7,234 matches
-
de antisemitism, dl Handoca nu bagă de seamă cîteva sintagme foarte limpezi din articolele sale. Greșala "piloților orbi" care au condus luntrea românească aproape două decenii n-a fost doar aceea de a fi permis să se fure ca-n codru, precizează Eliade, dar de a fi lăsat "să se distrugă burghezia națională în folosul elementelor alogene" și "să se deznaționalizeze profesiunile libere". Cu o frumoasă întorsătură retorică, M. Eliade îi laudă pe evrei ("le înțeleg lupta și le admir vitalitatea
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
și mentală, în cazul celor mai vulnerabili din acest punct de vedere, după majorările de la 1 aprilie, și următoarele, în mod normal (normalul românesc - să nu confundăm lucrurile!), fiecare cetățean are datoria patriotică de a călători mult pe dealuri, prin codri și pe câmpii nu doar pentru a vorbi singur în liniște, ci și cu scopul cunoașterii florei care va constitui, nu peste multă vreme, hrana sa de bază atunci când va (re)deveni ierbivor (v. și Badea Cârțan în ediție nouă
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel controlat al comunicării. A urmărit comentariile metalingvistice ale vorbitorilor ("cum se zice la noi", "pe
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CE DOR TE POARTĂ ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
îndulcește, mireasma-i amărui. De dragul tău, o rază jucăușă, Cu-n voal de-argint, te-așteaptă lângă ușă, Și-n păr, ți-a prins mici flori de portocal, Iar crinii, ți-au adunat nectar într-un pocal. De dragul tău, și codrul înverzește, Din frunza crudă, el dulce îți doinește, Izvorul rece, îți susură încetișor; Vino, potolește-ți setea, eu te aștept cu dor! Și în amurg, eu ți-am furat o sărutare, Iz dulce de vanilie, aveau buzele tale, În zori
DE DRAGUL TĂU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382792_a_384121]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar sunetul de ape cristaline Mai plange-n dor de fabrici și uzine În codrii,întunecați ,păduri virgine Aur și argint ieșea din mine Ce s-a ales, românule ,de tine? . Vapoare mari,pluteau ,pe ape line Duceau petrol ,duceau și grâne; veneau în bănci ,dolari-lire sterline... Speranța noastră ...de mai bine..! Ce s-a
CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382802_a_384131]
-
cu mopul balele și lacrimile din locul pe care l-a sărutat Vadim. 12.24 Codrin Ștefănescu îi spune că afară s-au strîns 20 de simpatizanți ai PRM. Vadim, turbat, cere renumărarea, spunînd că a fost furat ca-n codru. 12.25 Maidanezul mic își mănîncă de nervi căcățelul tricolor, încă cald. 2.30 Unul dintre procurori îi oferă tribunului un scaun. După puțină vreme îi oferă altul, fiindcă primul avea cablul de alimentare cu energie electrică defect. 12.32
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
care o iubire crescuse an de an. Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt astăzi sau eu le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
cu aplicabilitate în tehnică, robotică, arhitectură, construcții, artă, medicină. Relațiile om-natură nu s-au stins, de altfel, nicicând, în perioada romantică natura fiind un loc de plăcere, oază de liniște și de calm. «Trăim în vremea fragedă a juniei, când codri, munți și ape/ Mângâietoare îmi păreau mai mult decât regeștile palate» (Ronsard). Figurat vorbind, arhitectura bionică poate aduce în palate foșnetul codrilor, priveliștea și aerul tare al munților, susurul apei cristaline. Fundamentată pe metoda analogiei dintre principiile și mijloacele de
Agenda2003-6-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280677_a_282006]
-
fiind un loc de plăcere, oază de liniște și de calm. «Trăim în vremea fragedă a juniei, când codri, munți și ape/ Mângâietoare îmi păreau mai mult decât regeștile palate» (Ronsard). Figurat vorbind, arhitectura bionică poate aduce în palate foșnetul codrilor, priveliștea și aerul tare al munților, susurul apei cristaline. Fundamentată pe metoda analogiei dintre principiile și mijloacele de formare ale arhitecturii și naturii vii, bionica arhitecturală se orientează spre funcțional, constructiv, ecologic, dar și către estetic și artistic. De 50-60
