351 matches
-
înapoi spre spital, dornică să-l aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau pase cu un cocoloș de hârtie. Mark arunca la nimereală. Uneori arunca peste umăr, lovind peretele din spatele lui. Dar arunca. Revirimentul o îngheță. Era cel mai mare salt al lui Mark de când mașina sa ieșise de pe șosea. Cain și Rupp îi dădeau pase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la cai la Șirianu, nu ca Vasile, care cu banii de pe avere s-o dus În America și s-o făcut om. Și Într-o toamnă i-a dat grâu amestecat cu tăciune și el din făină a făcut două cocoloașe, una de pâine și una de tină și s-a dus cu ele la Șirianu și l-a Întrebat: „Ce-s astea, domnule? Tină, ce să fie!” Și l-a luat la bătaie și s-a certat cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tremurau mâinile; beizadea Constantin se sculase de la locul lui și se plimba, încălcând întru totul orice regulă de protocol; Ștefan își schimba direcția privirilor de la unul la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp trăncănesc verzi și uscate, căci lumea trebuia despicată și judecată. La bătrânul care moare, se știe, odată a stat ascunsă fata lui Chișcă, fugită de-acasă ca să trăiască, ptiu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sufragerie, urlând de groază. De atunci nu m-a mai lăsat niciodată singură în casă. Mă lăsa mereu cu o fată din vecini, care era la liceu și care îmi făcea un griș cu lapte delicios, subțire și plin de cocoloașe, așa cum îmi plăcea mie. Al mamei era întotdeauna prea gros și fără nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
casă. Mă lăsa mereu cu o fată din vecini, care era la liceu și care îmi făcea un griș cu lapte delicios, subțire și plin de cocoloașe, așa cum îmi plăcea mie. Al mamei era întotdeauna prea gros și fără nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănă, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
imediat ce scap de Miss Brodie, cu vorbele ei enervante de duh și pozele ei cu fasciști italieni, de Miss Brodie tradusă neatent („Trupa lui Brodie se hotărî să păstreze incidentul pentru ele“, p. 53) și aruncată în poveste ca un cocoloș de hârtie la gunoi. Curat franțuzesc Ana-Maria Onisei Femei, cărți, Freud, un „Tată“ catolic, canonic, critic literar și de film, prozator, propovăduitor al fricii de Dumnezeu și-al traiului întru credință și fidelitate (conjugală) și „Fiul“ - însetat de pofte carnale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Dar muzica swing și jucătorii de baseball de la Casa Zebrei de pe vremuri nu puteau ține timpul În loc. Nu mai era 1940, ci 1967. Mai exact, noaptea de duminică, 23 iulie 1967. Și sub perna tatălui meu era ceva ca un cocoloș. Iată dormitorul părinților mei: mobilat În Întregime cu reproduceri ale stilului american timpuriu, le oferă (la preț redus) o legătură cu miturile fondatoare ale țării. Remarcați, de exemplu, tăblia din furnir de la capul patului, făcută din „lemn natural de cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obicei cu propriile lui tabieturi, care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta, preferam să stau acolo rumegînd pînă cînd cocoloșul din gură mi se Înmuia și se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la picioare, după care, pe la mijlocul expresiei, am schimbat principiul și mi-am folosit picioarele din față drept brațe și pe cele din spate drept degete mari. M-am agitat ca un dement, bătîndu-mă peste piept, apoi Încrucișîndu-mi picioarele, apoi făcîndu-mă cocoloș, ca un om căruia i-au luat foc hainele. N-avea nici un rost. Și totuși, situațiile disperate nasc speranțe disperate, așa că, după ce a fost cît p-aci să mor otrăvit de Shine, am revenit la ideea limbajului gestual. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
