1,095 matches
-
Articolele Autorului Timpul macină în tăcere, ultima lună, un alt an grăbit, anotimpurile adună, lumea se pregătește, ca de sărbători, să primească după datină colindători. Sărbătorile adună oamenii împreună, iar la sfârșit de an, clopoțelul răsună, anul vechi își leapădă cojoacele grele și nerăbdător, cel nou, sună goarnele. Pe-ntreg pământul lumea se zorește, Noul An să-l întâmpine dumnezeiește, cel vechi s-a ponosit, vrea schimbare și va rămâne-n brazde de plugușoare. Prin Noul An se trage brazdă-adâncă, chiar dacă
NOUL AN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385056_a_386385]
-
pus veston, Munții i-a tuns cu breton, A tras o perdea pe soare, Apele le-a prins în fiare, Apoi a adus un moș Vesel și cu nasul roș’, Pe copii i-a pus să joace În fulare și cojoace; Lumânări, neobosit, Pe la streșini a a lipit. Ne-a ținut în frig, copile, Cam vreo patru luni de zile. Și-a plecat. I-am spus drum bun. Unde ? Nu știu să îți spun. Apoi într-o dimineață A mai dat
AMINTIRI DESPRE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384558_a_385887]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ și i-am rănit cu săgeți! se înfurie Viscorilă. Nu mă supăra că-ți suflu de pe cap căciula și de pe umeri cojocul! - Ba eu am să-ți arunc un munte de zăpadă-n fălcile alea și-n ochi, de ai să vezi stele verzi! se burzului Nămețilă. Și unde nu începură să-și dea brânci, Nămețilă aruncând cu bulgări de zăpadă cât
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Viscorilă, iar acesta suflându-i un jet de gheață în ochi și-un șut în fund, de-i sări căciula. Cum era destul de greoi, căzu lat, spre hazul lui Viscorilă care-i mai dădu șuturi și-i spulberă căciula și cojocul, de săltau nămeții până la cer -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-17 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Încă nu e primăvară! Vezi și tu, e frig afară! Haide, mai așteaptă-oleacă, Lasă timpul să mai treacă! A rugat-o, dar degeaba; Încăpățânată, baba Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de mioare Cum să scape din strânsoare? Dochia, îndurerată, De cojoace dezbrăcată, A văzut cum turma-ngheață, Iar apoi, spre dimineață, Stană s-a făcut și ea Și s-a-mpodobit cu nea; Dochia, biata bătrână, A rămas aici stăpână, Și în ceasul bun, ori rău, Pe vecie, în Ceahlău. Referință Bibliografică: BABA
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
ciupag, / Cu opreg, poale, lăibărac, / Duminica la horă mă îmbrac. / [...] / Haine sângură îmi țăs,“. Cotumul tradițional al țărăncii românce este compus din cârpă, baticul ce-i acoperă capul, ciupag, o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură cu franjuri purtată peste poale), brâu și opinci (încălțăminte de piele sau cauciuc). Costumul tradițional al țăranului român are pe lângă opinci, cojoc, pieptar și laibăr, obiecte vestimentare bărbătești precum izmene (pantaloni) și cămașă
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură cu franjuri purtată peste poale), brâu și opinci (încălțăminte de piele sau cauciuc). Costumul tradițional al țăranului român are pe lângă opinci, cojoc, pieptar și laibăr, obiecte vestimentare bărbătești precum izmene (pantaloni) și cămașă lungă legată la mijloc cu un brâu. Costumele tradiționale erau făcute de oamenii satului și aici putem aminti că țăranii erau buni meșteșugari. Pe lângă faptul că erau buni zidari
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
la munte și amintește de cel al dacilor „atât prin piese (căciula, sumanul, ițarii, cămașa) cât și prin contrastul alb-negru, ce semnifică alternanța viață-moarte: pânza, de la începuturi, era albă, dar la bondiță primul era confecționat din blană de miel negru; cojocul era decorat cu modele simple, pe alb-negru. Ornamentul monocrom, de străveche tradiție, legat de sobrietatea vieții agricole, pastorale și forestiere desfășurată în secolele trecute, de tăcuta austeritate a oamenilor din regiunile montane și deluroase ale Țării de Sus, a persistat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
cu mătase și mărgele, purtat în zona Câmpulungului, reprezintă poate piesa cea mai spectaculoasă. Sumanele și-au impus valoarea artistică prin ornamentele de lână, aplicate pe guler, clinii din față și buzunare. Confecționarea, dar mai ales împodobirea hainelor din blană: cojoace, cheptare, bondițe, a ridicat meșteșugul cojocăriei la rangul de artă a stilizării și broderiei artistice”. (Vezi „Portul popular bucovinean” în „Câmpulung Moldovenesc, repere turistice”, publicat de Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, Centrul de informare Europa, iulie 2009). Am observat în direct
