347 matches
-
viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o reprimau. Sau le-o interziceau alții ; de ce un preot catolic, de pildă, nu avea voie să aibă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri toacă din gură Descîntec, hrană și băutură. GÎt de lup unuia arătase, Cocoșel negru-n sînu-i băgase, Se despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu-l fuga pe băț călare, În trei minute s-ajungă-l face Cu neplăcuta-i să se Împace. Ucigă-o toaca! bată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bătrâna și putrezită măicuță să se desprindă de pe micul Herrmann, micul Herrmann o să mai fie odată drăguț cu maică-sa. Și așa va face îndemânatecul Herrmann o gaură proaspătă în capul mamei sale, și apoi își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței, pentru că lui Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mâna pe un tirbușon uriaș) Dar Herrmann o iubește pe maică-sa, pentru că nu trebuie să plângă una-două pe stradă, pentru că toate femeile sunt curve și pot să fugă mult mai repede decât Herrmann. El o să poată să-și înfigă cocoșelul lui singuratec în maică-sa, în gaura proaspăt făcută, nu ca la curvele grăbite, pe străzile lumii, cărora le poate atinge cel mult dând cu pietre după ele... și atunci fug toate mult mai repede decât ar fi facut-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ele... și atunci fug toate mult mai repede decât ar fi facut-o fără să fie lovite de piatra lui Herrmann. Se grăbește șontâcăind spre doamna Wurm, cu tirbușonul ținut la înălțimea capului) Ei, și acum vine rândul găurii pentru cocoșelul lui Herrmann în capul iubitei sale mame... (Doamna Wurm se trezește din înlemnire și începe să strige o grămadă de cuvinte, între care cuvântul "Poliție" revine foarte des. Brusc apare domnul Kovacic) DOMNUL KOVACIC: Ce fel de fantezie mai e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dau de capăt. (Sare, se repede la bar și trage o dușcă uriașă dintr-o sticlă) DESIRÉE: Ha, a făcut pe el. Trebuie să-i punem scutece proaspete lui papa. BIANCA: Lui papa, mânia i-a ridicat în sus sertarul cocoșelului. Vezica lui papa s-a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic muge ca o vită și se lovește peste șolduri cu pumnii) DOMNUL KOVACIC (scos din fire): Asta... tot universul e umplut cu o grămadă de muieri împuțite. Tot pământul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ba chiar posedată de „Galibardi”, pe Zoe făcând strip-tease și alegătorii privind Basic instinct la adunarea electorală. Epistolele personajelor lui Caragiale promit desfătări în întâlniri secrete când „mangafaua pleacă la Ploiești” sau „venerabilul la întrunire”. Dar ce se petrece între cocoșei și puicuțe rămâne la fantezia lectorului sau a regizorului. De o pudoare vecină cu a clasicilor e G. Călinescu. Jim și Vera, în Cartea nunții, nu fac dragoste decât după căsătorie, în trenul care îi duce în voiajul de nuntă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
timp de o oră, de 2-3 ori pe zi, Îndeosebi seara, la culcare, până trece febra. Împachetări la gambe, cu legători Înmuiate În apă rece, timp de 20-30 de minute. Legători sau cataplasme la piept cu plămădeală din flori de cocoșei, cu rachiu de tescovină, de frunze de mesteacăn În rachiu ori cu fiertură de urzici crăiești. Oblojeli cu fiertură din levănțică, coajă de salcie, de schin, unguraș, traista ciobanului, petale de trandafir. Rețetele unor specialiști: medici și farmaciști Infuzie de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
memoria rătăcită a nostalgicilor, alții - visul tot mai diluat al unioniștilor. Există un copyright asupra discursului pentru patrioții consecvenți și altul pentru patrioții conjuncturali. Dar cine mai poate interveni în textul frumosului poem electoral cu sigla hulubașului, a rândunicii, a cocoșelului?... Iată și un exemplu mai desfășurat. Maricica Petrovna Livițchi, doctor în drept și sociologie, membru corespondent..., delegat permanent..., fondator și președinte..., membru în consiliul prezidențial etc. - în total vreo zece titluri -, care mai este numită, cu o îngăduitoare ironie, și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
