871 matches
-
legate de cantitatea de participare a persoanelor decât de natura contribuțiilor. Concluzii privind direcțiile în care contribuțiile participanților pot fi îmbunătățite nu decurg nemijlocit din model. Propunerea făcută în acest studiu este de a considera activitatea de grup ca fiind cogniție distribuită între persoane, mijloace materiale, locuri și momente diferite și de a fi atenți la interacțiunile dintre toate aceste părți în formele cristalizate în practicile curente. Această perspectivă s-a dovedit un mod de acces direct la calitatea contribuțiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
despre o adevărată școală, o mișcare a reprezentărilor sociale, o paradigmă în care, explicit sau implicit, lucrează și mulți tineri cercetători români. În Iluzia localismului și localizarea iluziei am încercat să conving că între această orientare și cea americană a cogniției sociale nu există nici pe departe divergențele presupuse de unii autori și că nu se poate vorbi despre superioritatea uneia sau alteia. Este vorba, așa cum se întâmplă și în alte raportări interparadigmatice, de conținuturi ideatice identice în expresii diferite - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lumea și de raportare selectivă la realitate. Dar, dacă schemele mentale privesc prioritar aspectul cognitiv, valorile și atitudinile îl încorporează cu precădere pe cel evaluativ-afectiv. În cunoscutul manual de psihologie socială al lui R. Baron și D. Byrne (2000), capitolul „Cogniția socială” are ca subtitlu „Gândind asupra lumii sociale”, iar cel de „Atitudini”, „Evaluând lumea socială”. Această funcție generală de filtrare preferențială a fost specificată în modalități mai concrete, cel mai des citat autor pe această problematică fiind Daniel Katz (1960
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
au consemnat și experimental asemenea mecanisme, în care subiecților li s-au indus comportamente contrare atitudinilor lor, ceea ce a generat tensiune cognitivă, de unde formularea unui suport cognitiv pentru o atitudine consonantă cu actele comportamentale efectuate, deci după secvența cauzală comportament - cogniție - atitudine (Cooper și Fazio, 1984, apud Eagly și Chaiken, 1998). D. Bem (1967) afirmă că nici nu e nevoie să se recurgă la teoria disonanței cognitive (și autojustificare) pentru explicarea concordanței atitudine/comportament, întrucât atitudinile sunt rezultatul autopercepției (percepția propriului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
TV saturate de agresivitate afectează procesele cognitive, responsabile la rândul lor pentru acțiunile noastre. Saturate de conținuturi informaționale pe tema violenței, gândirea și memoria indivizilor sunt orientate în sensul violenței. Prin relevanța (proeminența) lor, itemii și scenele de violență mobilizează cogniția - conștient sau subliminal - la interpretări și acțiuni în termeni de agresivitate. La aceasta se adaugă faptul că expunerea la violență prin mass-media presupune și însușirea unor scenarii după care evenimentele se desfășoară. Întâmplări identice sau asemănătoare cu cele din filme
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dovedit experimental că în in-group se identifică mult mai multe subcategorii (subgrupuri) decât în out-group. Acest efect, formulabil lingvistic și ca „iluzia omogenității în outgroup și a eterogenității în ingroup”, poate fi înțeles mai bine recurgându-se la circularitatea cauzală: cogniție - afectivitate - comportament, în particular dintre stereotip (cogniție), prejudecată (planul afectiv-evaluativ) și discriminare (comportament). Aceasta întrucât credința că indivizii out-group-ului au ca sursă o reprezentare negativă (un stereotip) - de exemplu, sunt leneși și mincinoși -, de unde subaprecierea lor (prejudecata), ceea ce conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mult mai multe subcategorii (subgrupuri) decât în out-group. Acest efect, formulabil lingvistic și ca „iluzia omogenității în outgroup și a eterogenității în ingroup”, poate fi înțeles mai bine recurgându-se la circularitatea cauzală: cogniție - afectivitate - comportament, în particular dintre stereotip (cogniție), prejudecată (planul afectiv-evaluativ) și discriminare (comportament). Aceasta întrucât credința că indivizii out-group-ului au ca sursă o reprezentare negativă (un stereotip) - de exemplu, sunt leneși și mincinoși -, de unde subaprecierea lor (prejudecata), ceea ce conduce la comportamentul de evitare (discriminare) și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fi refuzată, va trebui să conving pe cel ce-și dorește să învețe, că eu știu să-l învăț să învețe. - Cum (să) rămâi tu motivat, într-o mare a demotivării? Un anumit tip de elev intră întrun domeniu al cogniției nu numai cu neîncredere dar cu vădită