau pe cel mai mic, căci nu ți-e de nici un ajutor, nu e nici deștept, nici mare, ci urât și cocoșat. Dragă cucoană, zise mama cu ochii plini de lacrimi, e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dai un copil? Uite îl iau pe cel mai mic, căci nu ți-e de nici un ajutor, nu e nici deștept, nici mare, ci urât și cocoșat. Dragă cucoană, zise mama cu ochii plini de lacrimi, e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu l dau eu pe Alexandru, puiul drag al mamei! Necăjită și înfuriată că nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]