firav (2); gospodărie (2); lapte (2); ou (2); ouă (2); pîine (2); prăjitură (2); produs (2); struț (2); tare (2); viitor (2); vopsit (2); alb curat; albastru; alimente; bogăție, borș; bun; cadou; calorii; carton; celulă; ciocolată; clătite; cloșcă; coajă albă; cocoșel; coi; cuibar; depinde; dezvoltare; durere; fierbinte; fragil; fragilitate; găini; gălbenuș+albuș; geneză; ghindă; gingaș; de gîscă; greu digerabil; grijă; aș intui; istorie; împărat; kinder; maro; mic dejun; minge; munci; neted; noroc; nucleu; ochișor; om; oribil; oțet; ou de găină; papară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
P. unu: (în pragul amuzamentului, totuși stingherit) Da..., îmi amintesc... Gh. P. doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar nu și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar nu și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu:...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns director?" Nu, îi spun, nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
director?" Nu, îi spun, nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
moațe din Scînteia?! Ce mai vrei? Gh. P. doi: Lasă tu turnătoriile astea de catifea..., vinovățiile astea de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bolniței din Sokol-Nikea iar la nevoie (era suficient un telefon) făcea servicii și la domiciliu. Lucra chiar preventiv, venind la conferințe, simpozioane ba chiar și la nunțile pacienților adică la orice întâlnire cu potențial de contaminare. Privea atent la creasta cocoșeilor (erecția era reproductivă, țintea doar "le plaisir" și era subversivă?). Asculta discret cotcodăcelile puicuțelor care știau să facă diferența după miros (au minte de găină, dar ce "flair", i se-ntâmpla adesea să le invidieze). Veneau la el găinile "en
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de sticlă colorate ce pun în pericol sănătatea minții puilor abia ieșiți din clocitorile din toată țara și ajunși în Bach-Louis City). Ziua va fi cocoș, va face treaba pe care o știa, la bolniță, la școala de formare a cocoșeilor îndreptători de minți și purificatori de suflete iar seara (doar ocazional) va fi găină de top, ușor codoș. Și nimeni nu va ști. Ce mare rușine, de altfel, să-ți mai schimbi "genul" din când în când, chiar despre Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
între ele (abia mai vezi pe ici pe colo un ciot de nume). Dacă ar fi trăit puțin mai mult, ar fi ajuns să le combine liber. DAK: Adică ar fi creat un amfibian pe nume ciurda, sau ciuraland, un cocoșel pe nume boțag și cine știe ce alte crocozenii? MX: Nimic nu e exclus. Cred că a fost mult mai precis în DAGI doar pentru că unele personaje s-au arătat nemulțumite de stilul eliptic din cărțile de ficțiune anterioare (Breviarul nebuniilor curente
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
optimist și foarte generoasă. Ea mi-a povestit odată că, rămânând văduvă cu fete de măritat, trebuia să cumpere un loc pe care să le facă, de zestre, o casă. A mers la licitație cu buzunarul de la pestelcă plin de cocoșei de aur, i-a răsturnat pe masa de la tribunal și astfel și-a învins concurenții. Această bunică a fost povestitoarea copilăriei mele, era și moașă, se ocupa și cu felurite descântece. Îmi plăcea s-o ascult cântând când mânuia suveica
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
toate situațiile, își face... datoria: Pristanda "Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă...". Organul masculin potent este numit cu gingășie hipocoristică ("Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău.") iar actul în cauză este sugerat inclusiv prin mijloacele stilului oficial (Cațavencu, în bilețelul către Zoe: "Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile..."); cînd sugestia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de poeme, La ,,cincizeci’’! Abia acum? Sfatul meu: E prea devreme! Las’că debutezi...Postum! MAESTRUL DE COPII Cum n-a creat lucrări originale, Pictura-i nu conține poezii, De-aceea pe eleva dumisale O-învață cum se fac...copii! ,,COCOȘEL’’ Când îi spune...,, Cocoșel’’! Recunoaște sincer... el, Ironia...voalată: E cocoș! Doar ca...durată! NOAPTEA TOATE PISICILE SUNT...NEGRE! E superbă! Dar cam...mică! Dac-o pierd prin pat? Mi-e frică! Constat după: La esență, Nu e nici-o... diferență
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]