655 matches
-
se introduce o dezvoltare secundară, ca stadiu intermediar între tensiunea dezvoltării precedente și faza actuală de rezoluție (Beethoven: Sonata pentru pian nr. 21 "Waldstein", Simfonia a 3-a "Eroica"). După cadența finală a reprizei, mișcarea se continuă eventual cu o Coda, care poate conține materiale din cursul mișcării respective. Coda, când este prezentă, se încheie în tonalitatea principală a mișcării. Exemple cu o Coda foarte elaborată sunt date în unele din compzițiile lui Beethoven, ca prima mișcare din Sonata pentru pian
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
tensiunea dezvoltării precedente și faza actuală de rezoluție (Beethoven: Sonata pentru pian nr. 21 "Waldstein", Simfonia a 3-a "Eroica"). După cadența finală a reprizei, mișcarea se continuă eventual cu o Coda, care poate conține materiale din cursul mișcării respective. Coda, când este prezentă, se încheie în tonalitatea principală a mișcării. Exemple cu o Coda foarte elaborată sunt date în unele din compzițiile lui Beethoven, ca prima mișcare din Sonata pentru pian Nr. 23 (""Appassionata"") sau mișcarea a treia din Sonata
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
Waldstein", Simfonia a 3-a "Eroica"). După cadența finală a reprizei, mișcarea se continuă eventual cu o Coda, care poate conține materiale din cursul mișcării respective. Coda, când este prezentă, se încheie în tonalitatea principală a mișcării. Exemple cu o Coda foarte elaborată sunt date în unele din compzițiile lui Beethoven, ca prima mișcare din Sonata pentru pian Nr. 23 (""Appassionata"") sau mișcarea a treia din Sonata Nr. 14 ("Clar de lună") și Sonata Nr. 17 (Furtuna").
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
primei teme, însă rolul principal îl va primi în finalul temei a doua. Tema a doua debutează în dominanta Sol major. Dezvoltarea, nu foarte extinsă, surprinde tonalități îndepărtate (do# minor). Repriza sumarizată aduce tema a doua în Sol bemol major. Coda se prezintă în dimensiune extinsă cu un grad mare de instabilitate tonală. „Finalul Suitei trebuie gândit aproape cosmic, amestecul său de dramă, energie și bucurii se cuvine proiectat într-un spațiu sonor uriaș. El reprezintă, dacă vrem, strigătul lumii întregi
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
fac în tonalități înrudite. Episodes (if applicable) and entries are usually alternated until the "final entry" of the subject, by which point the music hâș returned to the opening key, or tonic, which is often followed by closing material, the coda. În this sense, fugue is a style of composition, rather than fixed structure. Though there are certain established practices, în writing the exposition for example, composers approach the style with varying degrees of freedom and individuality. Prin fugă se înțelegea
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
temporară a vocilor. În divertisment nu pot să mai apară teme noi, decât în fugile duble sau triple. În cazul în care fugă este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este proprie și altor forme ale Barocului, de exemplu invențiunea, si s-a menținut în sonata clasică pentru a marca încheierea sau coda. Această secțiune reprezintă uneori o culminație a desfășurării muzicale. Din această cauză, tema este de multe ori prezentată registrație mult îmbogățita, iar acordurile finale pot conține mai multe sunete decât numărul de voci. O fugă începe cu ceea ce este cunoscut
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
of a fugue often includes one or two counter-expositions, and possibly a stretto, în the tonic; sometimes over a tonic or dominant pedal note. Any material that follows the final entry of the subject is considered to be the final coda and is normally cadential. Johann Sebastian Bach often entered into contests where he would be given a subject with which to spontaneously improvise a fugue on the organ or harpsichord. This musical form was also apparent în chamber music he
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
tematic. Recapitularea, de multe ori se termină cu un pasaj care sună ca o terminație, paralel cu muzica ce a pus capăt expunerii, astfel, orice parte ce vine după această reziliere, va fi percepută ca material suplimentar, de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată de sfârșit. De exemplu, acest semn poate fi folosit pentru a oferi un final special pentru versetul final al unui cântec. Acest simbol (coda) este întâlnit mai ales în muzica modernă, dar și în lucrările compozitorilor clasici, cum ar fi Haydn sau Mozart. Cauda, rădăcina latină a codei, este folosită în studiul dirijorilor, din secolele 12 și 13. "Cauda" a fost o melismă lungă
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
ale textului, care se repetă în fiecare strofă. Dirijarea, a fost în mod tradițional împărțită în două grupe, "„Conductus cum cauda”" și "„Conductus sine cauda”" (în latină: „Dirijare cu caudă”, „Dirijare fără caudă”), bazată pe prezența melismei. Codetta (din italiană „codă/coadă mică” sau „codiță”) are un scop similar cu al codei, dar pe o scară mai mică. O "codetta" tipică încheie expunerea și recapitularea secțiunilor unei lucrări în formă de sonată, după a doua temă (modulată), sau după tema de
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
înainte de începerea răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
este format din ARN monocatenar, 15200-15900 nucleotide. ARN monocatenar, cu polaritate negativă impune prezența unei transcriptaze virale, a cărei activitate este asigurată de cele 2 tipuri de proteine : Proteina P, (polimerază) și Proteina L (large). Regiunile extracistronice (zone care nu codează) includ: Fiecare genă conține o secvență start/stop la capetele unde are loc procesul de transcripție.Apare un fenomen interesant de transcripție polară (secvența genelor genomice este păstrată în cadrul familiei), prin care gena aflată mai aproape de capătul 3’ , este trasncripționatăîn
