2,111 matches
-
atunci. În sec al VI - lea a fost construită încă o biserică închinată Sf. Ap. Și Ev. Ioan. Spre sfârșitul epocii bizantine, orașul a început să intre în declin, iar spre sfârșitul sec. al XI - lea a decăzut complet. Doar colibele pescarilor sezonieri ridicate pe ruinele lui mărturiseau despre o mică așezare pe locul fostului oraș. Această stare de fapt a continuat până la sfârșitul sec. al XIX - lea, când regiunea a fost cumpărată de către Patriarhia Greacă de la Ierusalim în colaborare cu
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
și mă rog la Dumnezeu toată ziua. Pentru păcatele mele. Dar și pentru lume. Binecuvânta din nou și se depărta plutind parcă pe deasupra mărăcinilor cu aerul cel mai firesc. Nu știa nimeni cum îl cheamă, de unde vine, unde îi este coliba căci trebuia să aibă una, și nici alte amănunte din viața sa. L-au descusut și pe pădurar că acesta umbla toată ziua prin zonă dar nici el nu știa nimic mai mult decât ei. S-a creat astfel o
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
undeva prin secolul al XV-lea, săpând în stâncă hrube și trăind într-o sărăcie deplină, hrănindu-se cu ce le putea oferi natura ce-i înconjura. Până și-au putut săpa grote în stâncile de piatră, au trăit în colibe, pentru a se proteja de vicisitudinea vremii de munte. Ei copiau sihăstria altor pustnici înaintași ai lor, precum Misail și Daniil. Lui Sebastian i-ar fi plăcut ca cei doi băieți ai Adrianei, să cunoască prin istoria acestor mânăstiri, istoria
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
proprietarul animalelor a venit să le aducă ceva de mâncare, iar apoi a plecat. Cei doi s-au retras să savureze bucatele, însă, la un moment dat, au început să se certe. Nervos, Florin M. s-a îndreptat spre o colibă de unde s-a întors înarmat cu un topor. Fără nici un alt cuvânt, l-a lovit cu el în cap pe colegul său de două ori. Gheorghe a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat
Agenda2005-38-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284211_a_285540]
-
iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, s-a arătat lor Moise și Ilie, împreună vorbind cu Iisus. Și răspunzând Petru a zis: „Doamne! Bine este nouă să fim aici; de voiești să facem aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și una lui Ilie“. Și acestea vorbind Petru, un nor luminos i-a umbrit pe ei și glas s-a auzit din Cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care bine am
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
din Tormac, Adrian J. , din Dor Mărunt, județul Călărași, și Iosif G. , din Deva, județul Hunedoara, vor da socoteală în instanță pentru tâlhărie. Victima Vasile G. a trăit mai mulți ani de zile în concubinaj cu Angela M. , într-o colibă improvizată, amplasată la Pădurea Verde. Datorită neînțelegerilor tot mai dese dintre ei, femeia a decis să îl părăsească și a cerut sprijinul celor trei inculpați ca să o ajută să își mute lucrurile în altă parte. În 31 octombrie, aceștia au
Agenda2005-48-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284428_a_285757]
-
la Pădurea Verde. Datorită neînțelegerilor tot mai dese dintre ei, femeia a decis să îl părăsească și a cerut sprijinul celor trei inculpați ca să o ajută să își mute lucrurile în altă parte. În 31 octombrie, aceștia au sosit la coliba din pădure. Vasile a apărut, însă, când Angela era aproape gata cu strânsul bunurilor sale. Cum l-au văzut intrând pe ușă, inculpații s-au năpustit asupra lui și l-au lovit pe unde au apucat. După ce victima a căzut
Agenda2005-48-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284428_a_285757]
-
orei 16, proprietarul animalelor a venit să le aducă ceva de mâncare, apoi a plecat. Cei doi s-au retras să savureze bucatele, însă, la un moment dat, au început să se certe. Nervos, Florin s-a îndreptat spre o colibă de unde s-a întors înarmat cu un topor. Fără nici un alt cuvânt, l-a lovit cu el în cap pe colegul său de două ori. Gheorghe a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat
Agenda2005-48-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284428_a_285757]
-
le-a înghițit agoniseala. „Noaptea pe care toți oamenii o întâmpină cu bucurie și urări de bine, pentru noi a fost o noapte de coșmar, pe care n-am s-o uit niciodată. Viscolul ne-a spulberat pur și simplu coliba pe care cu trudă ne-am încropit-o cu văiugă și stuf pe fundul Bălții Brăilei desecate”, retrăiește Ilie Birdean momentul primului Revelion în surghiun. Bucatele au rămas pe o masă care deasupra nu mai avea acoperiș. Viscolul luase și
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
16, proprietarul animalelor a venit să le aducă ceva de mâncare, iar apoi a plecat. Cei doi s-au retras să savureze bucatele, însă, la un moment dat, au început să se certe. Nervos, F.M. s-a îndreptat spre o colibă de unde s-a întors înarmat cu un topor. Fără nici un alt cuvânt, l-a lovit de două ori în cap pe colegul său. G.S. a căzut lat la pământ, într-o baltă de sânge. Un alt cioban, aflat cu oile
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
