342 matches
-
de a-și publica opera în străinătate. Alina Pavelescu arată că deschiderea unui dosar de urmărire informativă, pe lângă imixtiunea politicului și a Securității, a contribuit la structurarea, de-structurarea sau restructurarea alianțelor în interiorul câmpului literar. În disputa dintre dintre "grupul colaboraționist" (Eugen Barbu și revistele Luceafărul și Săptămâna) și cel "independentist", Marin Preda s-a situat de partea celui din urmă, ceea ce i-a adus o serie de funcții (vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească) care i-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de patronaj profesional provenite din perioada pre-comunistă32, strategiile de acumulare a capitalului simbolic pot funcționa, în anumite momente, într-un mod paradoxal 33. Lui Marin Preda, alianța din anii '60 cu grupul independentist, aflat în relații de ostilitate cu cel colaboraționist îi aduce, în 1968, funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, ceea ce îl transformă, din simplu scriitor consacrat, în actor al instanțelor de consacrare profesională. În 1970 este numit și director al Editurii Cartea Românească, editură patronată de Uniunea Scriitorilor. O
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
idei și informații din domeniu. Uniunile de creație sunt însă altceva. Ele sunt creație instituțională a totalitarismului care a creat mecanisme de supraveghere și stipendiere a scriitorilor, controlate de puterea politică, pentru a-i face pe aceștia dacă nu strict colaboraționiști și instrumente de propagandă, măcar actori sociali și politici domesticiți care să nu contravină flagrant discursului politic oficial. Șefii acestor uniuni, precum și activiștii politici cu responsabilități în domeniu, erau incluși în casta nomenclaturii de partid, beneficiind de avantajele aferente: prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sectorul literar") care însemnau, anual, zeci de salarii medii pe care autorii privilegiați rareori le mai înapoiau. O simplă trecere în revistă a averilor foștilor nomenclaturiști culturali sau a datoriilor la Fond din anul 1989 ar pune rapid în evidență colaboraționiștii cu regimul criminal comunist din acele vremuri. După aceste privilegii se tânguie astăzi scriitorii, artiștii, compozitorii. După vremurile bune când să fii șef la scriitori îți asigura accesul la masa demnitarilor care feliază ciolanul, fie măcar la coada mesei, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de transmisie a partidului") și un fel de fantoșă oarecum "apolitică", dar făcută tot de partid, numită Frontul Unității Socialiste, care reunea, sub supraveghere strictă, tovarășii de încredere care încă nu ajunseseră la înalta condiție de membru de partid, reprezentanții colaboraționiști ai cultelor sau ai minorităților. Nu cred că e cazul de nicio comparație cu explozia de partide, partidulețe, grupuscule sau descreierați în nume personal care nu au nicio problemă să candideze și să-și facă publice ideile și mesajul, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de cenzură și de autocenzură). În anii '90, din cauza disputelor politice care fracturaseră societatea românească, se crease impresia că artiștii și intelectualii "buni" erau de găsit doar la dreapta spectrului politic, în timp ce suporterii președintelui Iliescu erau doar "profitori comuniști" și colaboraționiști ai vechiului regim. Ei bine, astăzi, când vedem degradarea amețitoare a culturii sub guvernările de dreapta, precum și dispersiile politice mai numeroase ale intelectualilor publici, poate ar fi momentul să reevaluăm aceste clișee. A funcționat, în anii '90, o nefericită tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la o lună de zile după ce au ieșit la pensie la vârsta de 49 de ani, după 25 de ani de magistratură, a venit și verdictul de colaborator cu Securitatea. — Altceva vreau să vă întreb. Și anume, dacă profilul procurorului colaboraționist era mai dispus să execute ordine. Era mai tentat să meargă la partid și după 1989? — Profilul procurorului sau al judecătorului care a colaborat îl vedeai prin faptul că era ceea ce eu numesc, mai ales la procurori, magistrații non combat
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
fi susținute cu temei în cazul prințesei Bibescu, nu numai pentru că aceasta nu a avut nicio demnitate publică în timpul ocupației străine a Bucureștilor, ci și pentru că persoane din acea perioadă calificate de contemporani, istorici și memoria colectivă drept germanofili sau "colaboraționiști" de la oameni politici la ziariști sau de la oameni de afaceri la intelectuali de marcă poartă stigmatul unor atitudini, opțiuni și acțiuni greu comparabile cu cele ale Marthei Bibescu. Conchideam că prințesa Bibescu nu a fost "colaboraționistă". În context, observam că
