235 matches
-
am mai simțit așa de ocrotită. Și uite cum am ajuns! Cei mai buni dușmani! Unde-am greșit? Duminică, au venit să mă viziteze diverși membri ai familiei. Pe mama și pe tata i-am întâmpinat cu ochii îngustați. Mergeau cocoșați din cauza greutății dulciurilor pe care mi le aduseseră. Uită-te la ei, ticăloșii, m-am gândit eu. încearcă să mă cumpere cu ciocolată. Deci sunt tâmpită, da? Sunt prea înaltă, da? Ai mei n-au părut să simtă energia negativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Până când, mă rog? Până cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsă și totodată la capătul răbdării. Nu m-am dat învins, nu ― în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverență până în pânzele albe! Încă zece scrisori avură aceeași soartă. Drace cocoșat; vom scrie pe a 26-a! Același destin: Ce importanță are? Vom expedia pe cea următoare... Și chiar pe a 50-a, a suta scrisoare! Și așa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în compania altor copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la index după moartea subită, în 1922, survenită grotesc, în timpul unei convorbiri telefonice. Acest personaj cu o biografie senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să fie recuperat. Numeroasele mărturii adiacente ale celor care l-au cunoscut (T. Arghezi, O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stabilirea textului și aparatul critic de Mircea Coloșenco, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997 Călugăru, Ion, Paradisul statistic, cu desene de M.H. Maxy, tipografia „reforma socială”, București, 1926 Călugăru, Ion, Abecedar de povestiri populare, Editura Unu, București, 1930 Călugăru, Ion, Don Juan cocoșatul, Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintîi zi a vieții, Editura Naționala Ciornei S.A., București, 1934 Chimet, Iordan, Cică niște cronicari/ Duceau lipsă de șalvari, Selecție și cuvînt-înainte de Iordan Chimet, Editura Universal Dalsi, București, 1999 Cioran, Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 În colecția "Carte pentru copii" au apărut: ***, Botezul lui Iisus ***, Bucuria lui Sănduțu ***, Castelul uriașului ***, Nașterea lui Iisus ***, Orbii și salvatorul ***, Pescarul cocoșat Jean de la Fontaine, Fabule Christina Hole, Bucuria Crăciunului Elizabeth Hough Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Crenguța H.B. Docan, Lupino sau minunata poveste a lupilor călători Redactor: Irina Scurtu Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2007 • Apărut: 2007 • Format 1
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era Dan, cu părul negru și spumos ca al mamei lui, cu fața încă neridată și cu ochii liniștiți ca ai Bilhei. Pe Naphtali și pe Issachar nu mai era greu să-i separi, pentru că Tali era șchiop, iar Issachar, cocoșat. Zabulon încă semăna cu Iuda, deși arăta mult mai puțin uzat de viață. Câțiva dintre bărbații mai tineri, probabil nepoții mei, îmi aminteau de Iacob, așa cum fusese în tinerețe. Dar nu mi-am putut da seama ai cui fii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la orizont și Îndelung amânata Doamnă Jasper, a lui Daly. Noul său teatru se deschisese la sfârșitul lui iunie, cu o reluare a popularei Scorpii, dar piesele care Îi urmaseră nu avuseseră succes nici la critică, nici la public. Melodrama Cocoșatul fusese percepută ca Învechită, comedia franțuzească Dragoste În tandem ca prea frivolă și farsa Dolarii și rațiunea ca prea amplă pentru a fi demnă de talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la decoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții fără gust de la fund), pe care-i Împărțea ilegal cu mine, după ce mă spălasem pe dinți. A fost Miss Clayton, care, când ședeam cocoșat pe scaun, mă Înghiontea În vertebrele din mijloc și apoi Își Îndrepta zâmbind propriii umeri, ca să-mi arate ce vrea de la mine: mi-a povestit că un nepot de soră de-al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar până să-i scriu, primesc o scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc încercând să mă transpun în orizontul ei: “ Dragul meu, n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din păduchelnițele Odorheiului, o corcitură nenorocită, că român sigur nu-i. Ți-am spus, am vrut să mă distrez. El era victima perfectă - comic și tragic În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reclamă, să știi că nu poți concura cu nimeni, că nu poți fi preferat altuia, că nimeni nu te caută. Poate și Bacovia o fi simțit la un moment dat această frustrare aparent minoră - un moft de poet, va spune Cocoșatul, o aberație În comparație cu drama infirmității mele. Și totuși, acel strigăt stins al anonimatului, cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține lucruri pe lumea asta Îmi stîrnesc curiozitatea, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acum. De azi, orice general, dacă își plătește soldații, poate fi ales imperator și să se opună celui ales la Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu toții că hoțul ăla și-a însușit banii publici - nu degeaba a pus Galba să fie judecat pentru delapidare. E atât de avid de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre paharnic: îl detesta de când aflase că Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sturzii și se duse lângă bucătarul-șef, care curățase iepurele, iar acum îi scotea măruntaiele. — Așteaptă - cu degetul mâinii drepte scoase inima și ficatul. Să vedem dacă Galba îl va numi pe Otho urmașul lui... — Acum ești și prezicător? — Câteodată - cocoșatul examină ficatul iepurelui, întorcându-l pe o parte și pe alta. Ar fi de bun augur dacă ar fi mare, rotund, dar, vedeți, e atât de mic, încât aproape că nu se vede. E de rău augur, prieteni! Zeii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât de mic, încât aproape că nu se vede. E de rău augur, prieteni! Zeii îmi spun că Galba nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atenția bucătarului-șef, care de obicei nu-l învrednicea cu vreo privire. Eram la Roma când poporul a dărâmat statuile Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra sare pe sturzi. Sporus, băiatul pe care Nero l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de un an, i-a aclamat pe Nero, apoi pe Galba, pe Otho... Toți au fost uciși. Iar acum îl aclamă pe Vitellius. — Vitellius, șopti cocoșatul, după ce aruncase o privire peste umăr. Vă spun eu că n-o să rămână multă vreme la putere. Luă ficatul fazanului pe care tocmai îl curățase și începu să-l întoarcă pe o parte și pe alta. Toți se adunară în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri nu se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit despre unele lucruri care... — Nu știți... Cocoșatul privi în jur, apoi puse încet cuțitul pe masă. — Nu știți că destinul lui Orpheus și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]