Paramyxoviridae () [Corola-website/Science/305720_a_307049]
-
de către literatura de anticipație, nuvela " Picnic la marginea drumului" a fraților Strugațki. În povestirea inițială, personajul Călăuzei are o alură de aventurier, iar miracolelor zonei li se acordă o pondere importantă. Ca în orice producție SF, povestirea își rezervă o coda filozofică: indiferența și cinismul civilizațiilor extraterestre față de dorința pământenilor de a stabili contactul. „Zona”, semn și urmă ale trecerii unei civilizații extrapământești, în aparență neprietenoasă, rămâne singurul loc respirabil de pe pământ. Agresivitatea Zonei nu este decât un răspuns, o apărare
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
cântecul matelotului) 3). activități omenești (plecarea bărcilor și pierderea lor în zare) 4). începutul furtunii, pericolul, activități omenești, catastrofa („"Miserere Domine"”) 5). epilog la furtună 6). peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). "Les sirènes antiques", ecouri ale catastrofei, coda. Începutul este marcat de straturi heterofonice, care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil d'amour" din „Simfonia Turangalîla” (1946-48) de Messiaen. În urma expunerii vocale și instrumentale, discursul muzical de o deosebită virtuozitate se încheie printr-o codă de 10 măsuri, la care contribuie exclusiv doar instrumentele de percuție (timpani, toba mică, piatti, gran cassa, tam-tam și mașină de vânt). În ansamblu, sesizăm o libertate de tratare a plajei sonore, în care vocile și orchestrația sunt foarte complexe
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
este un serial de comedie-acțiune american creat de Josh Schwartz și Chris Fedak. În serial este vorba despre un tânăr obișnuit ce primește un e-mail codat de la un vechi prieten din universitate ce acum lucrează pentru CIA; mesajul întipărește singura copie a celor mai mari secrete ale lumii în creierul lui . Produs de College Hill Pictures, Wonderland Sound and Vision și Warner Bros. Television, serialul a
Chuck () [Corola-website/Science/317090_a_318419]
-
episod un caracter fantastic. În repriză reapar ritmurile de marș ale temei principale și reminiscențe din partea I a concertului, după care se anunță concluzia. Asemenea finalului din Concertul nr. 2 în Do minor, ea are un caracter triumfal și grandios. "Coda" este construită pe tema melodiei pasionate ce intervine în mijlocul finalului. Ghid de concert, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. (1961), p.267-270.
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele sale. Coda de finalul părții este destul de lungă și din nou, tipic pentru Beethoven, utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie satisfăcătoare. \relative c' { </score> A doua parte în Si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
dispun de o varietate de algoritme de demozaicare în locul limitării la cel încorporat în cameră. Câteva programe de dezvoltare RAW, precum Raw Therapee, oferă utilizatorului opțiunea de a alege care algoritm ar trebui să fie folosit. Cele mai multe programe, totuși, sunt codate pentru a folosi doar o anumită metodă. Diferențele în redarea celui mai fin detaliu (și textură granulară) rezultate din alegerea algoritmului de demozaicare sunt printre principalele diferențe dintre variați dezvoltatori RAW; adesea fotografii vor prefera un program anume din motive
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
este: 0xFF 0xFE ( scriere hexadecimală ) sau 'FF FE'x, si implică toate caracterele din 8biti trec în octeti-dubli pe 16biti prin adăugarea unui octet, reprezentând cifră 0x00, după fiecare caracter. Formatul TXT nu are stocata valoarea header decât când este codat Unicode sau ISO. Un 'header' ce identifica formatul "TXT" este: Fișierul text nu are codificate informații. Pentru utilizator, un astfel de fișier, vizualizat ca atare, apare că text neformatat și nearanjat în pagina. Fișierele text, per se, nu pot stoca
Fișier text () [Corola-website/Science/313103_a_314432]
-
exploatator și respectiv de victimă, pentru a permite exploatatorului o poziție de conducere (master-and-servant). În acest caz este necesară o anumita mărime critică, si anume strategia "master-and-servant" nu poate fi stabilită dintr-o populație incipientă. Deoarece partenerii de joc comunica codat despre comportamenul lor de început, există obiecția că strategia "master-and-servant" încalcă regulile jocului, despre care partenerii de joc sunt chestionați izolați unii de ceilalți. Strategia amintește de populațiile de insecte unde insectele lucrătoare renunța total la reproducție și își dedică
Dilema prizonierului () [Corola-website/Science/301476_a_302805]
-
au facilitat accesul la conținut video streaming. Streaming funcționează pe protocolul client-server, conținutul fiind pus la dispoziție pe un server dedicat de streaming. În funcție de formatul/protocolul folosit se poate opta pentru un anumit server și/sau anumite protocoale. Materialul se codează în format multicasting (multirate - mai multe programe simultane pe același canal), iar în fluxul de date se înglobează în mai multe rate de transfer posibile. Calitatea depinde în mod direct de formatul codării și de viteza de livrare a datelor
Streaming () [Corola-website/Science/336136_a_337465]
-
întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă de viață. Secvențierea este folosită în biologia moleculară pentru a studia genomurile și proteinele codate de acestea. Informațiile obținute în urma secvențierii ajută cercetătorii să descopere schimbări în gene, asocieri cu boli sau fenotipuri și să identifice ținte pentru noi medicamente. ADN-ul reprezintă o moleculă care oferă informații referitoare la moștenirea genetică. De aceea, secvențierea
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]