viața pe care am trăit-o, parcă nu mi-ar plăcea să am parte de norocul ăsta de două ori la rînd. Am rupt o foaie de la sfîrșitul cărții și am Împăturit-o de mai multe ori. S-a făcut cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am parte de norocul ăsta de două ori la rînd. Am rupt o foaie de la sfîrșitul cărții și am Împăturit-o de mai multe ori. S-a făcut cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte din mintea unui om. Am despăturit-o complet și am citit: „Dar silă mi-e de toți și silă mi-e de tot. Singur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în coloană. Se ridică și se întinse .Ce să facă cu chestiunea sâcâitoare. Încercă la întîmplare cu niște vată (găsise un pachet întreg și altul pe jumătate pe un raft din șifonier, în spatele unui rând de cămăși împăturite); făcu două cocoloașe cât merele și le vîrî la piept. Cum decolteul rochiei avea bentița de sus foarte întinsă pe piele, totul ieși nesperat de bine. Tot sânt bune la ceva și filmele vulgare cu travestiuri, își zise râzând. Gagica din oglindă avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o ceașcă de un sfert de făină. Mod de preparare: Punem la fiert laptele, uleiul, sarea. Când această compoziție începe să fiarbă, se toarnă deodată o cană și un sfert de făină proaspăt cernută. Mestecăm repede ca să nu se facă cocoloașe și lăsăm să dea 3 - 4 clocote. Când compoziția de mai sus s-a răcit, punem, pe rând, cele 5 gălbenușuri, apoi cele 5 albușuri bătute mult până se fac spumă. Ungem tava de la aragaz cu margarină și o tapetăm
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
și se umplu cu crema de mai jos, pe un platou: Crema: 9 gălbenușuri se freacă cu 400 g zahăr, plus 3 linguri ness, 12 linguri de apă și 7 lingurițe rase cu făină dizolvată în apă ca să nu facă cocoloașe. Se pune la foc moale la fiert, amestecând mereu până devine ca o smântână foarte, foarte groasă. Când crema este călduță se pune 300 g margarină și se amestecă totul ca o spumă. Cu această cremă se îmbracă cele 3
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
tăvii de aragaz tapetată cu făină. Crema: ½ l lapte rece, 16 linguri de zahăr pudră, 250 g unt, 2 plicuri zahăr vanilat, 2 lămâi. Crema se pregătește astfel: amestecăm făina cu 8 linguri de zahăr pentru a nu se face cocoloașe, apoi cu laptele și le punem la fiert amestecând mereu ca să nu se prindă. Când totul este călduț se pune coaja de la 2 lămâi mai mici și zahărul vanilat. Când crema e aproape rece adăugăm untul sau margarina frecată cu
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu crenguțe, cocoloașe de hîrtie și sticle goale de vin - care ar fi scîrțîit și ar fi scrîșnit sub tălpi și sub pneurile unei mașini. Nu exista decît o cale de acces - drumul pe care venise el cu mașina, așa că indivizii trimiși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cunoști? Duncan Încă se lupta să le dea pe fete la o parte, așa că nu-i răspunse. CÎnd terminară să-l tachineze și-și Îndreptară atenția asupra altui lucru, peticul de hîrtie cu adresa lui Fraser se mototolise, ajungînd un cocoloș. Îl puse În buzunarul șorțului, undeva la fund, ca nu cumva să cadă, dar În următoarea jumătate de oră Își strecură mîna pe furiș, de parcă ar fi vrut să se asigure că este Încă acolo. De fapt, dorea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pînză. — Ce-ar fi să mă vadă unul dintre clienții mei? — O, la naiba cu clienții tăi, zise Julia. Se Întoarseră la mîncarea pe care o aduseseră; frînseră pîinea și tăiară mici felii de brînză. Julia se Întinse, punîndu-și cocoloș sacoșa de pînză sub cap În chip de pernă. Helen se așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie prin Încăpere. O’Neil terminase de bandajat mîna lui Hughes și Începuse să-i bandajeze capul acum. Îi puse ochelarii la loc, În vîrful crêpului. CÎnd sună telefonul, nimeni nu tăcu și nici nu Încercară să asculte; presupuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poșeta și urmă cearta tipic feminină despre cine trebuie să plătească. În cele din urmă, plăti Julia, spunînd că a fost ideea ei. Ceaiul arăta Înfiorător: cenușiu, fiind probabil pregătit cu apă cu clor, iar laptele era praf, și forma cocoloașe. Julia luă ceștile și o conduse pe Helen alături, spre o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]