Agenda2003-6-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280677_a_282006]
-
a doua materie a fost istoria dar nu ni s-au mai dat subiecte. Profesorii au îndeplinit o simplă formalitate. Pe mine m-a întrebat râzând dacă știu unde sa petrecut acțiunea din pădure în Răzvan și Vidra, și "În codrul Cosminului" a venit răspunsul prompt. Deși nici astăzi nu știu dacă așa e, dar am răspuns cu atâta tupeu (Codrul Cosminului mi-a venit în minte, probabil de la Dumbrava Roșie,) că toți au luat-o de bună. Când la franceză
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
Pe mine m-a întrebat râzând dacă știu unde sa petrecut acțiunea din pădure în Răzvan și Vidra, și "În codrul Cosminului" a venit răspunsul prompt. Deși nici astăzi nu știu dacă așa e, dar am răspuns cu atâta tupeu (Codrul Cosminului mi-a venit în minte, probabil de la Dumbrava Roșie,) că toți au luat-o de bună. Când la franceză ne-a dat profesorul subiectele am băgat-o pe mânecă când am văzut: Arta Poetică a lui Boileau. Am răspuns
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
cum se întâmplă în Scaunul gol de lângă foc sau în splendidul poem, punctat de dramatice umbre și lumini, Moartea câinelui, unde realul și imaginarul alcătuiesc un tot comun. „Cuvintele se împletesc în pagină precum nuielele / în gardul caselor noastre de Sub Codru. Îți vine să te uiți la contururile de dincolo. Ca și câinele meu Ursu s-a uitat peste gard / la vecinul meu Cosma. El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
Concluzia găsită tot în testări - "Învățarea devine mai captivă", dar tot greșită este. Tot în județul Alba, inspectorul școlar adjunct a declarat că în urma corectării lucrărilor s-au dat și note de 1. "Subiectu constă în efermitatea poetului în contrast cu natura" "Codrul este un prieten vechi unde simte nevoia pentru o descărcare sufletească" "În « Sara pe deal » merg oile la păscut" "Preșcolari își formează unele deprinderi și însușiri noi fără să își dea cu seama" "Idilă de dragoste" "Poemul Luciafărul exprimă expresia
Vezi cele mai tari perle de la examenul de titularizare al dascălilor () [Corola-journal/Journalistic/25750_a_27075]
-
A căzut în grea robie //...// Satul meu din munții Rodnei / A rămas în altă țară... / Stau bisericile-nchise, turma-i fără de păstori, / Clopotele nu mai cântă, / Nu mai sunt în straturi flori.” Cu înverșunarea dorului nostru, românesc, aici, unde sunt „codri verzi de brad / Și câmpuri de mătase”, cum cânta acest pământ Octavian Goga, dar „și-atâta jale-n casă”, unde visurile ne-au fost stropite cu lacrimi, este Ardealul. Ardealul sfânt! Ardealul „cu pământ roditor”, cu „laptele domoalelor cirezi”, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
nume concrete de personaje legendare sau reale (Arald, regele avar, regele Nord, Cunigunda, cavalerul Delorges, regele Francisc), imagini citadine fugare („Veneția”)[25]. Acest univers fictiv se prelungește până în Orientul mijlociu medieval, plin de plăceri gustative și carnale, ornat cu mirifici codri, cetăți bogate, „muri albi de marmură”, „stâlpi de aur blond”, „oglinzi de purpură”, baldachine de „catifea roșă”, vegheate toate de înțeleptul calif Harun-al-Rașid din Bagdad (vezi poeziile „În căutarea Șeherezadei”, „Din Halima”, „Povestea magului călător în stele”)[26]. Uneori elementele
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
casteluri de-a lui Hristos tării,/ Și între ele-i Putna, în care-adânc se-nchină/ Lui Ștefan-vodă astăzi ai României fii.” Și în alte poezii de sorginte populară, tot Ștefan cel Mare domină scena, așa cum se întâmplă în „Mușatin și codrul”: „Ștefan-vodă, tinerel,/ Trece puntea singurel,/ Cu pieptarul de oțel,/ Cu cușma neagră de miel, / Drag i-e codrului de el” („Închinare lui Ștefan Vodă”)[33]. Domnii români ai lui Eminescu stăpânesc, organizează și oblăduiesc țara în mod natural, ocrotind națiunea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
