425 matches
-
pe Piatra neagră de la Mecca. În fața acestui plan bicolor, nu mă pot împiedica să-l opun pe Tatăl care cântărește, taie și tranșează, Madonei care-și pleacă fruntea și zâmbește pruncului. Viroagă versus grădină. Pietrele lapidării și lemnul supliciului. Scrierea colțuroasă, numai cu consoane, și cea grecească, mai rotunjită, pe care vocalele o fac mai suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră. El venea dintr-o Galilee radioasă și curățată de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate specific fotografică. * * * În grădina agoniei, măslinii au trunchiuiri mineralizate, gravate în timp. Un franciscan mă asigură că nu-s nici măcar centenari. Cei "adevărați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de rival mai ales ca urmare a duelului înțepător dintre marchiza Rudini și egeria baronului Sonnino, contesa Francesetti, amîndouă mari doamne și femei cu duh. Sonnino, protestant, de ascendență engleză levantină cu adaos israelit, avea aparența unui om de bibliotecă, colțuros, miop cu lornion, foarte puțin dotat pentru arta oratorică ceea ce constituia un serios handicap într-o țară unde elocvența, bogată și nesfîrșită, este foarte apreciată de public era un om conștiincios și avea un caracter care făcea ca negocierile să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
necesar pregătirii, un bun instrument de apărare a țării. Asasinarea lui Mandel de uneltele Germaniei a privat Franța de un slujitor prețios. În 1920 avea înfățișarea cultivată cu grijă a unui doctrinar din epoca regelui Ludovic-Filip: redingotă austeră, față prelungă, colțuroasă, voce pițigăiată. La tribună nu-și dădea osteneala să-și cîștige auditoriul prin farmec și înflorituri oratorice ca Briand, dimpotrivă, un fel de sfidare îl împingea să-și busculeze adversarul a priori. Îmi amintesc o ședință de la palatul Bourbon și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
adevăratei lor istorii. Eminescu a primit cu entuziasm noua sa șansă de a se afirma în cultura românească, drept care îi răspunde lui Maiorescu: „Întrebarea este dacă s-ar găsi la București mai multă liniște, mai mult spațiu, pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare... Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun”, o accepta cu un zâmbet cald, mieros, extrem de fermecător, ca o acoladă între bărbați, impregnată de o tulburătoare feminitate; eu însă, „inabil”, cu o fire mai colțuroasă, „provincială” cu siguranță, aplicând când trebuie și când nu unele principii morale sau de conduită, ceea ce se cheamă cu un termen vag - lipsă de tact (lucru stânjenitor într-o prietenie de grup în care membrii săi, inși vibrând de sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
I-am dat fetei lanterna și am urcat pentru a face investigații. M-am prins cu toată forța de o adâncitură în stâncă și am pus piciorul deasupra sculpturii în relief. Am întins mâna dreaptă și am pipăit toate părțile colțuroase ale stâncii. M-am săltat și am privit deasupra. Am văzut deschizătura mult căutată. N-am distins-o clar din pricina întunericului, dar am simțit o briză ușoară pătrunzând pe acolo. Mirosul nu era tocmai plăcut, dar cu siguranță exista un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
univers plăcut, matern, amical. Automobilul, telefonul, vagoanele trenurilor de mare viteză, tramvaiul, calculatoarele iMac, aparatul de fotografiat, aparatul electric de bărbierit, pretutindeni designul redescoperă rotunjimile, formele curbe și organice, în contrast cu funcționalismul geometric specific stilului Bauhaus. Dacă designul primei modernități era colțuros și ascetic, cel al modernității a doua se vrea amical, feminin, neagresiv, un răspuns la nevoia de a trăi mai bine și într-un mediu înconjurător liniștitor. Prin îndulcire, formele tehnologice valorizează senzațiile