236 matches
-
fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți și definitiv Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și unul dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Bătrânul, oricum, nu poate conta prea mult pe ajutorul șoferului de Salvare care a tot gustat țuica și nu e sigur că se va putea ridica În picioare cu ușurință. Acum el chiar gustă din nou cu păhărelul direct din cofă și se declară nemulțumit de tărie. Asta Îi amintește Încă un lucru demn de povestit și ca atare râde Întâi de unul singur de ceea ce tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Anton Grințu după ce cu ajutorul băiatului pusese și al doilea cazan de tescovină la fiert, iar voi deja simțeați În nări mirosul imposibil de descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi sau a doua. Singura intruziune permisă, de pildă în India, sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui berber în burnus vinețiu, la București o țărăncuță de lemn ducând o cofă de trestie. Camera nu are fereastră, primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
n-a fost, însă, de lungă durată, pentru că Pâcu odată s-a luminat la față și, împungându-l pe moș Dumitru cu muștiucul lulelei, l-a luat la rost. Da’ bine, măi pungaș bătrân! Credeai că m-ai pus în cofă, ai? Ia uite că nu! Stiu la ce te-ai gândit când m-ai scos dator. La ce, Pâcule? La povestea de vânătoare pe care am promis-o... Ei, te-am gâcit ori ba? M-ai gâcit, Pâcule. Aista-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mine, am să mă supăr foc! Ca să-ți treacă supărarea, am să-ți spun ceva vesel. Spune, Dumitre, că și așa sunt cătrănit. Un evreu avea o gloabă de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești din greu și să umbli pe drumuri zile și nopți”... Hai, Cocoșitule! Hai! Dă-i bătaie, că acușica dă soarele, te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
protejeze de soare, ci munceau cu izvoare spornice de sudoare - nu numai ale frunții - ci ale întregului corp, care pe acele călduri și ca urmare a efortului necesitau nu 2 litri de apă pe zi, ci uneori chiar câte o cofă de apă care măsura până la 7-8 litri, ce se menținea rece între doagele de lemn. într-o seară, după ce noi plecaserăm deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a produs, domnul Tachi s-a deranjat pentru prima dată de la masă și i-a dat tatei „spânzul” cerut cu ajutorul căruia și-a vindecat vita bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care-l vedea în această postură, cam
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care-l vedea în această postură, cam râdea a batjocură la adresa vredniciei lui, când mai ușor iar fi venit să meargă de două ori cu câte două cofe și să-și facă necesarul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care-l vedea în această postură, cam râdea a batjocură la adresa vredniciei lui, când mai ușor iar fi venit să meargă de două ori cu câte două cofe și să-și facă necesarul de apă. El poate voia să demonstreze că procedează nu ca toți oamenii gospodari, ci ca un original ce era și pentru aceasta stârnea râsul celor ce-l vedeau... Cu timpul domnul Tachi dorește să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din poemele sale în proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări fin ironice. A recitat, din memorie, și cîteva epigrame (între care una despre un bețiv care a ingurgitat atîta spirit încît, dacă ar sufla într-o cofă cu apă, ar preface apa în rachiu)” (epigrama figurează în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 316 - n. m.). Iată și o observație care confirmă ceea ce am remarcat scriind despre discul cu poeziile înregistrate la Radio și de care editorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore trimit adesea la un simbolism panteist-național: „Dar într-o peșteră din soare bate inima lui Zamolxe/ bate pentru un prunc/ botezat într-o cofă cu luceferi/ și mâinile mele caută în semințe rădăcini/ pentru alcătuirea de chip/ sub care visez” (Alcătuire de chip). Dacă elementarul, coborârea spre origini determină mișcarea interioară a acestor poeme, în versurile de dragoste surprind prospețimea, insolitul de inspirație suprarealistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
