KorAP: Find »[drukola/base=codificator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...16 >

396 matches

Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562

Pe axa verticală este prezentat numărul proporțiilor (N=204, obținut de 6 codificatori x 34 evenimente) Pe axa orizontală este prezentată valoarea proporției acordului În partea dreaptă a imaginii: valorile înregistrate în acordul cu experții; valorile înregistrate în acordul dintre codificatori Structura FACS-ului200 Sistemul include următoarele părți: 1. Manualul 2. Grafică, imagini și ilustrații video ale unităților de acțiune 3. Foaie de scoruri 4. Imagini și exemple video de itemi 5. Răspunsuri la itemii practici 6. Norme pentru progresul persoanei care

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
care trebuie urmată pas cu pas. Foaia de Scor listează anumite reguli de natură a facilita atribuirea de scoruri. Se utilizează câte o Foaie de Scor pentru fiecare eveniment facial. 4. Itemi practici Imaginile practice și cele video îi oferă codificatorului posibilitatea de a atribui scoruri după ce acesta va fi studiat capitolele 5,6,7 și 8. Un numar de 46 de fotografii ilustrează acțiunile faciale produse de nouă oameni diferiți, si 47 de acțiuni sunt prezentate în format MPEG video-digital

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
diferite. 5. Răspunsuri la itemii practici Răspunsul corect la fiecare item practic și comentariile asupra posibilelor erori sunt incluse în Capitolul al 7-lea din Ghidul Investigatorului. 6. Norme pentru progresul persoanei care lucrează cu FACS-ul Normele incluse permit codificatorului să compare propriul progres pe fiecare set de itemi practici, cu performanță a șase persoane care au obținut un coeficient de încredere foarte ridicat, atunci când au completat FACS-ul. Aceste informatii sunt oferite în Capitolul al 8-lea din Ghidul

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
computerizat În atribuirea scorurilor poate fi utilizat un program computerizat, pentru că persoana care codifică să determine dacă scorurile identificate au influențat în mod negativ regulile prevăzute de FACS, pentru a determina acuratețea practicarii scorurilor și pentru a facilita comparațiile dintre codificatori în procedurile lor de atribuire a scorurilor pentru comportamentul facial. 8. Testul final de acordare a scorurilor Acest material video digital conține fragmente de conversații, imaginile prezentând un grad ridicat de dificultate în codificare. Atribuind scoruri înregistrărilor, persoana care codifică

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
digital conține fragmente de conversații, imaginile prezentând un grad ridicat de dificultate în codificare. Atribuind scoruri înregistrărilor, persoana care codifică imaginile poate compara propriile scoruri cu cele ale persoanelor care au dezvoltat FACS-ul și cu normele a șase alți codificatori. Obținerea unui certificat, din partea autorilor FACS, care atestă codificarea corectă a itemilor prezentați în testul final este dovada asimilării corecte a instrumentului, este recunoașterea codificatorului drept persoană abilitata a-l utiliza. 1.2. Chestionarul de personalitate Alter Ego Avându-i

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
cu cele ale persoanelor care au dezvoltat FACS-ul și cu normele a șase alți codificatori. Obținerea unui certificat, din partea autorilor FACS, care atestă codificarea corectă a itemilor prezentați în testul final este dovada asimilării corecte a instrumentului, este recunoașterea codificatorului drept persoană abilitata a-l utiliza. 1.2. Chestionarul de personalitate Alter Ego Avându-i că autori pe G.V.Caprara, C.Barbaranelli și L. Borgogni, Chestionarul de personalitate Alter Ego este un chestionar de tip Big Five care evaluează trăsăturile

by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

până ce sistemul reparator asigură repararea leziunilor din ADN. La rândul său, activitatea Cdc2 este esențială în derularea ciclului celular. Printr-un mecanism necunoscut încă, leziunile din ADN stabilizează proteina P53 sintetizată sub direcția genei p53. Această proteină activează gena WAF1, codificatoare a proteinei P21. Proteina P21 se leagă la complexul Cyc/Cdk blocând activitatea kinazei, activitate necesară celulei spre a trece din stadiul G1 în stadiul S al interfazei (fig. 18.4). Cdc2 formează complexe cu ciclina B care este sintetizată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
formarea unui nou complex cu ciclina B (cycB) în cadrul derulării următorului ciclu celular ș.a.m.d. Dacă celula nu reușește repararea unor asemenea leziuni, atunci este activat programul genetic al morții celulare (apoptoza). Proteina Rb este modificată, atunci când gena sa codificatoare suferă mutație în cazurile de retinoblastom și se leagă la factorul de transcripție E2F, blocând activitatea genelor prin ai căror produși proteinici este condiționată intrarea celulei în ciclul celular. Dacă însă o celulă nu poate să-și repare leziunile din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
embrionară timpurie. Printre ele sunt incluse c-mos (se exprimă în ovocitele multor vertebrate) și un număr de protooncogene care codifică pentru factori de creștere, receptori și alte proteine(RAS și RAF) participante la transducția semnalului intracelular. Protooncogena c-mos, codificatoare pentru o protein-serin/treonin kinază, este activă în faza timpurie a dezvoltării și anume în maturarea meiotică a ovocitului. Această protooncogenă este unică, prin aceea că transcrierea sa majoră are loc în celulele germinale atât femele, cât și mascule. S-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19.1) constă în aceea că oncogena virală nu are structură mozaicată, pe când oncogena celulară prezintă o structură mozaicată caracteristică genelor eucariote, în care secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni) transcrise, dar excizate din pre-ARNm, în cadrul prelucrărilor posttranscripționale prin splicing. Aceste cercetări au condus la concluzia că oncogena din genomul viral nu este în realitate o genă de natură virală, ci