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ale lui Alexandru Paleologu. Amintiți-vă că scriitorii francezi sau dus la de Gaulle și au cerut grațierea pentru ei, în momentul epurărilor. Cel care a vrut "vânători de șobolani", cum spuneți, a fost "poporul" revoluționar, însetat de sânge, și colaboraționist el însuși, cu mic cu mare, ca toate popoarele. Scriitorii francezi însă, dincolo de rivalități, uri și principii, au cerut grația, iar în cererile lor, figura ca argument suprem, talentul colaboraționistului respectiv și felul specific, de neînlocuit în care acel talent
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cum spuneți, a fost "poporul" revoluționar, însetat de sânge, și colaboraționist el însuși, cu mic cu mare, ca toate popoarele. Scriitorii francezi însă, dincolo de rivalități, uri și principii, au cerut grația, iar în cererile lor, figura ca argument suprem, talentul colaboraționistului respectiv și felul specific, de neînlocuit în care acel talent anume le va îmbogăți cultura. Ei au știut că fiecare dintre ei există, trăiește, se hrănește din limba și cultura în care scrie, și că dispariția unuia dintre ei sărăcește
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ăsta, de pe urma căruia trăim. Nu știm, fiindcă nu ne-am maturizat încă suficient ca să despărțim lucrurile, astfel încât să admitem adevărul simplu că învățăm să scriem românește de la antisemitul Eminescu, fascistul Goga, hitleristul Ion Barbu, legionarul Eliade, delatorul Ștefan Augustin Doinaș, colaboraționistul Sadoveanu, oportunistul Arghezi. În urmă cu vreo cincisprezece de ani, mă întâlneam des cu un domn extraordinar, fost deținut politic, automarginalizat ca fost legionar, prieten al lui Noica, Eliade, Steinhardt, Stelaru, Tonegaru, care-mi povestea scene din viața acelora și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
uimirea mea: "Zi mersi că iese. Putea să nu fie decât mizeria". Într-adevăr, ce ne făceam noi dacă Eminescu ar fi fost doar xenofob, misogin și sifilitic, Ștefan Augustin Doinaș doar turnător, Arghezi doar oportunist și zgârcit, Sadoveanu doar colaboraționist și lacom, Preda doar arghirofil, Nichita doar alcoolic? Și dacă avem norocul să nu fie așa, noi să ne-o facem cu mâna noastră și să nu citim patruzeci de ani Creanga de aur și Despre lucrurile cu adevărat importante
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ani, domnule Mușina? Pe cine să citim, atunci? Să ne uităm la vedetele noastre media care cred că enunțând cugetarea " Dacă dragoste nu e nimic nu e...", au citat din Marin Preda, de altminteri, nici el nu prea recomandabil, un colaboraționist fiind, și el. Cine pierde dacă, pentru a-i pedepsi, vreme de treizeci-patruzeci de ani, am refuza să-i citim pe toți artiștii din cultura noastră care nu sunt moralmente impecabili? Cine-și permite? Biata cultură română pe care atâta
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
supunîndu-se rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Abia apoi urmează lustrația, ca sancțiune administrativă, și oprobriul moral, ca sancțiune aplicată de opinia publică, dar și de propria conștiință, în cazul celor care se căiesc deschis. „Sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști Prin închisorile și lagărele comuniste din România au trecut destui preoți, călugări, ierarhi aparținând tuturor cultelor, mulți dintre aceștia fiind supranumiți „sfinții închisorilor” tocmai pentru comportamentul lor impecabil din punct de vedere moral, uman, nu în ultimul rând religios. Persecutați
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
intitulat unul dintre editoriale chiar Satana în sutană, la un navigator pe Internet care exclama cinic-scârbit și în același timp disperat: Vive la République Fondamentaliste Orthodoxe Roumanie! Avem față în față două categorii umane și morale - „sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști. Primii nu îi pot face scuzabili pe ultimii, iar ultimii nu pot fi scuzați doar pentru că au existat cei dintâi. După cum bine știm și ne amintim, Hristos recomanda și sfătuia: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pentru că au existat cei dintâi. După cum bine știm și ne amintim, Hristos recomanda și sfătuia: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. „Sfinții închisorilor” i-au dat aproape totul lui Dumnezeu, iar clericii colaboraționiști i-au dat prea mult sau aproape totul Cezarului. Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare în mod public de la toți necreștinii pentru acțiunile reprobabile comise de creștini de-a lungul secolelor. A fost un gest esențial. Dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