îndărătnicie. Deși orice disciplină nouă alocă un spațiu îndestulător introducerii pentru a explica învățăcelului ce folos are cel care ar studia-o, te trezești tam nisam pe la jumătatea ori chiar sfârșitul anului școlar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ar intra și Steinhardt în această categorie? Citindu-i cărțile, ești fermecat de savoarea limbii române, dar acest farmec nu eclipsează dorul de conținuturi consistente. Autorul este un intelectual foarte avid de cunoaștere, de cercetare. Este un explorator împătimit al cogniției. Nu admite închiderea în nimic și nici fuga de ceva. Dimpotrivă, iese în întâmpinarea a tot ceea ce cultura oferă și face minunate exerciții de interdisciplinaritate. El nu-și neagă evreitatea. Dimpotrivă, și-o afirmă în repetate rânduri, cu candoare, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
activitatea de procesare a informațiilor este elementul central, ceea ce asigură o anumită logică tuturor comportamentelor organizaționale. Totuși, nu trebuie pierdut din vedere faptul că, în teoria atribuirii, percepțiile precedă comportamentul, mai curând decât invers. Nu cumva, în felul acesta, între cogniție și comportament apare un gol? Cum ar putea fi „umplut” el? Nu este exclus apoi ca între ceea ce spun angajații și ceea ce fac ei să nu fie nici o legătură. Or, dacă această legătură este presupusă ca existând, nu se falsifică
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care au modificat viața profesională a managerilor. Printre acestea, autorii citați se referă la: eroziunea carierei lineare și creșterea mobilității interorganizații; înlocuirea loialității
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică a relațiilor dintre câmpurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care face rău sănătății, și care are repercursiuni atât asupra sănătății fizice (ciroza hepatică), cât și asupra sănătății mintale (depresia)" (OMS, ICD-10, 1992). Intoxicația este o stare care decurge din consumul de alcool și care produce tulburări la nivelul conștienței, cogniției, percepției, afectului sau comportamentului, sau ale altor funcții și reacții psihofiziologice (OMS, 1992). Aceste tulburări sunt direct legate de efectele farmacologice acute ale alcoolului și sunt determinate, în cele mai multe cazuri, de doză, implicând funcții fiziologice multiple. Intoxicația poate duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în conformitate cu cerințele grupului doar pentru a fi acceptat de grup ("nu tragi cu noi un fum, nu ești de-al nostru"). Acest aspect joacă un rol semnificativ în perioada adolescenței, când deseori grupul devine superior familiei. Bandura adaugă termenul de "cogniție socială", prin care explică modul în care tinerii procesează informația socială - cu alte cuvinte, importanța acelor modele, care acționează ca niște "învățători" pentru când, cât de mult, unde și cum este consumat un drog (Sussman, S.A., 2008, p. 209). Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Studiul AFFIRM nu regăsește o corelație semnificativă cu strategia terapeutică a FA (controlul frecvenței versus controlul ritmului) sau cu utilizarea warfarinei, problemă care rămâne deschisă. În schimb, vârsta mai mare de 65 de ani este o variabilă care influențează evoluția cogniției. Nivelul statusului cognitiv capătă importanță și mai mare, ținând cont de datele care susțin corelația cu comorbiditățile frecvente ale vârstnicului (HTA, boala cronică de rinichi, boala coronariană, DZ, apneea de somn etc.) și în consecință cu apariția și evoluția IC
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
este esențială. Spiralogia consideră "frumusețea femeii" ca rezultatul procesului milioanelor de neuroni și trilioanelor de sinapse care văd, aud, miros, datorită unității creierului (rațional/emoțional) care stabilește imaginea obiectivă a femeii și reacția subiectivă de "plăcere în a o privi". Cogniția noastră este un act obiectiv-subiectiv atâta timp cât creierul rațional nu poate fi despărțit de cel emoțional. Subiectivitatea poate fi prevăzută de cei ce te cunosc mai bine. Un prieten sau o prietenă poate să anticipeze cu o certitudine de 80% dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
simboluri, ci prin observarea din interiorul contextelor ori prin construcția de modele nonsimbolice (Lave, 1988; Schuman, 1987). Se restructurează astfel și perspectiva prin care teoria lui N. Chomsky (1988) și J. Fodor (1983), de sorginte biologizantă, promova ideea conform căreia cogniția umană, deci și învățarea de acest tip s-ar baza pe structuri dominant preprogramabile, special în domeniul limbajului, muzicii sau cunoașterii mediului fizic. Se confirmă astfel ideea conform căreia intelectul (mintea) uman este pregătit biologic să asimileze în mod specific