ai României fii.” Și în alte poezii de sorginte populară, tot Ștefan cel Mare domină scena, așa cum se întâmplă în „Mușatin și codrul”: „Ștefan-vodă, tinerel,/ Trece puntea singurel,/ Cu pieptarul de oțel,/ Cu cușma neagră de miel, / Drag i-e codrului de el” („Închinare lui Ștefan Vodă”)[33]. Domnii români ai lui Eminescu stăpânesc, organizează și oblăduiesc țara în mod natural, ocrotind națiunea. S-a spus, pe bună dreptate, că Evul Mediu este văzut de poet ca o primăvară etnică, ca
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
pietre scumpe, îmbrăcați în zale, încoronați cu diademe de aur, locuitori ai unor castele de vis, în calești zburătoare, trase de cai de rasă, așa cum unii dintre aceștia, în ciuda titlurilor pompoase, au alură de simpli țărani, înfrățiți cu doinele și codrii, cu animalele și păsările, cântând din frunză etc. Orașul de demult este, în general, ignorat, fiindcă el este o excepție de la lumea medievală, formată din seniori și vasali, din boieri și țărani, din sate și preoți. Este vorba despre o
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
și această lume nouă, concurențială și rapace, dar o face, în general, la modul critic. Evul Mediu românesc este figurat de poet drept o lume de țărani isteți, dintre care unii, deși sunt prinți, se înfățișează ca înfrățiți cu păsările, codrii și dumbrăvile, cu lacurile și luna, cu soarele și râurile. Sunt și anumite excepții de la regulă. De exemplu, Dragoș-Vodă este înfățișat „în toată slava”, în cetatea Sucevei, înconjurată cu ”zid de piatră nalt și gros,/ Că pe el merg cinci
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cizme roșii „împintenate”, au platoșe și cămăși de zale („Dragoș vodă cel bătrân”).[36] Toate acestea exprimă gloria medievală, „epoca de aur” care nu mai este: „Săracă Țară-de-Sus,/ Toată faima ți s-a dus./ Acu cinci sute de ai/ Numai codru îmi erai.../ Împrejur nășteau pustii,/ Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau,/ Numai codrii tăi creșteau...” („Mușatin și codrul”).[37] Cum se vede, chiar și în mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
acestea exprimă gloria medievală, „epoca de aur” care nu mai este: „Săracă Țară-de-Sus,/ Toată faima ți s-a dus./ Acu cinci sute de ai/ Numai codru îmi erai.../ Împrejur nășteau pustii,/ Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau,/ Numai codrii tăi creșteau...” („Mușatin și codrul”).[37] Cum se vede, chiar și în mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus sau, cum este chemată în altă parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) - se afla în descompunere, în vreme ce
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
de aur” care nu mai este: „Săracă Țară-de-Sus,/ Toată faima ți s-a dus./ Acu cinci sute de ai/ Numai codru îmi erai.../ Împrejur nășteau pustii,/ Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau,/ Numai codrii tăi creșteau...” („Mușatin și codrul”).[37] Cum se vede, chiar și în mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus sau, cum este chemată în altă parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) - se afla în descompunere, în vreme ce țara mușatină creștea împreună cu ai
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Cum se vede, chiar și în mirificul Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus sau, cum este chemată în altă parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) - se afla în descompunere, în vreme ce țara mușatină creștea împreună cu ai săi codri și cu bărbați ca arborii din codri. Țara era în echilibru (motivul căii de mijloc sau aurea mediocritas), așezare și bună rânduială. În proiectul dramatic „Gruie-Sânger” (ca și în altul, similar, numit „Bogdan-Dragoș”), cei doi descălecători ai Moldovei (din anii
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Ev Mediu eminescian lumea dimprejurul Moldovei - mai exact al Țării de Sus sau, cum este chemată în altă parte, lumea Arboroasei (Bucovinei) - se afla în descompunere, în vreme ce țara mușatină creștea împreună cu ai săi codri și cu bărbați ca arborii din codri. Țara era în echilibru (motivul căii de mijloc sau aurea mediocritas), așezare și bună rânduială. În proiectul dramatic „Gruie-Sânger” (ca și în altul, similar, numit „Bogdan-Dragoș”), cei doi descălecători ai Moldovei (din anii 1350-1360) se contopesc într-un „scornit” unic
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]