i-au determinat pe jurnaliști să apere o politică de colaborare fără nuanțe. Acestea au știut să speculeze, în avantajul lor, cu abilitate, ambițiile unor scriitori și oameni politici pentru a conferi diferitelor publicații o aparență de originalitate. 2. Ziarele colaboraționiștilor La Paris, au reapărut: Le Matin încă din 17 iunie 1940, L'Œuvre (al lui Marcel Déat) din 21 septembrie, Le Petit Parisien din 8 octombrie. Au mai apărut și alte publicații: Le Cri du Peuple a lui Doriot, Les
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
introducea votul universal (în condițiile interzicerii activității unor partide politice), au fost expulzați peste o jumătate de milion de etnici germani și a fost adoptată o nouă Constituție ce făcea din Iugoslavia o țară „socialistă”. Considerați inamici ai noului regim, colaboraționiștii reali sau numai declarați au fost condamnați de multe ori la pedeapsa cu moartea, bunurile fiindu-le confiscate de stat. La sfârșitul anului 1946 a fost adoptată legea naționalizării și tot după modelul sovietic a intrat în vigoare primul plan
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
ei jucase un rol politic important în guvernul austriac după Anschluss, deci sub germani, alți doi, la fel, și al patrulea, un vienez, profesor de desen și pictură care și el, desigur, avusese un rol politic și era deci considerat colaboraționist. Era cel mai în vârstă dintre noi toți și având o meserie în care nu eram complet profan și fiind, în același timp, și un om simpatic, a fost singurul cu care m-am înțeles și a lăsat o urmă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
studenților deținuți politici în închisoarea Pitești, în perioada comunismului stalinist. Descrierea acestui experiment, de schimbare dirijată a structurii interne a individului, nu va fi făcută aici, îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților-studenți, iar aceștia erau apoi utilizați ca instrumente pentru a-i “convinge” pe ceilalți să se “autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la capăt, pentru claritatea discuției. Alte situații recente: Am intrat în partidul X sau Y și nu mi s-a dat nici o atenție. Sau: Unii ne-au făcut chiar lichele, colaboraționiști cu vechiul regim etc. etc. După cum vedem, cam toată lumea are, în felul său, dreptate și a decide cu obiectivitate nu este deloc simplu. Să încercăm totuși, fără a pretinde a fi găsit totdeauna cele mai bune răspunsuri la toate întrebările
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în continuare cu neadevărul, până la piruetele cele mai greu de imaginat în jurul acestui subiect mai spinos chiar decât cel menționat într-un poem celebru al lui Geo Dumitrescu, confruntările se vor înteți. Este
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
avantaje materiale. O bună parte din populație nu vrea să se lipsească de ele, așa că se face forte să întrețină legături amiabile cu ocupanții. La Paris, în cabarete, la dineurile organizate la restaurantul Chez Maxim's, în lojile teatrelor, nevestele colaboraționiștilor și ale speculanților de pe piața neagră stau alături de soțiile demnitarilor naziști. Bărbați și femei de lume, artiști, acceptă să intre în anturajul germanilor, iar uneori întrețin cu aceștia raporturi ambigue. Însă cei și cele care se afișează în felul acesta
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
demnitarilor naziști. Bărbați și femei de lume, artiști, acceptă să intre în anturajul germanilor, iar uneori întrețin cu aceștia raporturi ambigue. Însă cei și cele care se afișează în felul acesta cu inamicul sunt considerați de mulți niște trădători, niște "colaboraționiști". Se știe de altfel ce soartă le va fi rezervată, după Eliberare, femeilor care îndrăzniseră să colaboreze "pe orizontală" cu nemții: li se va tăia părul, vor fi înjosite și insultate public. Dintre acestea, cu siguranță, unele nu făcuseră altceva
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încă întreg teritoriul național, Franța trăiește, în această vară a anului 1944, un anotimp violent 129. Violent este șuvoiul de resentimente, de ură reprimată care țâșnește deodată. Violentă este epurarea anarhică și spontană care se abate pretutindeni în țară asupra colaboraționiștilor, reali sau presupuși. Violentă este de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de a trăi, regăsită în sfârșit. Interzise sub regimul Vichy, balurile sunt acum înjghebate la fiecare colț de stradă, în toate piețele. Ele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]