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
într-o oglindă. Tehnica de tip camera eye se leagă de "umanitate" în mod fiziologic, în termenii percepției de tip Gestalt, ca să nu mai vorbim de dependența acesteia de limbajul uman. De-abia poate aspira la senzația prezentă detașată de cogniție, reflecție mentală, evaluare, emoții în cadrul limitelor limbajului"530. Totuși, adevăratul motiv al frecvenței tehnicii de tip "camera eye" în ficțiunea modernă se găsește în abilitatea ei de a crea iluzia unei percepții impersonale sau dezumanizate 531. În orice caz, trebuie
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dea conceptului de inteligență o fundamentare teoretică sistematică și comprehensiva. Teoria să își propune să includă toate aspectele inteligenței, dintre care multe au fost neglijate prin testările tradiționale. Pe baza analizei factoriale , Guilford a identificat cinci tipuri de operații intelectuale: cogniția, memoria, producția(gândireaă divergență, producția (gândireaă convergență, evaluarea. Aceste operații acționând asupra unui conținut (figural, simbolic, semantic, comportamentală, care reprezintă diferite tipuri de informație, duc la un anumit produs. Sunt „șase tipuri de produse (unități, clase, relații, sisteme, transformări, implicațiiă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
să se afle în relație cu cunoașterea, în sensul că omul virtuos ar trebui să știe ceva pentru a fi ca atare. Dar să însemne aceasta că virtutea este cunoaștere? Principala obiecție față de o asemenea aserțiune este aceea că domeniul cogniției și domeniul sensibilității, inclusiv al voinței, sunt diferite. "Poate fi virtutea caracterizată prin raționalitate?" devine astfel o întrebare legitimă 283. Etica virtuții reprezintă astfel o alternativă la teorii tradiționale. Deosebim o asemenea etică normativă a virtuții de o etică utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturale, adică nu au mai participat la selecția naturală, ci au crescut în cultură, nu în natură. "Dar animalele domestice nu pot intra în cultura care le susține"303. Ele sunt un gen de obiecte culturale, adică fără subiectivitate culturală, cogniție și emotivitate, deși pot suferi. De aici și diferența dintre animalele sălbatice și animalele domestice și insistența unor teoreticieni ai mediului asupra necesității unor abordări diferite în cele două cazuri. De aceea, a pune gheparzii în cuști într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
socializării și prin dependența față de un stil de viață bazat pe consumul de droguri care include tipul de drog, accessibilitatea acestuia și gradul de acceptare. c) Teorii integrative și comprehensive Propusă de Bandura în 198631, Teoria învățării sociale, redenumită Teoria cogniției sociale, este o teorie psihologică bazată pe principiile învățării și pe cunoașterea persoanei din perspectiva mediului social în care își manifestă comportamentul. Bandura propune luarea în considerare a existenței a trei sisteme implicate în reglarea comportamentului: * primul este constituit de
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
între un principiu de coeziune (textul este o suită de enunțuri elementare legate între ele), și un principiu de progresie (o suită progresivă de enunțuri elementare). V. coerență, temă, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005; BUSSMANN 2008. GM COGNIȚIE. Prin termenul cogniție se denumește în fiziologie procesul prin care organismul uman receptează cunoștințe despre evenimentele și obiectele înconjurătoare. Ca atare, acest termen reunește activitățile și structurile psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de coeziune (textul este o suită de enunțuri elementare legate între ele), și un principiu de progresie (o suită progresivă de enunțuri elementare). V. coerență, temă, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005; BUSSMANN 2008. GM COGNIȚIE. Prin termenul cogniție se denumește în fiziologie procesul prin care organismul uman receptează cunoștințe despre evenimentele și obiectele înconjurătoare. Ca atare, acest termen reunește activitățile și structurile psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai multe discipline științifice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai multe discipline științifice însă se interesează de modul de funcționare a gîndirii umane, toate pornind de la premisa că cercetarea cognitivă este posibilă, chiar dacă activitățile ce țin de cogniție nu sînt observabile decît indirect pe baza comportamentelor. În timpurile recente însă, tehnicile de observare a creierului permit obiectivarea unor cercetări asupra raporturilor dintre percepție, categorizare și actualizare, raporturi care interesează în mod deosebit pe lingvistul cognitivist, ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]