237 matches
-
a doua oară coordonarea acestora într-un întreg, s-ar putea spune că în primul punct, în reproducerea fidelă, cu toate finețele ei, a lucrurilor, fantazia oamenilor copți este mai credincioasă - pentru cei tineri toate acestea se prezintă sub o coloare sau prea obscură, vasă[zică] conturele se pierd în întuneric, sau prea vie, viorie sau roză, și conturele se confundă în lumină. Această calitate de a vedea totul într-un fel de negură face că poeziile junilor sunt atât de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și altceva. Ei [nu] domină pe deplin limba, nu stăpânesc pe deplin materialul ei de finețe și de distincțiuni și numesc multe lucruri cu același nume, cum rutenii (? ) au pentru verde și albastru aceeași vorbă, deși în fapt ei disting colorile. Ar avea atunci dreptate învățații ce susțin că limba și legile ei dezvoltă cugetarea, iar nu viceversa. 141 {EminescuOpXV 142} [CULTURA STRĂINĂ ȘI LITERATURA NAȚIONALĂ] 2255 Fiecare băiat ud după urechi care-a-nvățat două buchi la nemți or la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
statuă se găseau numirile complecte ale regelui. Aceste nume (pronume) făceau interesul nomenclaturei. CULTIVAREA ARTISTICĂ ȘI A CIVILIZAȚIUNEI ÎN GENERE 2287 Arhitectură, sculptură și pictură. În morminte găsim scene din viața egipteană în colori. Acestea dispar din ce în ce, colorile se efasează. Bem-Hassan. Vorbim acuma despre a 4[-a] și [a] 5[-a] dinastie manitonică. Egiptenii aveau puține colori precise, deci le puneau pe toate - dar știau a le pune astfel încît raportul lor e frumos. Pe un grund roșietic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
astfel încît raportul lor e frumos. Pe un grund roșietic sau suriu. Făceau o armonie înaintea ochilor. Și amestec de colori provine însă mai rar. Însă pe consistența colorilor dădeau mult, așa încît pe unde nu venea aer și străini colorile până azi au rămas proaspete. În morminte a aflat și L[epsius] asemenea colori proaspete, însă umezeala aerului mării discompune varul pe care ele sunt puse, deci cu această pătură dispare și colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. Scrisoarea hieroglifică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe unde nu venea aer și străini colorile până azi au rămas proaspete. În morminte a aflat și L[epsius] asemenea colori proaspete, însă umezeala aerului mării discompune varul pe care ele sunt puse, deci cu această pătură dispare și colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. Scrisoarea hieroglifică. Dacă scrisoarea era gata [putea] fi colorată prin colori naturale. Hieroglifele au propriul ca prin puține trasuri să conceapă lucrurile în câteva linii acute foarte caracteristice. Corpul omenesc foarte caracteristic: deci figura o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par-că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă Musica sferelor: Seraphi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cîntare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvălue-n aur Tesaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genesei, ce-aleargă Ne-ntreagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât de nudă N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-o coloare stinsă și turbure ca turburii ochi ai morților, florile durerii. Ochii împărătesei Ilenei, orbiți de plâns nu mai vedeau nimica, decât i se părea numai că-n luciul băei, plină de lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel de alamă. Pe jos, petecarele miroseau a muced. Pe perete gazda se fudulea cu o Răpire din serai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălțime; mai sus de ele stăteau alcătuirile fantastice ale nourilor albi de vară; zarea, pe întinderea câmpiilor, tremura într-o flacără de coloarea aerului; când se opri la o răspântie a lanurilor, ca să se orienteze, Mavrocosti auzi un buratic într-un plop, cerând ploaie; sunetul sacadat al gușei lui albe cuprindea în el o bucurie a întregii firi, care răspundea bătăilor inimii omului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
casa Mutulesei! În “Actu de danie” întocmit la 28 iulie 1873 se spune: “Recunoascemu D-ei Soltana Mutu dreptu de vecinicu proprietaru pe loculu ce lu au avutu cu Embaticu în reionulu comunei Iassy N.625 Strada Mori de Vânt coloarea Desp. 5 ce au fostu dependinte de M-rea Sf. Ion gură de aur...” M-ai convins, vere. M-ai convins. Dar nu mi-ai spus totuși locul unde ne vedem mâine dimineață. Îți mai aduci aminte de satul Rufeni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tărâmul muritorilor! Nu știu sigur, dar cred că știu cine te poate ajuta! Vino cu mine! Fulgușorul mi-a prezentat mai întâi tot ritualul de făurire a iernii. Mi-a arătat cum norii încep a fi vopsiți pentru a căpăta coloarea cenușie, cum vântul se pregătește de plecare, cum gerul își lustruiește toate armele cu care o să atace celălalt tărâm și, nu în ultimul rând, cum se produc fulgii de nea mii și mii de steluțe argintii, toate frumoase, dar toate
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
împotriva propriei sale ostilități față de acei necunoscuți. El își construiește un soi de mască protectoare din asemănarea, din propria lui identitate cu grupul. Arta camuflajului se practică în tot regnul anumal: anumite insecte seamănă cu niște rămurele, șopîrlele își schimbă coloarea în funcție de mediu. Unele mamifere sînt pătate în așa fel încît, în desișul pădurilor, prezența lor trece neobervată. Unii crabi se "deghizează" sau se "împodobesc" atît de bine, că un observator nici nu își dă seama de prezența lor decît dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Limbă și comunicare- Probleme de vocabular Testul nr. 45 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Era o zi călduță de sfârșit de iarnă. Cătră miază-noapte, cerul se boltea verzui ca piatra de chiclaz, spre miază-zi coloarea i se îmblânzea într-un albastru de floare. Vântul sufla moale din arhipelag; dintr-acolo aducea pe luciul apelor, până la Cornul de Aur, corăbioare cu pânzele umflate. Crengile desfrunzite porneau muguri noi; șiragurile sumbre de chiparoși șușuiau un cântec moale
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și credințele poporului român..., sunt amintite următoarele credințe ce valorifică ursita: "Fetele sunt proaste că umblă după bărbați, las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul însurat și o va lua văduvoi."; Cu căruța de te visezi, de ești fată te măriți."; "Ursitele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a Ierusalimului. Arghir umblă prin lume după Ileana cea vrăjită și o găsește după un șir de piedici fabuloase. Narațiunea lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală ci prelucrată după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey) și o certă coloare. În drum spre Neagra-Cetate, Arghir dă de un soi de Polifem monocular, care-i oferă o cină gigantică: Acest uriaș îndată Cu o cină se arată, În frigare vrând să tragă O căprioară întreagă. Face cină boierească, Ca pre Arghir
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vechii nuvele italiene și e tratat cu zâmbete molierești. Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe și Agapița o Agnés. Puțini umoriști români au o mai cristalină "joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente ale boierului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]