259 matches
-
copii, craniofaringioamele trebuie diferențiate de: glioamele optice și hipotalamice, de germinoame, hamartoame, teratoame; PNET. În cazul pacienților adulți, diagnosticul diferențial al craniofaringioamelor trebuie făcut, în ordinea frecvenței, cu următoarele afecțiuni: adenoame hipofizare; chistele pungii Rathke, meningeoame, chiste dermoide, epidermoide, chiste coloide, cavernoame, tuberculoame, metastaze, anevrisme de arteră carotidă internă [2,6]. ATITUDINE TERAPEUTICĂ Nu există un consens cu privire la managementul chirurgical optim al craniofaringioamelor. Strategia rezecției chirurgicale complete a tumorii într-un singur timp operator este controversată. Scopul intervenției chirurgicale, în opinia
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
meningitei chimice postoperatorii sau a recidivelor tumorale. Recidivele tumorale au fost descrise atât pentru chisturile dermoide cu localizare cranială cât și pentru cele cu localizare spinală, necesitând reintervenție chirurgicală. Radioterapia sau chimioterapia nu au indicație în prezent [7,8]. CHISTUL COLOID Chistul coloid este o tumora benigna, de linie mediană, cu creștere lentă care se dezvoltă clasic în porțiunea anterioară a ventriculului III; blochează foramen Monro putând cauza hidrocefalie obstructivă; s-au descris chiar și cazuri de moarte subită [11]. Pentru
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
postoperatorii sau a recidivelor tumorale. Recidivele tumorale au fost descrise atât pentru chisturile dermoide cu localizare cranială cât și pentru cele cu localizare spinală, necesitând reintervenție chirurgicală. Radioterapia sau chimioterapia nu au indicație în prezent [7,8]. CHISTUL COLOID Chistul coloid este o tumora benigna, de linie mediană, cu creștere lentă care se dezvoltă clasic în porțiunea anterioară a ventriculului III; blochează foramen Monro putând cauza hidrocefalie obstructivă; s-au descris chiar și cazuri de moarte subită [11]. Pentru întâia dată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
linie mediană, cu creștere lentă care se dezvoltă clasic în porțiunea anterioară a ventriculului III; blochează foramen Monro putând cauza hidrocefalie obstructivă; s-au descris chiar și cazuri de moarte subită [11]. Pentru întâia dată a fost raportat un chist coloid în 1858, de către Wallmann, iar Dandy în 1921 a realizat cu succes prima rezecție a unui chist coloidal de ventricul III. Epidemiologie Deși sunt catalogate a fi congenitale, se întâlnesc rar în perioada copilăriei. Ele se regăsesc într-un procent
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
raportate până în prezent. Etiologia acestor tumori rămâne încă o sursă de dezbateri, structurile implicate de-a lungul timpului 260 fiind reprezentate de paraphysis - structura embrionică de linie mediană, evaginație la nivelul acoperișului ventriculului III, ependim diencefalic, neuroepiteliul ventriculului III. Chistele coloide apar obișnuit în porțiunea anterioară a VIII, între fornice, și sunt atașate de acoperișul ventric. III și frecvent de plexurile coroide. În mod obișnuit se situează imediat posterior de orificiul Monro; putem întâlni situații când chistul se dezvoltă în sepum
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
frecvent de plexurile coroide. În mod obișnuit se situează imediat posterior de orificiul Monro; putem întâlni situații când chistul se dezvoltă în sepum pellucidum, ventric. IV, șaua turcică sau chiar la nivel pontomezencefalic sau în lobul frontal [12]. Histopatologie Chistul coloid, al cărui nume provine din termenul grecesc kollodes, cu semnificație de clei, este o tumoră de mici dimensiuni (0,3-3 cm), sferică, încapsulată (strat fibros, extern si un altul intern, epitelial), cu un conținut vâscos, gelatinos, cu proporții variate de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
epitelial), cu un conținut vâscos, gelatinos, cu proporții variate de proteine și colesterol, intens PAS+. Ocazional putem regăsi o reacție granulomatoasă în pereții chistului ca urmare a iritației chimice datorate hemoragiei, granulațiilor de colesterol sau materialului coloid. Prezentarea clinică Chistul coloid poate evolua adeseori asimptomatic, fiind descoperit cu total întâmplător cu ocazia necropsiilor. Tabloul clinic este unul polimorf. Cefaleea cu caracter episodic, evolutiv poate fi provocată, exacerbată sau remisă de schimbări bruște ale poziției capului sau de efort; se asociază de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
întâlni „nivel de lichid” intrachistic, ca urmare a hemoragiilor. Chistele izointense sunt mai difícil de identificat pe RMN, fiind mai utilă examinarea CT [10,13]. Atitudinea terapeutică Cea mai frecvent întâlnită indicație pentru intervenția chirurgicală o reprezintă hidrocefalia asociată chistului coloid, hidrocefalie datorată obstrucției de către acesta a foramenului Monro. O condiție dificilă este reprezentată de acei pacienți cu simptomatologie săracă, fără relevanță clinică, pe fondul unei dilatări importante a sistemului ventricular asociate unui chist coloid de mici dimensiuni. Pentru acești pacienți
