797 matches
-
biblic a informațiilor istoric credibile, cu privire la cultul practicat în epoca regală a dus la abandonarea tacită a ideii de a scrie o istorie propriu-zisă a preoției în Israel în epoca preexilică. Lucrări ample despre preoție, precum cea a lui Aelred Codi (1969) sau ale altora înainte de el, nu ar mai putea fi redactate astăzi, fie datorită creditului istoric excesiv acordat de aceste opere povestirii biblice, fie datorită imposibilității actuale de a ajunge la un consens cu privire la datarea textelor biblice. În orice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: "Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte un vânător care s-o ucidă. Căci de coborât de acolo nu e în stare să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la starea normală de sănătate. A doua mare minune a fost aceea că, având un tată, ce mă iubea cu adevărat, nutrind speranța că-i voi urma ca gospodar responsabil, purtându-i cu cinste numele, a observat că „mă cam codeam” la treburile gospodărești, dar când aveam o carte în mână uitam să mai și mănânc, fapt care l-a determinat să-mi hotărască viitorul - prin lumina școlii - ca singura modalitate sigură de a mă realiza. A robit pe pământ străin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu adevărat, punându-și speranța că-i voi urma ca gospodar responsabil - purtându-i cu cinste numele, ca fiind băiatul cel mai mic, a încercat în toate felurile să mă determine să-i urmez exemplul și constată că mă cam codeam la treburile gospodărești, dar că îmi place să citesc. Având o carte în mână, uitam să mai și mănânc, delectându-mă cu cele citite. Acest fapt l-a determinat să mă dea la școală, renunțând la idealul lui de a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: „Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte un vânător care s-o ucidă. Căci de coborât de acolo nu e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convingere. Pe la apusul soarelui, ușa s-a deschis și un preot pe care nu-l mai văzusem până atunci m-a poftit să-l urmez. După ce-am ajuns la ușa care despărțea refugiul nostru de restul palatului, m-am codit să-i pășesc pragul, dar el a spus: - Fii liniștit, fac ce mi-a spus Cracco. În spatele meu oștenii longobarzi își scoseseră deja săbiile să mă apere. Le-am ordonat să rămână unde se aflau și să nu facă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață Părintele la ei veni, Nică nu se spălase pe față, Și de rușine el se roși. Dar părintele, om cu socoteală, De Smărăndița îi pomeni, Atunci Nică nu se mai codi Și porni spre școală. Brădățan Simona, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești Comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Nu e loc de poezie Primăvară... Să nu-mi spui mie Că învii cu albul ghioceilor, Că unul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vinas, amestecate cu uriașii. Alergau, răcneau și-și făceau semne, În grabă, pe malul de pe mâna tare, repezindu-se spre apă. - În apă, Enkim! Lasă blănurile. Nu ne mai ajută acu’! strigă Runa gros și, când Îl văzurăm cum se codește, Îl traserăm de pe culcuș, trântindu-l Îndărătul bulumacului, În volbură. Chiotul lui ascuțit cutremură valea. Una, două, trei sulițe izbiră culcușul, după care: stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adus pruncii pe lume. Cât despre noi, să afle toți că pornim spre Muntele Mamă, unde zac oasele lui Kron. - Și lupta de sânge? Întrebă Barra. - Nu câștigăm nimic dacă o dăm acum. Gupal căscă ochii și, după ce se mai codi o vreme, spuse că pusesem la cale un lucru tare bun, numai că din cauza acestui lucru bun, neamul lui trebuia să-și părăsească pământurile. Se făcu liniște și toate privirile se Întoarseră către mine. Pfuuh. Eram toiagul Tatălui și frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rog să-ncercați. E o senzație unică, e ceva care nu se poate descrie și nici explica. E pura relație cu neantul, senzație supremă a inutilității în univers, dacă îmi dați voie să fiu puțin mai prețios. Haideți, nu vă codiți. (Cei doi se așază pe marginea gropii alături de BRUNO și GRUBI; MAJORDOMUL e în plin extaz; VIZITATORUL intră mai greu în joc, dar se lasă inițiat și începe să respire puternic, voluptuos.) MAJORDOMUL: Ei? VIZITATORUL: Mda. MAJORDOMUL (Către BRUNO și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-l întinde pe un scaun.): Tu parcă erai aici, la bucătărie și eu veneam să văd dacă e gata haleala... Tu parcă aveai un cuțit în mână și curățai ceapa și eu veneam și ziceam „marțafoilor, ce dracu’ vă codiți atâta? vreți să vin eu să vă suflu în ceafă, bețivanilor, cască gura soldat, suflă!” Suflă! PARASCHIV: De ce să suflu? MACABEUS: Așa ziceai tu, suflă! PARASCHIV: Eu nu coboram niciodată la bucătărie, mie mi se rupea în paișpe de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Băcănel, decât să vă facem om, bre. Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu te vezi pă înserat cu el. Se ridică și se apropie de masă. Privi gânditor pozele risipite. Cercetă îndeosebi portretul regelui Mihai. Oftă, apucându-l pe Băcănel pe după umeri: - Maestre, ce să ne mai codim. Poate apuci chiar să-l vezi pe domnul din poza asta frumoasă întors iar acasă. Să-i dai mâna cetățeanului și să te bucuri de el! Evenimentele nu știi niciodată cum stau să se precipite. Totul este ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e una singură. Și ți-am fumat două țigări. Dacă m-ai fi cunoscut mai bine, acela ar fi fost ultimul indiciu. — Trebuie să țin chestia asta minte, pentru viitor... Oricum, înapoi la povestea cu dușul meu, când mă cam codeam să-ți explic situația - ar cam fi fost moartea pasiunii, nu-i așa? — „A, apropo, Sam, am uitat să-ți zic până acum - de fapt nu sunt gay, așa că, ce zici de una mică?“ sugerai eu. Ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
crescuți din vlaga lui, În burta femeii lui, În casa lui. „Bine“, a zis Lars, și totul s-a năruit. De fapt, Thomas Încă nu ajunsese să gîndească așa, nu se năruise nimic, dimpotrivă, un semn bun. Lars se tot codise; pînă la urmă, și-a spus: SÎnt ei cumpărați miniștri... După aproape o săptămînă, Lars nu izbutise nimic. „Cred că nu mi-ai spus tot“, i-a zis lui Thomas, cînd s-au reîntîlnit. Cum să-i spună? Thomas tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sora mea...Eu nu am solă... - Ha, ha, ha! Ești delicioasă, Dani dragă! exclamă Iustin. Îți va aduce mami a ta, cândva, o soră... sau un frățior, dacă vrei tu... Îmi dai voie să te iau în brațe? Daniela se codi. O privi întrebător pe Mariana și, înțelegând semnul acesteia, răspunse: - Da... Ai putele să mă plimbi? - Daaaa, sigur că da! Vino! o îndemnă Iustin și întinse ambele brațe. O ridică fără probleme și porni cu ea, privind-o de aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața ușii de la intrare, el se codi să urce cele două trepte de piatră și porni spre fundul curții spre a vedea dacă putea da de cineva în odăile de serviciu. Acolo putu să-și dea seama că partea de din dos a casei avea o înălțime
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gros pentru anotimp. - Vrei să porți un costum elegant, cum poartă numai Demetriad de la Național? Dă-mi costumul ăsta vechi și douăzeci de franci, și eu îți procur un costum nou, cum n-ai mai purtat toată viața. Felix se codi, dar Weissmann îi vîrî în mână o adresă pe o carte de vizită. - Ține asta, parcă ce pierzi? Când ai să te decizi, ai să teduci și-o să-ți pară bine! - Să-mi aduci pe Weininger! îi strigă de departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ai dumneata grijă, că băiatu nu-i orice terchea-berchea! Vrenic de nu-l încape pământul, sârmă de om, scapără locul sub el! Vorba e: ce să-i spun? Să știe și el la ce vine. Bătrânul tot se mai codea. - Să vedem, să ne înțelegem, și pe urmă... - Ei, și dumneata... - De, ce să zic? I-aș da casele cu act dotai, dar numai dacă-i băiat bun. - Casa? - Da. Cu tot ce vezi: are în față o marchiză, odăile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moșule! zise unul. -Ehe... - Parcă-s hrăniți cu iarbă-mare. - Mănâncă o căruță de fân și tot nu-i ajunge unuia. Dinții iepelor mestecau într-una. Căruțașii le adunară, mînîndu-le spre căruțe. Ele ar fi vrut să mai pască și se codeau. Biciuștile sunau prin aerul rece: - Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
1-a slujit, n-o să închidă din ochi tocmai acum, la nevoie. O să se uite și la fruntea lui. Banii o să-i plătească el cu timpul. Socoteală bună, numai că nu cunoștea sufletul stăpânului. 170 Vreo trei zile s-a codit. Pe Bică ii știa cât e de hapsân, dar dintr-atît n-o să sărăcească! În lunea aia, după lăsata-secului, s-a sculat de dimineață cu inima bucuroasă. S-a dus la pompă, în curte, și-a lepădat cămașa de pe el, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai ești supărată pe mine? - Ba sânt până aduci patefonu... Nu plecă. Se mai întoarse o dată de la ușă, cu ochii în pământ. - Ar trebui să nu-ți spun... - Ce să nu-mi spui? - Mi-e frică, domnu Procopie... Se codea, vorbind cu gura pe jumătate. - Frică? se miră el. - Da. Mi-e frică de dumneata... Eu sânt fată și, vezi dumneata, nu-i frumos... - Ce nu-i frumos? - Că stăm așa, amândoi... Se roșise. -Și ce dacă stăm?! - Ce știi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frunte. Spuma albă umpluse albia. Tot nu-i stătea gura Aglaiei: - Și-așa, fă, cu-al tău! Dărâma patul sub tine! Te melcezea! Da cu Tilică cum e? - Lasă, coană Aglăițo... - Spune, putoare, sânt muiere bătrână. Ca mormîntul! Văduva se codea. - Nu-ș' ce-i cu mine, mi-am pierdut capul, că prea cânta domnu Tilică din mandolină... - Fier al dracului! Ce-ai? Nu-ți dădea Gogu de mîncare? Nu te îmbrăca? Nu se uita la tine ca la soare? Da așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]