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogenelor care acționează în procesul transducției semnalelor intracelulare sunt încadrate cele care codifică pentru protein-kinaze, proteine situate pe fața internă a membranei celulare. Dintre acestea fac parte c-src care a fost prima protooncogenă identificată, c-abl, din cromozomul Philadelphia și c-lck, codificatoare pentru o proteinkinază asociată cu CD4. Numărul mare de protein-tirozinkinaze este o dovadă că fosforilarea tirozinei reprezintă un eveniment crucial pentru controlul creșterii și diviziunii celulare. Fosfotirozina este foarte rară în celulele normale, dar devine foarte abundentă în celule maligne

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o proteinkinază asociată cu CD4. Numărul mare de protein-tirozinkinaze este o dovadă că fosforilarea tirozinei reprezintă un eveniment crucial pentru controlul creșterii și diviziunii celulare. Fosfotirozina este foarte rară în celulele normale, dar devine foarte abundentă în celule maligne. Oncogenele codificatoare de protein-tirozinkinază sunt componente constante ale genomului retrovirusurilor aviare. În absența efectului stimulator al factorului de creștere, celulele încetează proliferarea în faza G1 a ciclului celular și intră într-o stare de repaus (quiescent), numită G0. Expunerea celulelor din G0

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un polipeptid de 53 aminoacizi care stimulează proliferarea diferitelor tipuri de celule. Înrudit cu EGF este TGF-α, adică factorul de creștere α transformant. Au mai fost descriși și alți asemenea factori de creștere cu activitate transformantă, atunci când suferă mutație genele codificatoare corespunzătoare (Aaronson, 1991; Cross și Dexter, 1991). Legarea factorului de creștere induce dimerizarea protein-tirozinkinazelor receptoare, care apoi își fosforilează reciproc resturile tirozină. Dimerizarea unor receptori este indusă direct, prin legarea unui factor de creștere dimeric, așa cum este PDGF, care constă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
vezicii urinare a fost identificată protooncogena c-ras. Printr-o Imunogenetică și Oncogenetică 343 transversie G→T, codonul din poziția 12, GGC devine codon GTC. În molecula de ARNm, ca o consecință a acestei mutații, codonul CCG, din poziția 12, codificator al glicinei, devine codon CAG, care codifică pentru valină. Produsul protooncogenei c-ras este o proteină cu o greutate moleculară de 21 000 D și care este desemnată P21. Substituția glicinei cu valina, în poziția 12 din secvența de aminoacizi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
excesive de proteine MYC și respectiv MYB, prin care este determinată supraexpresia genelor țintă și prin aceasta dezechilibrul funcțional al genomului și deturnarea evoluției normale a celulei spre transformarea malignă. Oncogena v-rel rezultă prin deleția protooncogenei rel, la nivelul regiunii codificatoare, dinspre terminalul carboxilic al proteinei REL. Alterarea structural-funcțională a capătului amino al acestei proteine modifică proprietățile sale de legare la ADN și condiționează malignizarea celulară. În anumite cazuri, deosebirile între protooncogene și oncogene virale sunt foarte mici. Astfel, între c-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
una dintre cele mai asiduu studiate și, evident, cele mai bine cunoscute gene umane. Gena p53 are localizarea 17p13. În genomul uman, această genă se găsește în două copii și se întinde pe o lungime de 20 Kb ADN, secvența codificatoare cuprinzând 11 exoni. Gena p53 este transcrisă într-un preARN de 2,8 kb, corespunzând la 11 exoni. Primul exon este necodificator și prezintă un conservatorism remarcabil în seria vertebratelor, asemănător exonilor 4, 5, 7 și 8. Proteina P53 este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
activator al transcrierii. Ea conține un domeniu de activare înrudit cu acela al altor factori de transcriere. Domeniul de activare stimulează expresia genică după legarea la o anumită secvență dintr-un ADN heterolog, adică din altă genă, nelincată cu gena codificatoare. Rezultă că proteina P53 are rolul de a se lega la ADN, cu specificitate de secvență. Ea activează transcrierea genelor implicate în reglarea proliferării celulare. Proteinele mutante P53 sunt deficiente în activarea transcrierii acestor gene. Activitatea proteinei P53 normale este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mutației genei supresoare de tumori p53. Mutațiile constitutive ale genei p53, pierderea sau inactivarea acesteia, sunt cele mai comune defecte detectabile în tumorile umane. Gena este inactivată prin deleție sau prin mutație punctiformă, la nivelul anumitor regiuni limitate ale secvenței codificatoare. Unele dintre mutante sunt dominante și inactivează p53 de tip sălbatic (normală). Din această cauză, gena p53 a fost confundată inițial cu o oncogenă celulară. Proteina mutantă P53 este stabilă, se acumulează în cantități mari, sechestrând forma sa normală în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
