655 matches
-
200 de ani. Ceea ce propun eu este, însă, o altă percepție, necesară, complementară și comprehensivă. Plec de la ideea deosebit de importantă conform căreia, în viața social-politică subiectul și obiectul coexistă până la identificare în autocunoașterea angajată și critică, ca și în acțiunea combativă, caracterizând o stare psiho-socială și o atitudine pe care o denumesc, ideologicul. De aceea, eu nu vorbesc despre ideologii, acele texte și discursuri mai mult sau mai puțin canonice menite să atragă, organizeze și manipuleze corpurile sociale sau masele de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și periculoase. Un ideologic centrat exclusiv pe paralogic, blocat în deturnările, dezinformările și manipulările propagandistice, rămâne un ideologic închis. De aceea, din perspectiva paradigmei comprehensivității și a remodelării eco-sistemice a conceptului de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
-o în Renaștere. Atitudinea condescendentă a acestora l-a împins, astfel, pe Muratori să își scrie tratatul, printr-o încercare polemică de a demonstra că spiritul italian nu este încă mort din punct de vedere cultural. Însă, dincolo de această raportare combativă la contemporanii francezi, scopul lucrării este de a educa și de a duce, în final, la conturarea unui spirit critic în depistarea valorilor, pe fundalul stabilirii unor precepte ce țin de literatura italiană modernă, după cum se sugerează deopotrivă în fragmentul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a-i cerceta accepțiunile, de a-i defini valențele comunicaționale, nu putem ignora aria științelor socio-umane, în mod special a antropologiei culturale, pentru că "polemica nu are vârstă sau, mai exact, ea are vârsta limbajului articulat. Traducere verbală a instinctului combativ inerent ființei umane cum indică etimologia sa -, ea a coabitat dintotdeauna cu aceasta"7. Spiritul polemic reprezintă, în esență, chiar spiritul uman surprins în ipostaza socializării lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă nepersonalizat în text, dar cuprins în textura sa, un tu care desemnează o alteritate compromisă și pe care îl critică, îl ironizează, într-un cuvânt, îl respinge ca imoral (adică inadecvat setului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprime public. 6.2. Ridendo dicere verum. Caragiale și Arghezi. În demersul anterior am încercat să punem în ecuație două tipuri discursive afine în structura lor profundă, atât prin consangvinitatea culturală pe care o presupune descendența, cât și prin modul combativ de a se instala în lume, dar diferite în structura de manifestare, dată fiind complexitatea factorilor extradiscursivi ce țin de contextul istoric, de formația intelectuală și culturală a autorilor, de înțelegerea diferită a funcției actului publicistic etc. De aceea credem
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
călduros în prefața celei de-a doua monografii indo-iraniene, V³yu1. „Înainte de război, Wikander,ca întreaga școală de orientalistică de la Uppsala, se interesa de un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal, al acestui zeu: de fapt, în Iran, ca și în India, eroii care se revendică de la el sunt «eroii cu bâtă»”, spunea Dumézil2. Premisele generale ale acestei lucrări, ca și ale tezei despre comunitățile războinice, sunt înrădăcinate în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
per-soane sînt primii cititori ai Memoriei colective și sînt așadar la originea a ceea ce această carte, această mare carte a de-venit. Neșansa lui Halbwachs era că nu putea pretinde un zel entuziast din partea acestor pacifiști pentru editarea unei opere combative, mai ales că-i îndepărtase din viața sa. Primul manuscris al Memoriei, 1925-1927: o nouă reflecție asupra ideii de cadru social pornind de la o polemică între Proust și Bergson Carnetele lui Maurice Halbwachs ne vor permite să reconstruim elementele care
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
permanent, cum ar fi refuzul de a ierta insultele, loviturile sau desconsiderarea; suspiciunea și o tendință accentuată de a distorsiona trăirile, prin considerarea greșită a acțiunilor neutre sau pritenoase ale altora drept acte de ostilitate sau de dispreț; un sentiment combativ și tenace de susținere a drepturilor personale, care nu este adecvat situației prezente; suspiciune recurentă, fără justificare, privind fidelitatea partenerului sexual sau a soțului/soției; tendința către o stimă de sine excesivă, manifestată printr-o atitudine persistentă de referință la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
