806 matches
-
din clonele care încălcase ordinul comandantului militar fusese și Oksana. Johansson își amintea exact momentul în care îi fusese adusă, în timp ce el se afla din întîmplare în sistemul Proxima Centauri pentru a soluționa un diferend între trei Johanssoni care se codeau să accepte să conducă clonele din acel sector. Păstra încă vie în memorie imaginea chipului descompus al lui Barna, care îl trăsese deoparte și îi spusese că găsise o femeie care avea deopotrivă amintirile Oksanei dar și ale lui Johansson
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
experiența sedimentata în relațiile internaționale, desigur, dacă are dorința să o facă. Material există, iar cartea lui Ciprian Beniamin Benea stă mărturie pentru faptul ca instrumente conceptual-analitice de valoare ridicată pot fi produse și în România Conf. univ. dr. Cornel CODITĂ Introducere Apele au fost din cele mai vechi timpuri singurul mijloc mai lesnicios de transport al oamenilor pentru transportul și schimbul produselor lor. C.I. Băicoianu O scurtă incursiune în istorie și vom observa o realitate frapanta: punctul de plecare al
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
resurselor strategice, cum ar fi zăcămintele de fier, e ușor de Închipuit că Six e departe de a fi mulțumit de această posibilitate. Vezi tu, industria oțelului a suferit de o mare capacitate de supraproducție În timpul crizei economice. Six se codește să aprobe investiția pe care o presupune ajungerea Germaniei În situația de a depinde numai de resursele proprii de fier, deoarece el știe că de Îndată ce va Înceta boomul reînarmării se va găsi În situația de a fi masiv supracapitalizat, producând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
reviste precum Săptămâna, Flacăra, Luceafărul. Nichita a băgat un cap pe ușă, a văzut cine și câți eram, s-a retras. A reapărut Însă după câteva minute, cu o floare În mână. O culesese din curte, probabil, și se tot codea, ca un balerin Îmbătrânit, În jurul meu. Mi-a Înmânat-o, În cele din urmă, cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
casei pe când de Stanca zicea Tudora că-i fată de măritat, deși știa ea bine că nimeni nu se mărită până la doisprezece ani. Zicea Zamfira să dărâmi casele și să faci altele pe locul ăsta, că locul e bun..., se codi Ilinca să-și termine fraza. Jupâneasa Stanca Brâncoveanu, care pe gânduri privise până atunci jeraticul și flăcările jucăușe, se pomeni vorbind: — O să-i poruncesc Tudorei să nu o mai lase pe Zamfira să se apropie de jupânițe și să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și acum, după o lună, zidurile, turnul, cerdacul, totul era alb strălucitor. Selin, mirat de atâta curățenie atunci când sosise la București, a întrebat un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut roșu la față, s-a codit un timp și i-a spus șoptit: — Se spune că atunci când s-au răsculat seimenii și dorobanții în vremea lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le-a ridicat la Sâmbăta. Mi-am făcut copie după diplomă încă atunci când a venit de la Viena. Până pleci, o să ți-o dea dumnealui fratele nostru Mihai. Lași să se înțeleagă că avem multe hârtii împotriva Brâncovenilor. — Mă gândeam..., se codi Știrbei, cum o să ajung la Damad Ali Pașa așa, cu mâinile goale? — Or să fie și plocoane, n-avea grijă, pentru toți, se grăbi să intervină vodă Ștefan. — Dar să fie cam ca cele brâncovenești, măria ta, că altă greutate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
teatru, publicat la nici un an după anteriorul (Unchiul Sam În Mioriția), Îl recomandă fără dubii. Poetul și eseistul Valeriu Stancu mi-a propus să-i fac prefața noii sale alcătuiri editoriale , Lecția de teatru (ed. Cronica, 2008). Văzînd că mă codesc, Valeriu a plusat :”O să-ți placă!”. Și a avut dreptate. Mi-a plăcut, fără rezerve... Silvian Floarea are trei calități, indispensabile unui scriitor pentru scenă :1) are dialog ; 2) vede scenic (propu nînd didascalii acroșante); 3) oferă roluri generoase, acto
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
seama cât l-a îndârjit hotărârea aia? I-a luat până și verigheta de pe deget, și cele două inele de patru grame, cumpărate, vezi, tot din banii lui și din munca lui. Ba, dac-a văzut-o că se cam codește, că nu i le-ar da de bună voie, i-a smucit mâna de-ai fi zis că-i în stare să-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
soră-mea, m-am lipit de ea, m-a luat de suflet, mă rog, am zis că scutesc banii de gazdă, dar are și ea niște greutăți, în sfârșit... Ar mai dura până m-aș căpătui c-o nevastă. Mă codesc, mă cam tem, mai ales când te văd pe tine. Aș zice totuși că gelozia asta nu-i a bună, la care el c-am iubit-o, mă rog, ai iubit-o, da’ ar fi trebuit să te umilești cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sila și mila, așa încât, trei seri din patru, el rămânea acasă. Lasă morții să-și vadă de moartea lor... O trimitea pe Mirela după țigări. Păi, să se ducă pe străzi să ceară dacă ține cu tot dinadinsul... Se cam codea, mă rog, avea o reținere. I-o fi fost rușine probabil. La o adică, erau bune și chiștoacele dacă-i era rușine se ceară ori socotea că nu-i de rangul ei. Să adune chiștoace, deh, din stațiile de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-am mai mâncat de mult... — Ești o sfântă, Mirelo, nu mai bei, nu mai mănânci... Ce vroiam să spun? Uite, când aveam fata acolo, la leagăn, a venit cineva la mine ca să mă-nvețe ce să fac. M-am codit, n-am vrut, da’ mai apoi m-am căit că n-am ascultat-o pă persoana aia. Și-acum mă căiesc, dacă vrei să mă crezi. E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața ușii de la intrare, el se codi să urce cele două trepte de piatră și porni spre fundul curții spre a vedea dacă putea da de cineva în odăile de serviciu. Acolo putu să-și dea seama că partea de din dos a casei avea o înălțime