tactile, destinderea, un confort fluid și calmant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Elbrusul, vârful cel mai înalt al Caucazului, a exclamat într-unul din poemele sale în proză: „În clipa aceasta, în care mai sus de lumea albă a norilor trec în zbor crestele Caucazului, parcă te văd înlănțuit pe cea mai colțuroasă dintre ele, însângerat și mândru, cu fruntea ridcată spre cer, atât de nobilă pradă cruntei mînii a zeilor. Deasupra acestor stînci scăldate în amintirea suferinței și măreției tale, te salut cutezătorule Prometeu!.... părinte al unei răzvrătiri nemuritoare, făuritor al lumi
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
e disculpată eroina la final. în plus, e greu să acuzi un regizor că-ți manipulează prea tare simpatiile în favoarea eroinei sale, atunci cînd el o distribuie în rolul eroinei pe Jodie Foster : cu inteligența ei crispată și fragilitatea ei colțuroasă, negiugiulibilă, Foster, în cîțiva ani, ar putea să înceapă s-o rivalizeze pe Charlotte Rampling în putere de a înspăimînta. Desigur, toate astea sînt discutabile (filmul a fost făcut pentru a stîrni discuții), începînd cu corectitudinea logică a ideii de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
porțelan, la care să vă întoarceți mereu cu gîndul, ori, dacă relațiile cu soțul s-ar fi ascuțit, s-o faceți și cu fapta... Bibeloul a fost lovit mai de multe ori, de vînt și de ploaie, doamnă; acum e colțuros, zgîrie... Băiețelul de-atunci a crescut între timp. Nu v-aș recomanda să-i mai călcați pragul; s-ar putea să vă dea cu ușa în nas... Asta e "regula jocului" pe care a învățat-o el! Ești... Sînt! Da-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
turism, la o adică - și aruncam cu pietre într o baltă. De ce făceam asta, nu știu, nu căutați logica atunci când este vorba despre un vis. Aveam o grămadă de Cristian Lisandru - 140 pietre la picioare, albe, cenușii, negre, unele erau colțuroase, altele plate, și tot dădeam cu ele în apă. Era murdară și în ea înotau mulți mormoloci. Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de umărul stâng. Stă cocârjat asupra unui caiet, mâzgălind de zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o boltă a cărei muri erau ca de cărbuni unși cu untdelemn, adică negri ca cerneala și străluciți, și în mijlocul bolții lucea o lampă clară ca de diamant, care da o arătare și mai franjurată * și mai aspru zugrăvită colțuroșilor muri și nenetedelor bolte... - Unde suntem? zise Angelo. - În peștera demonului amorului, zise de Lys încet... Sună din acest clopoțel de metal și strigă: Abracadabra... Angelo sună din clopoțel o dată. - Înc-o dată... pân -în trei ori, zise de Lys. El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arbori și tufișe de-o tânără și mustoasă verdeață, iar fondalul reprezenta un deal îmbrăcat în pădure de mesteacăn, un râu curgea alene pin salcii plângătoare și în vârful dealului se-nalța un castel vechi acoperit cu *** fier a cărui muri colțuroși erau înseninați de lună... Pe scena ce reprezenta grădina acelui castel, cu straturi nalte de flori, cu boschete tainice și cu șiruri de trandafiri, ieși Cezara într-un domino negru a cărui glugă era lasată pe spate... Era frumoasă astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce acolo sus, unde stătea țăranul acela îndărătnic, pentru care a trebuit să bată atâta drum de la orașul reședință de județ. „Dacă nu se lasă convins cu vorba bună
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al șefului care la sfârșit rostise oarecum încântat de ceea ce-i ieșea din gură: „Este o problemă umanitară, înțelegi Simiuc, u-ma-ni-ta-ră!” Fosta uliță a satului era întreruptă acum din loc în loc de năvala pământului dispus în valuri succesive, abrupte și colțuroase, unele chiar mai înalte decât un stat de om, care-l făceau să se cațere trudnic ajutându-se de mâini. Înainta greu, suflând adânc, fără să se mai uite în dreapta sau în stânga pentru a nu mai vedea rămășițele acelui sat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