eu lumina o întunec.” (Frământare intimă) Meșter al cuvântului și bun cunoscător al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de savoare și de pitoresc: „Porțile nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și pe sat. Mătcile seci și închise-acum fierb.” (După secetă) El folosește locuțiuni verbale și nominale determinative, clișee uzuale de limbă, formulări familiare, sintagme, toate considerate fapte de limbă cu valoare stilistică și estetică, de circulație largă și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
peste picioarele cailor "colăcerilor", busuiocul punându-se în perna pe care vor dormi mirii, crezându-se că "atât cât va șede acest busuioc în pernă, atât vor trăi noii căsătoriți" 219. La întoarcerea de la cununie, mulți le ies înainte cu cofe pline cu apă pe care le varsă în cale, urându-le ca toată viața să le meargă din plin" 220. După cununie, la casa mirelui, mireasa este întâmpinată de soacra cea mare care o ia și o învârte de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este săvârșită prin apa care eliberează și primenește drumul Marii Treceri. "Apa tulbure", care apare în vis, este un semn al morții cuiva apropiat. Atât în Bucovina, cât și în Moldova, după ce omul a trecut la cele veșnice, se acoperă cofele cu apă, "ca să nu pice sufletul într-însele și să se înece, căci se crede că sufletul trage la apă". 226 Imagine în oglindă a venirii pe lume, scăldătoarea Marii Treceri se pregătește din "apă neîncepută" și plante purtătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cealaltă margine". Pune apoi blidul în fața tinerilor, "astfel ca inelul feciorului să vie în dreptul fetei, iar cel al fetei în dreptul feciorului" 258, pentru a se realiza schimbul, încredințându-se unul altuia. La poarta miresei, soacra cea mică aduce o cofă cu grâu și cu un colac mare, pe gura cofei, o pune în mijlocul porții, iar nașul cel mare, cu un vornicel, trebuie să ia colacul de pe cofă, fără a coborî de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
inelul feciorului să vie în dreptul fetei, iar cel al fetei în dreptul feciorului" 258, pentru a se realiza schimbul, încredințându-se unul altuia. La poarta miresei, soacra cea mică aduce o cofă cu grâu și cu un colac mare, pe gura cofei, o pune în mijlocul porții, iar nașul cel mare, cu un vornicel, trebuie să ia colacul de pe cofă, fără a coborî de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul de-o parte, celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
schimbul, încredințându-se unul altuia. La poarta miresei, soacra cea mică aduce o cofă cu grâu și cu un colac mare, pe gura cofei, o pune în mijlocul porții, iar nașul cel mare, cu un vornicel, trebuie să ia colacul de pe cofă, fără a coborî de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul de-o parte, celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să treacă pe sub colac. După ce a trecut mirele, rup colacul în două și-l azvârle în cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune busuioc. Dacă în ziua de Anul Nou s-a prins promoroacă pe busuioc mirii vor fi bogați, iar dacă nu s-a prins vor fi săraci.363 Fetele din Cernăuți, în seara Anului Nou, înconjură, de trei ori, dezbrăcate, cofa (găleata) cu apă pusă în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care o pun pe cofă și, țînând o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar dacă nu s-a prins vor fi săraci.363 Fetele din Cernăuți, în seara Anului Nou, înconjură, de trei ori, dezbrăcate, cofa (găleata) cu apă pusă în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care o pun pe cofă și, țînând o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ajunge, pe drumul apei, în Țara rochmanilor sau blajinilor, dându-le de știre că au sosit Paștile și să le serbeze.377 Într-o legendă se spune că Iisus Hristos, urmărit de jidovi, a scăpat de prigonire, ascunzându-se în cofa cu apă a fiului unei văduve: "Zice că, pe timpul când prigoneau jidovii pe Domnul nostru Isus Hristos, merse fiul unei văduve la o fântână cu cofa ca să aducă apă. Ajungând el la fântâna aceea și luând apă, se întoarse pe încetul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se spune că Iisus Hristos, urmărit de jidovi, a scăpat de prigonire, ascunzându-se în cofa cu apă a fiului unei văduve: "Zice că, pe timpul când prigoneau jidovii pe Domnul nostru Isus Hristos, merse fiul unei văduve la o fântână cu cofa ca să aducă apă. Ajungând el la fântâna aceea și luând apă, se întoarse pe încetul înapoi până pe vârful unui deal și acolo se pune un pic să se odihnească. Iată însă că, pe când sta el acolo și se odihnea, vede
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]