586 matches
-
Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aminti cum i se frânsese sufletul când aflase, iar nechezatul venit din curtea Dispensarului Îl umplu de o fericire dureroasă, un fel de nădejde amestecată cu frica de a nu fi dezamăgit. Bătrân fiind, Canafas fusese dat cu Împrumut de către Colectivă Dispensarului, În semn de Încurajare pentru doctorul de oameni care Își luase post În Satul cu Sfinți și rămăsese mai mult de o jumătate de an. Medicul avea, astfel, cu ce să se deplaseze mai repede la domiciliile pacienților, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă nu cu multă vreme, acel om a spart buboiul ce cocea de Întregi decenii și v-a spus: «Nu vă fie frică! Luați-vă vitele, că ale voastre sunt! Nu lăsați târâturile comuniste să pună mâna pe ele! Nimiciți colectiva! Nu vă fie frică!». Vorbele cutezătoare ale tânărului Înflăcărat nu au rămas fără ecou În rândul cetățenilor În care mocnea deja de multă vreme revolta. Mulți au răspuns chemării blândului revoluționar și și-au Împărțit cireada. Au suferit crunte bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe-un teren de sport, acolo unde tre’ să ne-nfrățim ca frații, clasă cu clasă și să ne-avem bine, pentru ca republica să trăiască - ei vor s-arate că se lasă greu cu aderatul - asta vor? Cu intrarea-n colectiva noastră dragă? - păi Îi dau pe mâna Miliției!» «Despre ce vorbești, tovarășe?», Îl Întreb. «Despre pălărie - tovarășe!», Îmi răspunde tovarășul. Am crezut că nu stau eu bine cu... Înțelegerea legilor-legice, cu necesitatea Înțeleasă de bună-voie, că altfel o Înțelegi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
altul, toți la mine. Unul Își scoate pălăria, dă cu ea de pământ: «Bagu-i În pchizda mume-si de raionali și de rejionali! După ce ne-or loat holda șî ghitele șî laptele, la cotă; pământu șî plugu șî grapa la colectiva lor - acuma să-mi ieie șî clopu? No, ba io ba! Că clopu nu-l dau, de s-o’ da cu curu de pământ șî io mă cac În forbalu lor!» Alții se arată mai de-Înțeles, mai Împăciuitori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el n-a ieșit basma curată. - Încep să strig la ei: «Ce zic eu? Ce să mai zic, după ce v-am bătut În poartă, să dați cote? Și după ce v-am bătut În poartă și la cap, să intrați la colectivă?» «Ș-acuma de ce zghieri la noi?», face unul colțos, Îl știam eu pe ăsta. «Ca cum noi ț-am bătut În pòrtă, de să intri ’mnetale la corhoz!» «De-asta și zghier», zic, «fiindcă ce Învățător mai sunt, după ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n sârmă, lângă uncheșu-ăstalant, de-o avut boltă și mașină de-mblătit! Ordinu trubuie ezecutat...» «Dacă-i pe ordin care trubuie ezecutat - uite: eu Îmi duc În spinare crucea mea, cea cu bătutu-n porți, pentru dat cote, pentru intrat la colectivă - că doar În frunte cu directorul școlii, uncheșu-tău, executam ordinul..., dar Îți duci și tu, ca pe-o cruce, permisia specială și prima În bani și gradul de sergent cu care te-ai liberat...» «D-apăi, la armată, ordinu’...», Încearcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate! Ei unde: la colectivă, căci ea este calea cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un trunchi de paltin și atâta i-a fost. Fiu-său ajunsese proprietar de case și se lăbărțase peste ditai moșia, că i se urcase la cap. L-a băgat Dej la pușcărie pentru că nu voise să dea pământul la colectivă, de parcă nu i l-ar fi luat oricum. Ulterior, familia și-a schimbat apelativul grecesc și tot clanul a devenit Tupilat, să li se piardă urma. Însă tot prost s-au orientat: și băieții și fetele s-au dus de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
interese, iar grupurile de vârstă ale sportivilor transferă distribuția persoanelor de la juniori spre seniori, rezultatele sportive nu există pentru cei cu vârstă înaintată, decât dacă au devenit antrenori. Există o posibilă relație între criteriul performanței individuale sportive, cu a celei colective: selecționerii caută sportivi care sunt capabili de aceleași performanțe, când își schimbă echipa. Antrenorii proveniți din sportivi performanți au rezultate bune, întrucât au experiență competițională și socială bogată și astfel au un grad mare de adaptabilitate. Un sportiv adaptabil depinde
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
vieții închide sau deschide drame, prin participarea la ceremonii, într-o ilustrare dominată de căutarea de neființă într-o cale de acces magic spre fericire, într-o ritualizare a existenței prin învățare și prin suprapunerea experienței sportive individuale peste aceea colectivă. Numele campionilor virtuali sau foști campioni devine sacru prin participare la competiție, prin purtarea făcliei, a drapelului, prin îmbinarea dintre efort și spectatorii aplaudă viitorul campion al cărui nume va fi un ideal pentru viitoarele Olimpiade. Există nume proprii care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
