269 matches
-
s-a petrecut la Vila d^Elchingen ( ulterior Casa de creație de la Mogoșoaia), construită în 1870, pentru Hélène Ney d^Elchingen, soția lui Nicolae Bibescu și nepoata mareșalului Ney. Vila, concepută în stil franțuzesc, cu mansardă, a primit o dublă colonadă, la parter și etaj, apropiată ca spirit cu arhitectura palatului, care și ea avea o serie de elemente arhitectonice deschise, pe ambele fațade. Pentru orice componentă care trebuia modificată sau înlocuită, pentru că se deteriorase, sursele constante de inspirație au fost
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
recuperat, ca și unele coloane, în 1931, din casa astăzi demolată a banului Dumitrache Ghica, de pe Calea Victoriei, sau o coloană de la vechiul palat brâncovenesc din București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei sunt inspirate de vechi modele de la portalul din San Marco, grilajul de fier forjat fiind lucrat în atelierele lui
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
mari artiști ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deși a avut lucrări semnificative și în domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli. Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
1598 la Napoli. Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
fi avut, atîția popi cîți Popești), ci de la pop, un fel de par care sprijină acoperișul caselor de țară. Carevasăzică, un arac. Ce țin, în fond, aceste proptele? Cine pe cine învață, cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e pus, firește, ca planta să crească așa cum trebuie. E, precum zațul, cuvîntul cu care se termină cartea, un fel
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
a prins a lua chipul ei complet și adevărat. între altele, a fost descoperit un monument impresionant, înalt de 33 de metri, care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau ridicate patru colonade, perfect identice, care suportau în mod egal greutatea bolții. Dar, și mai importantă s-a dovedit a fi descoperirea de pe friza orientală. Acolo era reprezentată o lupoaică ce alăpta doi copii. Se înțelege de la sine că trimiterea la legenda întemeierii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sala circulară, fiind singurul ce împodobea peretele din spate, deschis ca o fereastră către un peisaj fantastic. Pictura, peste care trecuseră secole, căpătase o lucire stinsă, iradiind singurătate și melancolie, înfățișa palate gigantice, de marmură trandafirie, cu fațadele încărcate de colonade și statui, ridicîndu-se, lucind ca oglinda, din evanescența orbitoare a unei mări verzi și limpezi scânteind sub un soare abstract de amiază perfectă. Corăbii încărcate cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași coajă de sticlă fumurie ca și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gigantică spirală cu segmentele scăzând asimptotic în diametru, dar crescând la infinit în curbură și tensiune. Muscalii scopiți, în straiele lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca niște nuiele prin pieptarele cuvioase, pe care fulgerau! cruci duble de argint filigranat și relicvarii de eben. Scopiți credeau în Selivanov, profetul ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânt fulgerări inexplicabile, cu o recuzită de nerecunoscut și totuși cumva familiară, ca și când imagini percepute de ochii părinților mei sau ai părinților lor s-ar fi transmis genetic și mi-ar pâlpâi și mie, uneori, în memore. De unde palatele gigantice, colonadele de piatră gălbuie, enimele podele de marmură mozaicată pe care mă văd trecând, halucinat, atât în vise cât și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
priviră unul pe altul, pierduți. — Barbarii! Sunt aici! strigă Placidia sprijinindu-se cu mâinile de balustradă. Livilla și Matidia își strigară într-un singur glas groaza. Cuprinși de panică, servii porniseră deja să alerge prin toată casa și în lungul colonadei peristilului, iar felinarele cu care își făceau lumină proiectau sumbru pe pereți umbre gigantice. Cei doi soldați, singurii pe care Cilonus îi luase cu el, îl priveau cu teamă din grădină, așteptându-i ordinele. Alături de ei, cu un felinar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire înăuntru. La lumina zecilor de lumânări, văzu în întregime doar naosul, unde câțiva credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul nostru existențial și emoțional. Există în spatele acestei motivații un lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua cunoștințele doar de la om. Este, pe undeva, ceea ce m-a fascinat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul nostru existențial și emoțional. Există în spatele acestei motivații un lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua cunoștințele doar de la om. Este, pe undeva, ceea ce m-a fascinat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care o privisem la ora de geografie a patriei: o vilă străjuită de o colonadă în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin care tata și Hans își clătinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață albă care ocupa aproape întreaga lungime a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-mi dau seama de unde vin, dacă-s amintiri ale unor vise, ale unor momente reale sau ale unei vieți anterioare (o pictură de Claude Lorraine înfățișînd o radă în care pătrunde o corabie, și construcții de marmură, arcuri și colonade, pe mal, apa înflăcărată și arhitectura transparentizată de răsăritul de soare, mi-a dat întotdeauna certitudinea leșinătoare că am fost odată acolo), iar noaptea vedeam mai clar locuri pe care le uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și o zeiță feniciană la Vatican! Acest pelerinaj Assisi-Roma aparține tradiției orale a familiei mele, iar tata Îi Închină cîteva pagini Într-una din cărți. În mod ciudat, el nu vorbește de mama și se mulțumește cu o descriere a colonadelor lui Bernini și a interiorului bazilicii. Mama este scandalos de absentă din amintirile lui de la Roma. Totul pentru domeniul spiritual, nimic penru cel carnal! Totul pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pot pune pe același plan pe apărătorul patriei și pe atacatorul ei : De leșu-i zeii pot a se-ngriji ?/ L-or fi-ngropat să-i dea cinstiri cum ar fi fost/ Un binefăcător ? Dar el venise-aici/ Ca templelor, cu colonade, prinosiri,/ Să le dea foc și legi și țară-a-și nărui. Antigona cinstește, în schimb, vechile credințe și cultul morților, norme nescrise mai presus de hotărârile omenești : Eu porunca ta/ N-o socotesc atât de tare-ncât pe om/ Să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
creînd un sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau. — Vă aprind lumina și apoi vă las, ne spuse
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
statuia Victoriei, erea inscripția: „Apărătorilor Independenței“, apoi dedesubt: „Orașul București“. Mai jos, de o parte și de alta numele: Grivița, Opanez, Plevna, Rahova, Ar cer-Palanka, Lom Palanka, Smârdan, Vidin. Dedesubt datele bătăliilor. De o parte și de alta, între două colonade, literele MM. LL. regale Domnul și Doamna și fama cu trâmbița ei. în toată țara se fac alegeri comunale pe 4 colegii, cum erea legea de atunci. anul 1878 47 românești în Capitală s-a dat un înalt ordin de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aglomerat și nesănătos. Au trecut dincolo de mlaștinile de unde venea malaria, dincolo de Întinderea prost asanată din jurul orașului, care pe atunci se numea Jakatraweg, ajungând În cele din urmă să construiască un cartier elegant, cu clădiri trainice, albe, cu verande sprijinite de colonade, Înălțate pe marginea unor alei străjuite de arbori și alternând cu agreabile spații deschise. Îl numiseră Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi simțeam stomacul în gât și melcul urcându-mi pe piele, în spuma lui grețoasă, de culoarea șteviei. Numai că nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]