590 matches
-
coeziunii asigurate de tradiție. Vom încerca să formulăm prima problemă din perspectiva formelor de manifestare a credinței și să propunem reperele unei soluții, a doua problemă am menționat-o doar pentru a completa configurația tensiunilor dintre identitatea individuală și cea colectivă. Secularizarea și identitatea colectivă Formele de manifestare ale credinței au apărut și s-au consolidat timp de sute de ani în societăți constituite pe identități colective și pe monopolul interpretării simbolice deținut de Biserică, de aceea destrămarea identităților colective reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vaste (incluziune) sau cu care se suprapune parțial (intersecție). De altfel, suntem adesea martorii unor personificări de genul „Algeria dorește...”, „belgienii sunt harnici” etc. (Lipiansky, 1998b, p. 145). Apartenență culturală și apartenențe colective Dincolo de articularea dintre identitatea individuală și cea colectivă, se pune problema articulării dintre diferitele tipuri de apartenențe. Apartenența la o colectivitate culturală se bazează, desigur, pe trăsături care țin În principal de cultura Înconjurătoare și de identitățile care se raportează la aceasta. Însă ea nu constituie singurul tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nici un caz privilegii, ci dispoziții necesare pentru a restabili această egalitate. Aceasta este, pentru Kymlicka, justificarea acordării de drepturi colective. Unii comentatori pun la Îndoială coerența acestei abordări, nu atât pentru că Încearcă o reconciliere laborioasă Între interpretarea individuală și cea colectivă a anumitor drepturi, cât pentru că identitatea este evolutivă și „determinarea compoziției grupului nu este obiectivă” (Pallard, 2001, p. 118). Totuși, așa cum notam mai Înainte, putem, fără a cădea În esențialism, să recunoaștem evidența limbilor și culturilor; de asemenea, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
raporturilor dintre adversari, ceea ce evită asumarea de riscuri. Pentru Talcott Parsons, manifestarea violenței de stat ar avea ca efect demonstrarea dominației, pedepsirea celor ce Încalcă normele și descurajarea violenței. Printre formele de violență, distingem: violența individuală (automobilistul irascibil) și cea colectivă (deținuți care se răscoală); violența Îndreptată Împotriva persoanelor (violul, tortura, răpirea, transformarea În sclavi) și cea Îndreptată Împotriva bunurilor (furtul, distrugerea, ocuparea teritoriului); violența declanșată la inițiativa unui grup și cea manifestată ca răspuns la atacuri sau provocări. Poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
absolvent al școlii de subofițeri, în 1946 părăsește armata, revine acasă, în satul Corni. În 1948 se reintegrează organizației Gruparea albastră, ce avea ca principală activitate redactarea și difuzarea de manifeste prin care populația era îndemnată să nu treacă la colectivă. Manifestele, realizate artizanal, vor fi împrăștiate nu doar în zona Botoșanilor, vor apare la Timișoara, București, Constanța. Anghelache era, după cum mărturisește, un fel de instructor militar al Grupării Albastre. Avea un pistol, pușcă, niște trotil. În scurt timp, vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîte 25 de ani de închisoare. Preotul Filip va fi ucis în 1952, în timpul anchetelor, la Securitatea din Bacău. Dumitru Huțanu (n. 1939), din Dolina-Leorda, economist, scrie și împrăștie prin sat manifeste ce îndemna populația să nu se înscrie în colectivă și să acționeze după modelul revoluționarilor din Ungaria anului 1956. Va fi arestat în iulie 1959 și anchetat la Suceava pînă la sfîrșitul lui martie 1960, de Dolfi Solomovici. Va fi bătut de dimineața pînă seara. Mărturisește: "Am luat atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Întîmplarea este redată în amănunt, eroul fiind cel mai iubit fiu al poporului: "Haite de activiști de partid intrau seara prin casele vreunui gospodar și nu ieșeau de acolo decît după ce șeful familiei binevoia să semneze adeziunea de intrare în colectivă. În urma activiștilor rămîneau ai casei, plini de sînge, cu capul spart, mulțumiți totuși că scăpaseră doar cu atîta. În ziua în care se strînseseră destule adeziuni și urma să se declare oficial constituirea gospodăriei agricole colective, țăranii și-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grade nelimitate de libertate, chiar dacă structurile contextuale pot impune constrângeri. De regulă, atunci când constrângerile devin prea puternice, individul le ignoră, le elimină sau pur și simplu li se opune. Este ceea ce se întâmplă cu întâlnirea dintre identitatea individuală și cea colectivă în tranziția românească. Pe de o parte, identitățile colective s-au multiplicat odată cu multiplicarea criteriilor de afirmare, de la cele etnice la cele de posesie a unor bunuri sau gusturi muzicale, vestimentare etc. Mai mult, identitățile colective multiplicate sunt adesea puse
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și simplu, sunt opuse. Pe de altă parte, identitățile colective sunt surse constitutive ale identităților individuale. Cineva este rocker, maghiar sau rom și eul său personal este integrat în categoria acelor „noi-rockerii”, „noi-maghiarii”, „noi-romii”. Specificitatea individuală este închisă într-una colectivă. Totuși, individul singular nu se identifică doar cu un singur „noi”, ci are nevoie de tot atâtea apartenențe și conținuturi diverse câte ar alimenta propria existență în căutare de universuri succesive sau concomitente de viață. Identitatea individuală folosește identitățile colective