odihni în voie... Vineri către seară l-a chemat șeful: Vino să-ți iei banii. Îi meriți. Cred că o să ne înțelegem bine. Numai de nu te-i gândi să pleci. Nici vorbă. Nu vreau să ajung să slugăresc la colectivă pe un blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii, i-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se gândea să nu-i supere pe tovarăși, dar, la urmă, când a văzut că în comisie erau și câțiva oameni din sat, a căpătat curaj și a cerut să-i fie lăsați caii. Sigur, ei vor fi tot ai colectivei, pentru ea vor munci și ei și fostul lor stăpân, numai că, seara, ar vrea să-i ia cu el acasă, să le aibă grija, să-i hrănească el, cu mâna lui, să-i știe sănătoși și la adăpost de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ea vor munci și ei și fostul lor stăpân, numai că, seara, ar vrea să-i ia cu el acasă, să le aibă grija, să-i hrănească el, cu mâna lui, să-i știe sănătoși și la adăpost de rele. Colectiva n-ar avea decât de câștigat, căci el se va îngriji, tot timpul de nutreț pentru iarnă și de altele, câte și mai câte... Nu se poate, nene Fănică, nu se poate așa ceva. Dacă nu vă e cu supărare - s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poftescă-n mașină. Merge cu noi, ce să mai stea la autobuz?!... Bineînțeles, dacă nu are altă treabă, ori dacă nu-i plac ochii noștri. Încă din primele minute de drum, tovarășul Tudose l-a întrebat dacă s-a trecut la colectivă, dacă a avut mult pământ, și, cum îi plăceau și răspunsurile, dar și omul așezat și cuminte cu care vorbea, a vrut să știe ce vânt l-a adus la oraș. A râs cu poftă când a auzit că cineva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tăcere. Cu timpul, forma directă, fiind un cântec solistic, va dobândi ornamentații tot mai bogate, va deveni tot mai complex și va putea fi intonat practic doar de cântăreții profesioniști din Schola cantorum. O altă formă a fost cea directă colectivă: execuția continuată era încredințată unui cor. Este atestată de Sf. Vasile din Cezarea de la care s-a inspirat și Sf. Ambroziu din Milano. O a treia formă a fost cea directă alternantă: execuția era realizată de două coruri, unul din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sunt cele ale deținuților care resimt ca fiind intolerabilă disciplina închisorilor, acela al soților foarte tineri sau a femeii căsătorite și fără copii, care se sinucid datorită constrângerilor și servituților impuse de mariaj. 2 Cazul cel mai dramatic de sinucidere colectiva este reprezentat de autosuprimarea a aproximativ o mie de persoane, an Guyana an 1978, membri ai sectei Templul Popoarelor. Acest caz este prezentat an lucrarea lui M. Kilduff și R. Javers: Secretele sectei Templul Popoarelor si ale masacrului din Guyana
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și alta vedem și aflăm de la voi”. Unchiul conchide că “fiecare generație cu sacrificiile ei”, sfătuindu-și nepotul să învețe și să ajungă mare. Situația generală din țară e din ce în ce mai gravă pentru că “la întovărășire săracul țăran dă cotă, iar la colectivă va fi și mai jalnic”. Turnatul față de autorități e ca o molimă, iar milițianul slugarnic se poartă și mai abuziv, mai brutal față de această familie de suspecți, mai ales după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mersul lucrurilor, temerile și durerile oamenilor, înregistrează cu fidelitate totul și trăiește aproape de cei mulți nedreptățiți și fără un orizont salvator. Dacă la întovărășire țăranul mai avea pământul și o parte din recoltă, același țăran nu mai are nimic la colectivă, caci statul e proprietar. Lumea e disperată, unii tineri vor să ia calea codrului, mereu vorbesc și-i înjură pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vezi. Te recunosc ca frate, te iubesc ca frate, dar de ajutat... n-am cum să te ajut decât să merg la pădurea din marginea satului, să-ți fac o ghioagă la fel cu a mea și să păzești vacile colectivei alături de mine. Atât aș putea să te ajut! îți convine? Tăcere din partea împricinatului, care spune: „Vă las cu bine și merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Negustori). Academia de arte decorative adoptă oficial vederile grupării noastre recurgînd la colaborarea din care rezultă clasa de artă decorativă, pictură, desen. Prima expoziție colectivă a grupului. Apare Integral, revistă satelită sub conducerea lui M.H. Maxy. 1927. Expoziția de artă colectivă Contimporanul. Schimb de colaborări cu reviste similare din străinătate. Contimporanul impune noile concepții, stilul nou în toate artele devenind caetele oficiale ale mișcării de acum recunoscute. 1928. Apare unu de prozelitism. Expoziția colectivă Contimporanul culege aprobări unanime. Publicul timid se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]