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
portul tradițional autentic al femeilor este deosebit de bogat și variat în funcție de vârstă. În general, costumul popular femeiesc este compus din mai multe piese specifice: cămașa, poalele, catrința, betelele, acoperământul pentru cap și podoabele. La acestea se adaugă piesele comune: bondița, cojocul, sumanul, mantaua. Tinerele fete poartă doar cămașă cu altiță (partea superioară a mânecilor și cea din jurul gâtului sunt încrețite printr-un sistem anume numit altiță prin care se trece un șnur), în timp ce femeile măritate au permisiunea să poarte în continuare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
argint înșirate pe o fâșie de pânză. În astfel de zile, bătrânele purtau zăbrenic, adică un ștergar țesut în mai multe ițe, cu motive reliefate în decorul geometric realizat alb pe alb, iar pe timpul iernii foloseau broboadele mari, care completau cojocul ori sumanul. În acest fel, întregul costum, avea o notă de distincție aparte. Foarte importantă pentru costumul autentic bucovinean feminin, deci și câmpulungean, este traista. Aceasta este țesută din păr ori bumbac, decorată în vrâste. Costumul popular bărbătesc este, de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
este traista. Aceasta este țesută din păr ori bumbac, decorată în vrâste. Costumul popular bărbătesc este, de departe, mai simplu ca cel femeiesc., începând de la croială și terminând cu decorul. Piesele specifice componente sunt: cămașă albă și ițari, bundiță și cojoc ori suman. Cămașa este lungă până la genunchi, cu ciupag și cu mânecă largă, confecționată dintr-o singură bucată de pânză de in sau din bumbac. Pentru asigurarea lejerității în mișcare, este lucrată cu doi clini laterali, ceea ce imprimă și o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
specifică, adesea cu glezna strânsă în curea, iar capul și-l acopereau cu așa numită cușmă (căciulă) confecționată din blană de miel neagră ori brumărie, dar și/sau cu pălărie neagră cu borul lat și drept. Specific pentru această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de miel. Aceste două piese sunt cele mai scumpe ale costumului popular din partea locului. În schimb, sumanul este confecționat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
făcut asta cu un scop și a vrut să mă înfrunte, nenorocita. Îți închipui? Ne-a furat țoalele și le-a descântat. Aia s-a pus pe capul nostru și ne poartă sâmbetele, să știi! Eu însă am hac de cojocul cotoroanței! Am vorbit cu Stanca a lui Gojgărel din vale, și împreună vom merge la un vrăjitor foarte cunoscut din Vâlcea, ca să ne desfacă fermecele Rădiței și să ne descânte de bine. Asta e un vrăjitor care face doar magie
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
durut în fund? - Ce să-ți zic? Nu știu și nici nu mă bag în problemele tale amoroase. Sper că ești capabilă să-ți gestionezi singură iubirile trecătoare. - Mda, mă descurc eu cu toți neisprăviții ăștia. Am eu ac de cojocul lor. Hai în clasă, am rămas ultimele! Referință Bibliografică: PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. SASE / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
spele lâna, dar nu oricum, ci din albă s-o facă neagră. Nora reușea să îndeplinească dorințele babei, ajutată fiind de Sfântul Petru. Când a primit fragii de la noră, Dochia a crezut că a venit Primăvara. Ea își puse 12 cojoace și duse oile sus, la munte. Acolo este cald, iar baba începe să dea jos cojoacele până rămâne numai în ie. Când rămâne în ie, începe un viscol aducând Gerul care o îngheață pe Dochia, transformând-o în stană de
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
dorințele babei, ajutată fiind de Sfântul Petru. Când a primit fragii de la noră, Dochia a crezut că a venit Primăvara. Ea își puse 12 cojoace și duse oile sus, la munte. Acolo este cald, iar baba începe să dea jos cojoacele până rămâne numai în ie. Când rămâne în ie, începe un viscol aducând Gerul care o îngheață pe Dochia, transformând-o în stană de piatră. Deși oamenii îi reamintiseră că în Martie vremea e schimbătoare, ea n-a vrut să
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]