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gros pentru anotimp. - Vrei să porți un costum elegant, cum poartă numai Demetriad de la Național? Dă-mi costumul ăsta vechi și douăzeci de franci, și eu îți procur un costum nou, cum n-ai mai purtat toată viața. Felix se codi, dar Weissmann îi vîrî în mână o adresă pe o carte de vizită. - Ține asta, parcă ce pierzi? Când ai să te decizi, ai să teduci și-o să-ți pară bine! - Să-mi aduci pe Weininger! îi strigă de departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a aplicat ștampila. Ni s-au înmânat acele acte prin care eram încă legați de ei până la plata ultimul leu de pe angajament. În timp ce eu și Gosta Ștefan ne făceam actele la Notariat, colegul nostru Cablea a început să se codească și nu s-a mai prezentat să facă actele, a motivat că are niște probleme pe care trebuie să le rezolve urgent promițând că se întoarce ulterior la notariat. După încheierea actelor la Notariatul de Stat, ne-am întors în
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
Ivona, să merg cu ei. Când colo, dumnealui nu-i acasă, dumneaei nehotărâtă... Să nu pierdem ocazia, îi spun eu Ivonei, să fi scăpat și noi odată de ei. Să ne aerisim puțin ! Mergem amândouă ! Dar uite-o că se codește ! Hai, Ivona dragă, nu mai sta, că nu mai ajungem la biserică. Și nu merită Clemența așa ceva ! Nu merită nici Țuțulică, dragul de el ! îl știu de când era un nod ! Nu-ți place Țuțu, Ivona ? — Cum să nu-mi placă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prietenie peste a sa. Crezi c-ai fi fost mai fericit cu...? l-a întrebat Tamara. Dar privirea lui Mihai, ridicată brusc spre ea, imensă și neliniștită, a făcut să înghețe pe buzele femeii numele pe care aceasta tocmai se codea să-l rostească. Un timp, Mihai s-a întrebat dacă s-ar fi referit la Teona, dar nu crede să fi știut Tamara de prietenia lor. Mai sigur e că s-a gîndit la Livia, o doctoriță cu care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să se încuscrească cu familia împăratului și pentru ajungerea acestui scop trimise cătră Andronic împărat, ca mijlocitor și purtător al propunerii sale, pe expatriarhul Ioan, care căzuse în mâinile lui la luarea cu asalt a orașului Sozopolis. Împăratul se cam codea la-nceput și căuta să câștige timp, dar la urmă cedă curentului împrejurărilor și aduse la cunoștința solicitatorului printr-un sol că în genere consimte la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce mai aștepți? Știi să bei din sticlă? — Îhî... — Cum să nu știe? Dă-i și nu te mai codi atîta! Libarcă șterse gura sticlei cu palma și i-o Întinse lui Julius, dar meșterul Îi spuse să nu se uite la ei, „sînt cam afumați“, adăugă. — Da’ de unde, meștere! Lasă-l să se-nvețe! Să nu bei decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar face preotul parohiei? Soseau mereu alte femei cu legături În care aduceau de-ale mîncării, ce puteau și ele, săracele și cele care veniseră Înainte plecau acum fără să-și ia rămas-bun de la bărbații lor. Cei care mîncaseră se codeau să se Întoarcă la lucru și făceau pe surzii cînd meșterul le spunea că betoniera era plină și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e mai sincer, pe când dumneata ți-ai făcut din asta o adevărată meserie. Ei, gata, Lebedev, nu te strâmba și nu pune mâna la inimă. N-ai să-mi spui nimic? Nu intrai la mine degeaba... Lebedev începu să se codească și să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în viață adevărul de la primul cuvânt: ai avut sau nu vreo contribuție la apariția caleștii de ieri? Lebedev se strâmbă din nou, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400 de milioane de sesterți anul acesta. Augustus întinde repede mâna după papirusul din care a citit secretarul, îl îndepărtează ușor de ochi ca să poată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul societății. — Complotul..., îndrăznește temător Fulcinius. Împăratul îi face enervat semn să tacă. — Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din familia lui... Se smiorcăie: — ...de Sextus Pompeius... Augustus rămâne impasibil, deși curiozitatea îl zgândăre. — Numele bărbatului! cere impacientat. Respiră adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbitor. Cel puțin în ceea ce o privește. Întoarce din nou capul să se uite după întârziați. Pufnește mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a doua puțin aplecată, a treia și mai aplecată... Nu-l mai rabdă inima și izbucnește: — Al patrulea rând s-a pus în genunchi! — Alcătuiesc țestoasa, îngână ostenit Rufus. Sfârșesc în unghi, întocmai ca acoperișul caselor, nu vezi? Tânărul se codește. Coboară cu un picior pe pământ. — Ba da, dar în campania din Dalmația, Germanicus ne-a pus să facem țestoasa cu o baracă... ăă... de fapt cu două... vârâte una sub alta. Își lipește palmele. — Uite-așa. Pe roate. Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]