induce cazuri litigioase. Deși unii cverulenți susțin că luptă pentru principii înalte, acest tip de psihopatie se asociază cu TP paranoică. Este mereu în opoziție și contrazice pe alții. Psihopatul vindicativ („malevolent”Ă. Este în permanență ostil și vindicativ, neîncrezător, combativ, cu intenția dominantă de a-și lua revanșa pentru un tratament nefavorabil, real sau imaginar. Are tendința de a se răzbuna, a distruge și pedepsi pe alții, de a-i brutaliza. Ține să controleze, să domine și e plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
politică asupra necesității reformării sistemului judiciar, stârnind mari conflicte politice. Ministrul s-a format în exterior și a fost, până în 2004, directorul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului Comitetul Helsinki în România (APADOR), una dintre ONG-urile cele mai hotărâte și combative din țară. În afară de această misiune, a mai fost consultant pe teme juridice pentru CoE și a redactat rapoartele pentru programul EUMAP al Open Society Institute pe independența și capacitățile sistemului judiciar 95. Macovei provine, așadar, din rețeaua de ONG-uri
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
propria insignifianță și-o consideră o judecată impusă abuziv din exterior. − De ce abuziv? Doar Asterion era pe jumătate animal din născare, observă Trees. − Cu toții ne naștem vite în măsura în care suntem gata să acceptăm un destin hotărât de alții, irosindu-ne forța combativă capabilă să nască începuturi diferite. Picasso s-a identificat profund cu ea, reușind să impună o nouă cale artei contemporane. Dar, deși funciar revendicat de turmă, Asterion dispune și de resursele unei violente autoafirmări; alegerea între cele două e apanajul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin trecerea în revistă a celor mai importante beneficii pe care această practică le are asupra diferitelor aspecte ale sistemului uman. Creierul și sistemul nervos central După cum am văzut deja, prin qi gong se comută sistemul nervos autonom de pe modul combativ asociat cu stresul al ramurii simpatice pe modul restaurativ de vindecare al ramurii parasimpatice. Atunci când acest lucru se întâmplă în regim zilnic datorită practicii regulate, corpul are șansa de a se vindeca singur și de a-și restabili echilibrul zi
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
procesului colectivizării. Un pasaj dintr-un discurs al lui Gheorghiu-Dej, redat cu greșelile autorului, este sugestiv: Chiaburimea - burghezia satelor - e un tip cu totul deosebit, un tip care și-a Întocmit gospodăria muncind, asudând, exploatând și speculând, e un tip combativ, un element care nu se deosebește mult de restul țăranilor dacă te uiți la Îmbrăcămintea lor, la faptul că muncesc. De aceea și În ochii țăranilor, chiaburimea trece Încă drept niște oameni vrednici, buni gospodari. Câtă putere are acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
persoane cu o cultură medicală redusă) posibilitatea unei boli foarte grave (de exemplu: cancer). 6.5. Atitudinea bolnavului față de boală Clasificăm principalele atitudini în acest sens, după Athanasiu, incluzând atitudinile “naivă” și “problematizantă” analizate de Häberlin; distingem următoarele: a) atitudinea combativă - proprie unui număr important de bolnavi aflați într-o stare de relativ echilibru psihic în momentul îmbolnăvirii și dotați cu un tip de personalitate care, chiar dacă prezintă unele trăsături de vulnerabilitate la SP, permite o adaptare adecvată la realitate; b
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de tehnologie militară de vârf, care aparține noului mileniu, dar se confruntă, disproporționat, cu armele și armatele vechiului mileniu. Vizionari, fără să piardă contactul cu realitatea, viitorologii Alvin și Heidi Toffler cred că "elanul schimbării se îndreaptă spre întărirea capacităților combative de joasă intensitate cu tehnologii noi și îmbunătățite senzori, comunicații pe bază spațială, arme nonletale și robotice". Probabil că, la jumătatea actualului secol, așa cum prevede John Collins, în studiul "Military Space Forces; The Next 50 Years", puterea aeriană și cea
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită virtutea deschizătoare spre divin. Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila răstignire. Pentru majoritatea credincioșilor creștini, supliciul cristic pe calea ce duce la Golgota deține, în prim-plan, imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