variate ca tematică și chiar ca scop, cu intensități diferite, cu reluări, temele care constituie conținutul capitolelor, prezentate într-o formă neliteraturizată, se asamblează într-o structură unică precum pietrele - unele mai mici, altele mai mari, mai uniforme sau mai colțuroase - care se montează, se îmbină, se fixează cu un liant bine ales și pot forma un edificiu solid. Acest edificiu nu este altceva decât imaginea mea solidă despre ȘCOALĂ. Școala, ca instituție de bază a unei națiuni, și oamenii ei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o soartă eroică și spre o lume în care ființa aceasta are toate drepturile și va stăpâni totul și pe toți, după bunul ei plac și poftele ei. A doua fotografie e a unei femei trecute de patruzeci de ani, colțuroasă, slabă, cu gura suptă și ochii încercănați: pare încăpățânată, uscată și dură, iar privirea ei e pustie, plină de deznădejdea ostenită a unui om care nu înțelege, n-a înțeles și nu va înțelege niciodată.” În această manieră sunt executate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sângeroasă această operă, acuzată că aduce pe primul plan urâtul, instinctele primare, vulgarul și atâtea alte elemente cari constituesc esența sufletului și a caracterului țăranului finlandez"96. Horia Oprișan precizează că țăranul lui Kivi era o apariție mult prea dură, colțuroasă, stridentă în tonuri, pentru August Ahlqvist, care probabil ar fi acceptat mai ușor "niște țărani gen Alecsandri sau Grigorescu, diafani, nenaturali"97. Articolul dedicat lui Aleksis Stenvall Kivi se încheie cu mențiunea că, în vreme ce numele lui August Ahlqvist este reținut
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
mârâit slab. Frica fu însă mai puternică și o țintui locului. La câțiva pași de ea nu era nimeni altul decât tigrul de cu o noapte în urmă! Minli îi putea vedea vârful verde al cozii, în spatele unuia dintre bolovanii colțuroși. În cea mai mare liniște, înșfăcă prima piatră mai tăioasă peste care dădu și se furișă mai aproape de fiară. Și iată-l! Tigrul hidos se plimba dintr-o parte în alta, pe un bolovan golaș, de parcă ar fi așteptat ceva
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
și bărbați - vin din toată lumea, iar serviciile prestate sunt descrise cu o obscenitate insuportabilă. Să fie, oare, și aceasta o față a mondializării? Ieșind din magazin remarc în fața mea o pereche deosebită: un bărbat ras în cap, cu un chip colțuros și o carură de atlet, împreună cu o blondă fostă brunetă, fostă tânără, cu cizmele cele mai înalte - peste genunchi - și cu fustița cea mai scurtă pe care le-am văzut în cele câteva zile petrecute în Spania. Vorbesc românește. După ce
M o n d i a l i z a r e... by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3400_a_4725]
-
mă resemnai. Și am continuat așa vreo jumătate de oră. Măcar prin acest supliciu să fi atenuat un pic păcatul editorilor,... istoricilor,... cititorilor... și vorbitorilor de limbă română... - Poți să iei loc, și Omicron îmi arătă unul din scaunele înalte, colțuroase, care te înțepau când te așezai mai comod în ele... M-am așezat cam pe brânci, și am început a număra... Stam îngenuncheat și tot număram... - Ei, ai terminat? mă întrebă Bunul meu amic ceresc. Să fi fost ca la
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de brad încetau și se iveau doar stâncile colțuroase și pe ele, albind ici-colo, zăpada. Dar Sibyle mă aducea îndărăt, la moară, ca să-mi arate singurele ființe ce se iveau în acest întins ținut, de parcă toți ceilalți oameni s-ar fi ascuns prin casele cu ziduri groase și porți
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]