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
chirurgicală o reprezintă hidrocefalia asociată chistului coloid, hidrocefalie datorată obstrucției de către acesta a foramenului Monro. O condiție dificilă este reprezentată de acei pacienți cu simptomatologie săracă, fără relevanță clinică, pe fondul unei dilatări importante a sistemului ventricular asociate unui chist coloid de mici dimensiuni. Pentru acești pacienți se impune tratament conservator și urmărire neuroimagistică seriată RMN până se consideră necesară plasarea unui sistem de derivație a LCR. În cazul pacienților cu chiste coloide de mici dimensiuni și sistem ventricular normal reprezentat
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dilatări importante a sistemului ventricular asociate unui chist coloid de mici dimensiuni. Pentru acești pacienți se impune tratament conservator și urmărire neuroimagistică seriată RMN până se consideră necesară plasarea unui sistem de derivație a LCR. În cazul pacienților cu chiste coloide de mici dimensiuni și sistem ventricular normal reprezentat, posibilitatea decompensării neurologice e redusă iar indicația de intervenție chirurgicala nu se regăsește. La pacienții vârstnici sau la cei ce refuză intervenția chirurgicală se poate tenta un drenaj permanent biventriculo-peritoneal cu conector
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
posibilitatea decompensării neurologice e redusă iar indicația de intervenție chirurgicala nu se regăsește. La pacienții vârstnici sau la cei ce refuză intervenția chirurgicală se poate tenta un drenaj permanent biventriculo-peritoneal cu conector în „Y”. Ca variante chirurgicale în abordarea chisturilor coloide se regăsesc: - Abordul neuroendoscopic, de rezecție a chistului coloidal - procedură sigură și eficientă, de prima intenție în rezecția majorității chisturilor (fig. 4.156). - Tehnicile microrchirurgicale stereotactice, care au câștigat teren la ora actuală, în comparație cu tehnicile clasice de abord transcranian; aspectul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
modificărilor în concentrația proteinelor sau prin prezența unor hemoragii. Obișnuit nu există captare a substanței de contrast (fig. 4.157), deși poate exista o oarecare captare la nivelul capsulei. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu chistul epidermoid sau dermoid, chistul arahnoidian, coloid, chistul pungii Rathke sau alte tumori chistice. Atitudinea terapeutică Tratamentul este în principal chirurgical, scopul fiind rezecția completă a chistului, deși este destul de dificil de realizat tehnic având în vedere aderența realizată de pereții chistului la structurile adiacente. Tehnic se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dispare sau rămâne uneori sub formă de țesut tiroidian la baza limbii. Uneori de-a lungul ductului pot persista fragmente care se pot transforma chistic (chisturi tireogloase). săptămâna 8 în săptămâna a 8-a: apar primele vase tiroidiene. săptămâna 10 Coloidul apare în glanda fetală în săptămâna a 10-a la embrionul de 60 cm. Se stochează deja hormoni tiroidieni și tiroida este acum funcțională. La 12 săptămâni tiroida este complet formată și funcțională. Celulele parafoliculare C migrează din creasta neurală
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
al gâtului (fig. 16). In vivo, aceste relații normale, precum și unele raporturi anormale în cazul tiroidei mărite (gușă) pot fi analizate prin ultrasonografie, computer tomografie sau imagine în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
fi analizate prin ultrasonografie, computer tomografie sau imagine în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt hipoecogeni, iar cei hipoactivi, cu talie mai mare, hiperecogeni. Celulele C, parafoliculare, fac parte din sistemul APUD. Sunt argentafine
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt hipoecogeni, iar cei hipoactivi, cu talie mai mare, hiperecogeni. Celulele C, parafoliculare, fac parte din sistemul APUD. Sunt argentafine, sunt mai mari și conțin granulații cu calcitonină
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt hipoecogeni, iar cei hipoactivi, cu talie mai mare, hiperecogeni. Celulele C, parafoliculare, fac parte din sistemul APUD. Sunt argentafine, sunt mai mari și conțin granulații cu calcitonină. Reprezintă doar 0,1% din
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