Părăsit de turci, acesta era o așezare săracă, în mlaștini, cu palisade arse, cu foișoare ruinate și cu ziduri cu multe bârloguri. Frumos era în Mehala numai un șir lung de salcâmi uriași, înfloriți. Aceștia se înălțaseră deasupra foișoarelor și colibelor raților și a bordeielor lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora. Și chiar dacă în Mehala sărăcia trebuia să fi fost mare, din acest sat sârbesc mereu se auzeau cântece. Floarea de salcâm venise în acel an atâta de pe neașteptate
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
notele ploii de vară și o să fiu asemenea ei, o să pășesc spre necunoscut cu încredere. Astăzi poate o să car câteva bagaje și primesc un colț de pâine, mâine pun câteva cărămizi la vreo construcție, dar poimâine o să am propria mea colibă unde să pun capul liniștit, netulburat de nimeni. Totul este să mă accept așa cum sunt. Da, totul în viață este o împăcare. Doar în momentul în care te împaci cu o situație poți să mergi mai departe. Împăcat cu tine
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
eu aș vrea Să-ți dăruiesc căsuța ce-ai lucrat, De azi băiete dragă, e a ta! Se uită lung argatul de la drum Și cu regret găsind căsuței hibă: -Dacă eram un om cinstit ,acum Aveam o casă mare,nu colibă! Referință Bibliografică: Lecția / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LECȚIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385130_a_386459]
-
ieșit de sub umbra copacului ce îl proteja de caldură, de vănt și de ploaie și a intrat în peșteri, unde putea să se adăposteasca si mai bine de frig și întuneric, nu a fost rău. Că și a construit o colibă, a fost și mai bine, o casă a fost de a dreptul înțelept, chiar genial. Când începe să facă un bloc, deja întrece măsura. Acum începe să piardă din vedere noțiunea de spțiu și timp. Se închide practic pe sine
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
Poate că ne ninge ca de început, Poate că se-așează ca pentru-o zidire, Într-un vast imperiu, alb, curat și mut. O să ne tot poarte sănii îmblănite, Cai vor scoate aburi calzi printre nămeți, Și-or mai fi colibe, poate, părăsite, Pînă-n faptul unei albe dimineți. Sub covorul iernii, un oraș apatic Vom lăsa în urmă fără de regret, Ca pe-un zbor al spaimei, frînt și singuratic, Ca pe-o răstignire albă, de concret. O să-ți scriu pe-un
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
„Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara (a)coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... Câtă dreptate are acest Fiu demn de viță veche românească, ieșit înspre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
vădit regret), deși spațiul scenei și al ecranului ni-l oferă cu generozitate, fără a aminti (mai cu sârg) de literatura propriu-zisă (dramaturgie, proză, poezie), pe care a lăsat-o posterității. Câtă subtilitate în frazarea: „Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... ” Da, voința de a pleca în lume, pentru a îmbrățișa lumina cunoștinței, dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
își are rădăcinile în concepția noastră creștină, în puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul de imoral etc. Important este să poți discerne, la timp, găsind cărarea cunoștinței: „M-am întors pocăit și am sărutat pragul colibei...” Înțeles-am oare care este simbolistica „pragul colibei”?! Rădăcina purității familiei creștine, care știe în simplitatea sa milenară, dar cu un surplus de iubire, cum să-și adune pruncii, în apropierea vetrei care strălucește prin curățenie sufletească, muncă cinstită, sinceritate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul de imoral etc. Important este să poți discerne, la timp, găsind cărarea cunoștinței: „M-am întors pocăit și am sărutat pragul colibei...” Înțeles-am oare care este simbolistica „pragul colibei”?! Rădăcina purității familiei creștine, care știe în simplitatea sa milenară, dar cu un surplus de iubire, cum să-și adune pruncii, în apropierea vetrei care strălucește prin curățenie sufletească, muncă cinstită, sinceritate, dăruire și frumusețe de caracter. Coliba este corola
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
simbolistica „pragul colibei”?! Rădăcina purității familiei creștine, care știe în simplitatea sa milenară, dar cu un surplus de iubire, cum să-și adune pruncii, în apropierea vetrei care strălucește prin curățenie sufletească, muncă cinstită, sinceritate, dăruire și frumusețe de caracter. Coliba este corola truditorului pământului, iar truditorul pământului, notează Mihai Eminescu, rămâne „opera înceată și înțeleaptă a timpului” („Timpul”, 14 februarie 1882). Să nu uităm nicicum, suntem fiii unui popor creștin și milenar, iar locul nostru aici este, unde ne sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă, Întreruptă de mici povârnișuri și băltoace, cu câteva limbi de pământ nisipos. Oprindu-se În dreptul unui șir de colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard, cam la zece pași, în poiană, i-am văzut. Eu m-am uitat la ei, ei s-au uitat la mine, așa cum vă uitați acuma și dumneavoastră. Și n-ați vorbit nimic? - zise încet Metodiu. — Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]