1,239 matches
-
În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar extrem de curajos și extrem de norocos. A trebuit să dea intîi un rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman, care pentru a se vedea cocoțat în vîrful vîrfurilor ar accepta (oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al colonelului Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin vălul ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește, film cu Charlie Chaplin. Hai să râdem împreună. Luana îl privi căpiată. Charlie Chaplin! Ești nebun! Eu stau cocoțată la dracu'n praznic, gata să mor de frică și tu te uiți la film. Ce-ai făcut? De ce nu m-ai căutat? Nici dacă l-ar fi luat la bătaie Dan n-ar fi fost mai mirat de izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În seara asta e nunta și pentru că o face acasă veți avea ocazia să vedeți mireasa. Copiii bătură din palme și scoaseră urale de bucurie deși, în fapt, nu prea știau la ce să se aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară de apropierea dansului pentru a se cunoaște mai bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat de a da roade numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de odinioară îndoctrinat și părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise "Scaune lipicioase", un articol acid despre aleșii sorții: "Unora dintre noi, într-un moment oarecare al vieții, le-a pus Dumnezeu mâna în cap cocoțându-i în scaune confortabile undeva, deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
departe, sătulă de atâtea cuvinte ce nu-i spuneau nimic. Părea foarte simplu, atât de la îndemână dar care era răspunsul pe care-l întrevedea, preț de o secundă, apoi îl scăpa, ca pe un pește proaspăt scos din apă? Se cocoță în pat și își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sugereze privitorului atât construcțiile lui Le Corbusier, cât și estetica Bauhaus, ceva internațional și pe deasupra funcțional. În centrul pieții din fața hotelului este un bazin puțin adânc, perfect circular, din care țâșnesc jeturi maiestuoase spre o un țăran și o țărăncuță cocoțați pe un soclu Înalt și Îngust. Hotelul și fântâna arteziană sunt doar două dintre numeroasele edificii ridicate chiar la ordinul lui Sukarno și menite să impresioneze vizitatorii cu dinamica dezvoltării orașului. Margaret numea acele construcții monumentalele erecții ale președintelui. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sau nu. Ea s-a hlizit și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo au chiulit zilnic de la școală. Pedalau cât de departe puteau, ori făceau lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-se spre sat. De-o parte și de alta erau arbori de cuișoare, iar de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă căsuțele de la marginea satului, cocoțate pe coastă, În bună parte ascunse de vegetație. Mai la vale, apa râului scânteia la răstimpuri sub lumina soarelui care era Încă pe boltă. N-am crezut niciodată că pot să fiu atât de fericit, a spus Karl. Johan, așteaptă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mână și să-și Închipuie țările acelea invadate, cu dealuri acoperite de păduri de pini plini de zăpadă care se topește, unde tancurile se strecoară lent prin văile fluviului, În vreme ce copiii Îngână rugăciuni și privesc Înfricoșați de la ferestrele caselor cocoțate pe munte. Ar fi vrut să-i Împartă tristețea și neajutorarea, dar nu era În stare. Toate astea se petreceau În locuri Îndepărtate și frumoase, dar Întru totul străine de ea. Nu poți să te Întristezi decât dacă vii din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-mi spui când știai că te aștept? Pe unde ai umblat? Am fost la băut, cu băieții, hai, lasă-mă acum. Sidonia se dusese la WC și urinase îndelung, cu usturimi, parcă elimina pietricele, mai târziu, după ce înghițise o pastilă, cocoțată în vârful patului, cu șalele înfășurate în paturi, mâncase o aripă de pui adusă de acasă, mestecase în grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit o clipă, nu se cadra de loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și am început să mănânc. Cred că nici un pepene n-a fost așa de bun ca acela din piață. În jur era o viermuială de oameni ceva de speriat, zi de târg. Colegul mi-a ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
l-am adus ție, scena mi-a plăcut la culme, ce mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai", nimic forțat, nimic, VIAȚĂ, MĂI, FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Încuviință, zâmbind la rându-i. Urma obișnuita plimbare la cimitir cu brațele Încărcate de flori. 20. Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În scris, strigă unul care se cocoțase tocmai pe containerul de gunoi. Dăm oral, că de-aia am stat până acum În ger. Și În ninsoare, completă plin de importanță noul vicepreședinte al comitetului de bloc, care cumula și funcția de șef de scară. Domnii au dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]