depozitarul hormonilor tiroidieni iodați. Tiroglobulina reprezintă aproximativ 75% din greutatea tiroidei. Este o glicoproteină cu 10% reziduu glucidic și 90% peptidic (123 reziduuri de tirozină). Se sintetizează în tireocit, este iodată la polul apical al celulei și trece apoi în coloidul lumenului folicular. Sinteza propriu-zisă a hormonilor tiroidieni iodați parcurge mai multe etape (fig. 18, fig. 19): a) transportul selectiv și activ al iodului (I) din plasmă în celulele tiroidiene (captarea). Iodul pătrunde în celulă printr-un mecanism activ (pompa de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și se pare că incidența cancerului este mai mare la acești pacienți decât în populația generală. Patogenia acestor noduli nu este pe deplin elucidată. Pe lângă neoplazia francă există și alte cauze potențiale de nodularizare a tiroidei la acești pacienți (gușa coloidă coexistentă, tiroidită limfocitară autoimună, țesut adenomatos hiperplazic). Nodulii din boala Basedow se pot prezenta sub diferite forme: un nodul hipofuncțional, noduli multipli, un nodul autonom (Sdr. Marine-Lenhart), aspect pătat scintigrafic (fără noduli propriu-ziși identificabili clinic sau ecografic). Frecvența malignității ajunge
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
100 mg/dl/h). Ritmul inițial al perfuziei va fi de 1-1,5 l/h, care va fi scăzut ulterior la 0,5 l/h în funcție de gradul de deshidratare și de semnele de corectare ale acesteia. Se consideră utile soluțiile coloide dacă presiunea sanguină este mai mică de 100 mmHg după 2 ore de perfuzie corect efectuată. Dacă pHul sanguin este <7,10 se poate utiliza cu prudență ser bicarbonatat până se atinge valoarea de 7,10 (50-100 ml bicarbonat 8
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cantități excesive de fluide în cavitatea peritoneală. Elementele implicate în producerea ascitei sunt: hipertensiunea portală, retenția renală de sodiu, vasodilatația arterială splahnică, modificări ale circulației sistemice, formarea de limfă în exces la nivel splahnic și hepatic și hipoalbuminemia (scăderea presiunii coloid osmotice). TABLOU CLINIC Ascita se poate instala brusc sau insidios, după o perioadă de meteorism și flatulență (vântul care precede furtuna). Când se instalează acut se poate identifica un factor precipitant: hemoragie digestivă superioară, consum de alcool, infecții sau tromboză
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
cheagurilor prin drenaj ineficient. Disfuncția plachetară Disfuncția plachetară poate apărea intraoperator sau se poate datora unor cauze preoperatorii. Ea poate fi determinată de scăderea numărului de trombocite sau de alterarea funcției acestora. Trombocitopenia are drept cauze: hemodiluția (priming-ul cristaloid sau coloid, soluțiile cardioplegice etc.); sechestrarea temporară din circulație; distrugerea plachetelor (la nivelul oxigenatorului, a filtrelor, prin aspirare în rezervorul de cardiotomie). Alterarea funcției plachetare are drept cauze: interacțiunea cu suprafețele nonendoteliale (oxigenatoare, filtre, aspiratoare); interacțiunea cu elementele sanguine (activatorul endotelial al
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
gelatinele ar inhiba funcția fagocitară a polimorfonuclearelor și macrofagelor (257). La bolnavul critic cu IIA repleția volemică va fi inițiată cu soluții cristaloide (soluție fiziologică 9‰, sol. glucozată 5%, sol. Ringer sau Ringer lactat), la care vor fi adăugate soluții coloide în proporție de 2:1 (244). Ulterior se adaugă substanțe vasoactive și/sau inotrope, pentru a resorbi cât mai rapid perfuzia tisulară (61, 224). Unii autori consideră benefică administrarea de sânge, deși cercetările la zi consideră că bolnavul cu sepsis
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
obiective:administrarea de oxigen suplimentar ± intubație endotraheală și ventilație mecanică; - montarea unui cateter venos central și cateterizarea arterială; - sedare ± relaxare musculară, dacă pacientul este intubat;dacă presiunea venoasă centrală (PVC) este < 8 mm Hg vor fi administrate substanțe cristaloide și coloide până ce valoarea presiunii va crește la 8-12 mm Hg; - menținerea presiunii arteriale medii la valoarea de 65-90 mm Hg, prin utilizarea de substanțe vasoactive; - creșterea presiunii parțiale a oxigenului în sângele venos amestecat la valori > 70% prin administrare de concentrat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și o sondă urinară în scopul monitorizării funcției renale. Din cele 385 cazuri cu infecție intraabdominală, șocul toxico-septic a complicat evoluția acestora la 16 bolnavi (4,2%). Terapia patogenică a constat în administrare precoce de fluide sub formă de substanțe coloide și cristaloide în raport 1:2. Dintre substanțele coloide folosite semnalăm în 3 cazuri utilizarea de albumină umană, iar la ceilalți 13 bolnavi: dextran (7 cazuri), gelatină fluidă (2 cazuri) și hidroxietilamidon la alți 4 pacienți. Scopul lor este eliminarea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]