5). Proteina P21 inhibă activitatea kinazei CDK 2, dependentă de cicline. Ciclinele asigură trecerea celulelor prin etapele ciclului celular. CDK 2 stimulează parcurgerea stadiului G1 al ciclului celular. Principala genă efectoare, activată de P53, este waf 1, care reprezintă gena codificatoare a proteinei P21. Proteina P53 este activatoare și a genei bax, care, prin produsul său accelerează desfășurarea apoptozei. În celulele transformate malign, efectul exercitat de P53 este abolit. Anularea funcției P53 pare a fi cauza rezistenței la apoptoză indusă de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulelor lipsite de ambele copii ale genei normale p53. Cele mai frecvente mutații ale genei p53, reprezentate de deleții, inserții și alte mutații punctiforme, apar în regiunea mijlocie a secvenței sale, între codonii 110 și 307 (de la nivelul exonilor 5-8), codificatori pentru aminoacizii localizați în patru dintre cele cinci domenii înalt conservate ale proteinei P53 (vezi fig. 20.1). Proteina P53 formează complexe oligomerice, iar complexele formate între polipeptidele normale și cele mutante sunt inactive în interiorul celulei. Ele blochează funcția proteinei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
carcinogenezei. Se admite că rolul genelor mutatoare este acela de a face fiecare tranziție mai probabilă, prin ridicarea ratei de mutație generală. Bert Vogelstein și colaboratorii au clonat aproximativ 370 kb de ADN din regiunea deletată, reușind să identifice segmente codificatoare exonice, utilizate pentru a izola o clonă cADN a genei dcc. Gena dcc, localizată în cromozomul uman 18, este o genă supresoare a creșterii tumorale. Ea este transcrisă în celulele epiteliale normale ale colonului, precum și în alte tipuri de celule

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este rezultatul represiei transcrierii genelor implicate în proliferarea celulară. Țintele represiei exercitate de WT1 includ și gena care codifică pentru factorul de creștere II, asemănător insulinei (IGF-II). Acesta este supraexprimat în tumorile Wilms, ca urmare a alterării structural-funcționale a genei codificatoare. Se consideră că în evoluția tumorii Wilms, proteina WT1 are rolul unui factor autocrin de creștere. Gena wt1 este o genă supresoare a creșterii tumorale și pierderea funcției sale conduce la dezvoltarea tumorii Wilms. Unele tumori Wilms sunt însă asociate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți din fiecare genă în segmentul cromozomal reunit, ceea ce conduce la crearea unei gene mixte, himerice, compuse sau de fuziune. Cum de regulă, ruperea celor două gene are loc la nivelul intronilor, secvențele codificatoare ale fiecărei gene sunt păstrate și în urma fuziunii ele vor fi aduse într-un același cadru de citire. Rezultă o genă himerică care în urma transcripției va da un transcript himeric ce deține mesajul genetic pentru o proteină hibridă. Un asemenea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor și limfoame, ulterior s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare ce se leagă la ADN sau domenii care pot interacționa cu proteine care, la rândul lor, se leagă la ADN. În leucemia promielocitică acută (APL), apare o genă de fuziune, în urma translocației

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aceeași orientare de transcriere. Transcrierea genei de fuziune bcr/abl este inițiată la promotorul bcr și continuă la nivelul abl, generând un transcript primar lung care conține produsul de transcriere, atât al secvenței bcr, cât și al secveneței abl. Secvențele codificatoare bcr și abl sunt apoi reunite prin splicing-ul ARN, ceea ce conduce la formarea unui ARNm bcr/abl, de ∼8,5 Kb. Situsul donor, de sudare al ultimului exon bcr, se unește Cap. 24. Cromozomul Philadelphia și alți cromozomi markeri 420

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]