571 matches
-
Cine-ar fi crezut că e în stare de-așa ceva? — La un moment dat, mi-a venit în minte să-i fac porcului un brâu din bățul ăla. Și așa am și făcut. Și ce-am mai luat-o pe cocoașă când l-am omorât... Și cine ar fi crezut că bătrânelul ăla fragil era în stare să omoare un porc? —PJ a început să plângă ca o femeie și a fugit în casă: „Ai omorât porcu’, o să te spun lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge, băiatul anilor șaptezeci? l-a salutat Brigit pe Luke. —Returul anilor șaptezeci, a replicat Luke. —Cocoașa anilor șaptezeci, a ripostat Brigit. —Infractorul anilor șaptezeci, a reușit s-o-ntoarcă Luke. —Borseta anilor șaptezeci, a riscat Brigit. Nu, a intervenit Luke cu fermitate. Ai trișat. Luke și Brigit se înțelegeau foarte bine. Ceea ce uneori îmi făcea plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iunie 3. Unchiul său i-o încredințase cu lacrimi în ochi. „Ia-o!... Ca să nu te simți prea singur și nici părăsit de familie.” „Dar, cu siguranță, o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noapte de marș fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să meargă mult, nici să facă mari eforturi, era grasă și puternică, cu cocoașa plină și lucioasă, semn că avea rezerve destule pentru mai bine de o săptămână, dacă înaintau în același ritm. Un animal ca acela putea pierde liniștit peste o sută de kilograme în greutate înainte de-a începe să se resimtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și, cînd se pregătea să atace, această morillo era Înaltă cît un deal. Era mereu gata de luptă, iar pielea neagră Îi strălucea și ochii Îi erau limpezi. Era gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prins? Un semn divin...! Un semn divin...! Ce e un semn divin...? bălmăjește Sile dintr-o dată, răsărind-paiață, de-a dreptul dintre coate, cu ochii lui porcini și injectați. O secundă de perplexitate generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se-neacă! șuieră Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
clase care învățau simultan. După moartea lui, am avut-o ca învățătoare pe soția lui, dar care nu avea pregătire pedagogică, timp de vreo două luni. Apoi a venit domnișoara Maria Chitic, învățătoare de profesie, o femeie scundă cu o cocoașă în spate. Era foarte dură cu noi, elevii. Ne sancționa cred și pentru că respiram în bancă. Varga era arma ei predilectă, însă ne punea să stăm în genunchi pe boabe de porumb sau pe coji de nucă, încât simțeai că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei gâjâit. Te cunosc, tu ești Vica. Se stafidise madam Ioaniu, se gheboșase - uite-așa făcuse o cocoașă-n spate ! Și la față se zbârcise, de era cute-cute. Și după un timp chiar că nu mai știa cine intră, cine iese din casă, ea sta numa cu ochii holbați la perete și mai făcea târș-târș de colo-colo. Toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
NUMĂRUL CUTARE, TELEFON... Parc-o văd pe madam Ioaniu cum sta ea-n fotoliu, peste huse, peste covor, sta baba ca țiganu mpărat și cu hârtia prinsă-n piept, s-o știi că cine este... Se făcuse mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu coada aia albă, subțire, ca de șoarice. Sta madam Ioaniu cu ochii zgâiți la perete și nu scotea niciun cuvințel ; că intra cineva, că ieșea, ea n-avea habar ; putea să vină oricine și să golească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se vază odată scăpat : s-o lovească tramvaiu, să-nghețe de frig - că tot dezbrăcată pleca soacră-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o vreme, Ivona îi punea peste fotoliu o mușama ; se vede că i s-o fi slăbit bășica udului și madam Ioaniu își da drumu pe ea, ca copiii mici. Așa că i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mei sensibili, m-am înfiorat : am trăit halucinația că și-l înfigea în creieri... Deși strâns în corset, pieptul mare deborda și întindea năstureii mulți, prinși cu greutate în bride. Peste cârlionții cărunți de la ceafă și spatele rotunjit de o cocoașă de grăsime ținea cu afectare o etolă de blană (cât se poate de nepotrivită la această vreme, mi s-a părut, zărind prin draperia trasă de la fereastra anticamerei cerul albastru, ca într-o zi de vară). Când a terminat cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locu la fetile astea, nu m-aș duce, nici să mă pici cu ceară ! Da vezi că ele, măciucile, abia aștepta ! Păi, cum altfel să-i îmbrobodească pe proști ! — Da să-mi dai și aur și nu mi-aș rupe cocoașa pentru ei, le ziceam. Și ce mai râdea Tudor ! Nu era el băiat rău, numa cam mutulică, așa sunt băieții, că la Anca lui, ce-i mai mergea gura ! Și Ivona-n sus, Ivona n jos, se-nvățase și ea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eforturi, și nu pleca, nu pleca ! — E, că și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i și târziu, iote ce noapte-i afară, și orbecăi pân gropile de la Puișor... Și să vezi ce-mi pățește cocoașa când oi intra în casă ! M-așteaptă lighioana bătrână în capu străzii cu reteveiu... Vica începe să-și strângă lucrurile de plecare. — Așa că dă Dumnezeu și o iau din loc, că tot trebe să pice domnu Niki... — Lasă-l pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se antrenau la sînge, arte marțiale, chestii dure. — Uaaa, Îi antrena Bruce Lee sau Chuck Noris, spune o voce din dreapta mea. — Vezi să nu te audă, că Îți iei vreuna pe cocoașă. Vlad se Înclină puțin pe scaun. — Pac, Îl Împușc! zice și trage o bășină scurtă și sonoră, expresia de pe figura lui exprimînd o mirare ingenuă. Ne chircim de rîs pe scaune, din ce În ce mai mici, ca să nu ne vadă veteranul. E prima
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot creația lui Petrache Plopeanu, acesta poate fi citit în bună măsură ca un sinonim în spațiul literaturii al Strigătului lui Edward Munch și, în realitate, al țipătului oricărui eu suprasensibil care-și construiește, totuși, o platoșă de nepăsare - falsa cocoașă - pentru ca, la o privire superficială, să nu-i fie văzută vulnerabilitatea. Această artă poetică, în care se constituie întreaga carte, traduce, de aceea, neliniștile celui care se încrâncenează, ca toți bieții poeți exilați în lume, mai ales, într-un veac
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rochie pestrită . Gărgărița își lua zborul, iar prințesa alergă încercând să o prindă și nefiind atentă se împiedică și căzu. După cum știi și tu atunci când cazi nu e prea plăcut. Prințesa începu să plângă. Un melcușor încetinel cu cornițe, cu cocoașa țuguiată, era pe frunza unei flori din apropiere: -Nu mai plânge, prințesică, hai să ne jucăm puțin și o să vezi că nu o să te mai doară piciorușul. -Cum să mă joc eu cu tine melc codobelc? Orice om cât
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Acolo călătorul se poate topi de căldură și de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de căldură și de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subteran care începu ca o vibrație și deveni un zdrăngănit în urechi, năvălind în orizont ca trăznetul unui gong. își ridică fruntea și văzu depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala canonicilor. Pe onoarea mea, Viermii marini or s-o ia pe cocoașă! Cîteva trepte îi duseră spre o pasarelă între tuburile orgii și încă două-trei, la capătul unui pod lung și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]