originea primelor inițiative și înfăptuiri în direcția construcției naționale s-a aflat "junimea" moldavă, familiarizată, surprinzător de repede și de temeinic, cu spiritualitatea, dar și cu viața politică europeană și conștientă de propria-i menire, chiar de propria-i capacitate combativă. Densitatea sporită a evenimentelor de mai largă amplitudine, ponderea și ritmul desfășurării lor în noul ciclu istoric, regenerativ 22, este admirabil observată și exprimată de un martor implicat, Alecu Russo, în opinia căruia, pe parcursul a numai 16 ani, de la 1835
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Este adevărat că scrierea istoriei cauzale se poate estompa în teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor creștine, așa cum susținea Karl Löwith (1949), fie pentru că formele teleologice sunt încorporate în practicile discursive ale scriitorilor care concurau pentru asentimentul cititorilor cu o disciplină combativa. Dar cei mai mulți istorici accepta că există o diferență între teleologie și etiologie și că aceasta din urmă este obiectul istoriei. Aristotel a ajutat la codificarea distincției într-un mod pe care scriitorii renascentiști de istorie narativa par să-l fi
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
naționale că trebuiau să își inventeze tradiții; era la fel de important să își inventeze "vecini", să se înconjoare de reprezentări ale altor națiuni. Într-o reflecție asupra culturilor literare emergente în secolul al XIX-lea, Pascale Casanova propunea să le numim "combative". Termenul e menit să definească literaturile naționale nu într-o unică relație cu un mare centru cultural - așa cum fac categoriile consacrate: "mici" (Kafka), "minore" (Gilles Deleuze), "semi-periferice" (Franco Moretti), "dominate" (Pascale Casanova) etc. -, ci în raporturile necesare de "vecinătate" cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu într-o unică relație cu un mare centru cultural - așa cum fac categoriile consacrate: "mici" (Kafka), "minore" (Gilles Deleuze), "semi-periferice" (Franco Moretti), "dominate" (Pascale Casanova) etc. -, ci în raporturile necesare de "vecinătate" cu multe culturi, de mărimi și tradiții variabile. Combativ 34 vrea să spună rival. Universul unei literaturi naționale nu e dominat de o unică figură tutelară, obsedantă, ci e populat cu multiple identități culturale care îi modelează aspirațiile, îi definesc "dorințele" și determină, în cele din urmă, angajamentul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și să înlăture oportunitățile ca alți masculi să fie concurenți la paternitate. În societatea modernă, resursele natural-fizice ale unor astfel de oportunități, cum sunt hrana și teritoriul, au fost înlocuite cu statusul și puterea socială. Dar pe aceste domenii competitivitatea combativă există și, nu întâmplător - susțin autorii citați -, rata omuciderilor este foarte mare la tinerii urbani, la vârsta când biologic este și ea mai accentuată. Trecem în revistă și principalele argumente care se aduc împotriva teoriei naturii instinctive (înnăscute) a agresivității
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ridică deasupra celorlalți, datorită înzestrării înnăscute a sângelui său, în timp ce alte "rase", în special evreii și negrii, sunt născuți inferiori"403. Această "revizuire a teologiei creștine"404 întreprinse de Hitler are drept consecință directă, observă Kenneth Burke, caracterul competitiv și combativ al sensului, ca atare, al "demnității" umane, astfel că această calitate a ființei umane, garantată în prealabil, devine scop (im)posibil de atins, după caz și în funcție de factori care nu țin de opțiunea umană, cum ar fi, bineînțeles, "sângele". În
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ostil, care impune restricții în satisfacerea unor nevoi elementare: de hrană, adăpost, dragoste etc. " Tendința crescută spre comportamentul agresiv este urmarea caracteristică a aglomerării... Traiul în mijlocul unor oameni pe care nu-i cunoaștem și nu îi dorim activează continuu sistemul combativ... Suprasolicitarea nervoasă duce la decompensarea comportamentului social al omului"108. Deși o serie de reglementări au rolul de a reduce manifestările violente, frecvența lor este în continuare ridicată, deoarece ajung să fie preferate în locul pedepselor oficiale. Întrucît sistemul penitenciar este
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai găsesc o seamă de articole și povestiri. Opiniile literare ale lui R. se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]