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
desemnat multe grupuri feministe independente formate în Statele Unite ale Americii în tre 1968 și 1969 care au avut un rol important în dezvoltarea feminismului socialist. Numele W.I.T.C.H s-a interpretat și ca „Femei inspirate să spună istoria lor colectivă(Women Inspired to Tell their Collective History)”. Nu era o organizare clară, femeile erau organizate în grupuri independente. Acțiunile lor constau în „teatru de gherilă”, teatru stradal sua proteste, unde foloseau procedee umoristice pentru a atrage atenția asupra problemelor economice
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
varză." Avem aici un soi de autodefiniție sau autoportret pe care Pavic îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) - romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat. Insolitul romanului lui Milorad Pavic provine întâi de toate de la istoria exotică a khazarilor: seminție belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
plece Înapoi de unde-au venit, că n-au ce căuta acolo. Și când au venit autoritățile comuniste, de frică de ce păcate aveau din urmă..., s-au Înscris imediat cu toții la colectiv. Oamenii ăștia spuneau că se fura tare mult din colectivă... Și cine fura? Veneau activiști de partid, de la Miliție, de la Securitate, din toate părțile, și toți cărau cu mașinile de toate: și animale, și carne, și vin, și din tot ce producea Cooperativa... Și ăștia au Început să le pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trei... În 1959-’60 a fost perioada În care duceau masiv... Păi, erau zile În care duceau câte trei-patru sute de oameni din Gherla Înspre Deltă. Veneau sate Întregi cu din ăștia de la țară, care nu vroiau să intre În colectivă, da’ numa’ bărbați peste optișpe ani. Și i-aducea cu totu’ În penitenciar și Îi duceau pe urmă pe majoritatea la stuf... Și pe-ormă, după un an, În ’60, s-a Înființat spitalul penitenciar din Gherla, că ăia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne îmbrățișarăm. Când fu încredințat că eram singuri, spuse simplu: - Lung a fost arestat. De asta am venit. - Lung? - Da. A vorbit de rău colectivizarea; a înjurat, nu știu exact ce-a spus, a fost nemulțumit de ceva și președintele colectivei sau altcineva l-a pârât. De asta am venit la dumneavoastră... - Și unde e acum? unde l-au dus? - Tocmai asta e: nu știm; l-au luat și l-au dus. Se spune că n-o să fie proces, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am auzit. O fi el al dracu’ Directorul, dar În ziua asta de sărbătoare nu mai bate și nu mai urlă la nimeni. Chefuiește și el laolaltă cu ăilalți profesori și Învățători. În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aducă aminte că Îl votaseră, veneau la el să le facă dreptate de pe o zi pe alta, să le Înapoieze cât mai grabnic pământurile pe care, cândva, fuseseră obligați să le Înscrie În colhozuri. Mulți Își aminteau că intraseră În colectivă cu cai, căruțe și unelte. Le voiau Înapoi ori cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aminti cum i se frânsese sufletul când aflase, iar nechezatul venit din curtea Dispensarului Îl umplu de o fericire dureroasă, un fel de nădejde amestecată cu frica de a nu fi dezamăgit. Bătrân fiind, Canafas fusese dat cu Împrumut de către Colectivă Dispensarului, În semn de Încurajare pentru doctorul de oameni care Își luase post În Satul cu Sfinți și rămăsese mai mult de o jumătate de an. Medicul avea, astfel, cu ce să se deplaseze mai repede la domiciliile pacienților, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă nu cu multă vreme, acel om a spart buboiul ce cocea de Întregi decenii și v-a spus: «Nu vă fie frică! Luați-vă vitele, că ale voastre sunt! Nu lăsați târâturile comuniste să pună mâna pe ele! Nimiciți colectiva! Nu vă fie frică!». Vorbele cutezătoare ale tânărului Înflăcărat nu au rămas fără ecou În rândul cetățenilor În care mocnea deja de multă vreme revolta. Mulți au răspuns chemării blândului revoluționar și și-au Împărțit cireada. Au suferit crunte bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și egoismul. Ne este frică, trebuie s-o recunoaștem. Ne este frică de lipsa banilor, că mâine ne va fi foame sau poimâine nu vom mai avea bani să ne plătim ratele la bănci. Frica este una individuală sau una colectivă 253. Autorul citat pune în evidență cum ,,cariera fricii (în cercetarea socială n.n.) începe în anul 1872. Este anul în care Charles Darwin a publicat lucrarea ,,Expression of the Emotions in Man and Animal" (Expresia emoțiilor la om și animale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sunt totul în această clipă. Există multe fapte și întâmplări zilnice cărora nu le putem găsii o explicație decât în acest context, al îndepărtării de morală și chiar a unei construcții a unei morale aparte, pervertite. Din întâmplarea cu mita colectiva 61 (îi spun așa pentru că, în acest caz, un grup o dă, iar celălalt o primește) de la Școala nr. 10 din București, cerută pe un ton vehement și jignitor de un cadru didactic, am reținut și o nuanță de filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]