487 matches
-
din București (ultimele două clase, în particular), tânărul se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, cum morbul scenei nu-i dă pace, urmează totodată cursuri de actorie la Conservator. Va alege, cu sentimentul cert al vocației, viața de „comediant”. Având prilejul să asiste la repetițiile conduse de Al. Davila sau de Paul Gusty, prinde gust pentru meșteșugul regiei. Ucenicia și-o face ca regizor de culise, în trupa lui Stănescu-Cerna și în compania de operetă a lui G. Carussi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Alfred Marson, E. Grenet-Dancourt, Julius Horst și Wolfgang Pollaczek, A. Bisson, Nancy și Paul Armont, Avery Hopwood, André Birabeau, Emilio Caglieri, Fodor Lászlo, M. Hennequin, Alfred Gehry, Fr. Arnold și E. Bach (Birlic, un mare succes de public, în urma căruia comediantul Grigore Vasiliu se va numi și Birlic), A. Sollt, Impekowen și Mathern, Robert de Flers și E. Caillavet, P. Weber, Gregor Smith, Marcel Pagnol și Paul Nivoix, E. Labiche, G. S. Kaufman, A. Vercors și J. Bever, Carlo Rotti, Melchior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
vârsta memoriilor, A. a publicat câteva cărți de schițe și povestiri, unde evocă mucalit, cu și fără travestiul ficțiunii, scene din copilărie, impresii de călătorie, întâmplări care i se par bune de așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală (1970), Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui A. cel mai la indemână. A și dramatizat, în 1952, Momente de Caragiale, autorul său preferat. SCRIERI: Caragiale în timpul nostru, București, 1962; Un comediant și o fată de familie, București, 1967; Cu teatrul românesc peste hotare, București, 1968; General la patru ani, București, 1969; Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București, 1970; Tovarășul meu de drum, tutunul, București, 1973; Un drum în teatru, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
lui Mutu nu putea fi decît banca de rezerve. Din Briliant, Adrian a ajuns subiect de scenete. Pe vremuri, actorii de revistă cu revere de atlas la sacou luau în balon contabilii birocrați și gestionarii cu lipsă la inventar. Acum, comedianții începutului de mileniu se bat în ratinguri pe seama statutului de rezervă al lui Adi. Se parodiază cu sete lanțurile de la gît, abundența de tatuaje, ceasul care costă cît un apartament, mașina cît un procent important din PIB sau celularul mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
predicație intră în proces de devenire/de schimbare identitatea sau caracteristici ale subiectului, în funcție de clasa morfologică (adjectiv, substantiv etc.) și de conținutul lexical al numelui predicativ: „Dan întoarse foile, șopti, umbra deveni om.” (M. Eminescu) „Nu! nu mă voi face comediantul acelui rău, care stăpânește lumea...” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Predicatul descriptivtc "Predicatul descriptiv" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate descriptive se definește prin statism. Predicatul descriptiv particularizează sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Otrava de N.D. Cocea. Alți autori întâlniți în R. sunt Victor Ion Popa și Victor Eftimiu, care, în afara cronicilor și recenziilor literare, publică reportajul Sezon londonez și eseurile Cum se fac sfinții, Dreptate. Numerele 68-69/1935 găzduiesc nuvela Astfel vorbi comediantul de Cezar Petrescu și un articol de E. Lovinescu, precum și o schiță de Tudor Mușatescu, Perpetuum mobile. Lirica este ilustrată de Tudor Arghezi (Mă uit, Portret), din Ion Vinea fiind reproduse poemele Amintirile false, Regie 1915, Ton, Steaua morților, Pantelimon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
trad., București, 1974; Aleksandr Grin, Căpitanul Duke, București, 1964 (în colaborare cu A. Chișinevschi); Graham Greene, Agentul secret, pref. trad., București, 1965, Ministerul groazei, pref. trad., București 1965, Ucigașul plătit, București, 1967, Un caz de mutilare, pref. trad., București, 1968, Comedianții, București, 1969, Sfârșitul serbării, București, 1973, La drum cu mătușă-mea, pref. trad., București, 1982, Al zecelea om. Doctorul Fischer din Geneva, București, 1987, Căpitanul și inamicul, pref. trad., București, 1991, Ni-l împrumuți puțin pe soțul tău?, București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la Începutul secolului ori, În spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce În spectacolul feeric o undă de angoasă, ca În Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / CÎte frînghii și În sîngerări orchestra”) sau În Sfîrșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spațiul, promovată de reformatori ai scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre acești mari regizori țineau în mare parte de imaginea scenica a actorului. În fond, sistemul lui Stanislavski este o tentativă, după Paradoxul comediantului lui Diderot, de a edifica o mitologie a imaginii scenice prin prezența și interpretarea actorului. Spre deosebire de reformatorii europeni Adolphe Appia și Gordon Craig, regizorii ruși dau un sens nou ideii de cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
anume fel un actor care pretinde că prezintă natură să și emoțiile sale în public, dar se mulțumește de fapt să le reprezinte. Diderot explică faptul în mod clar: Nu se spune în lume ca un om este un mare comediant? Nu auzim pe aici, pe colo că el simte, dar, dimpotrivă, că el excelează în a simula, chiar dacă nu simte nimic" (Diderot). Parisul și marile orașe construiesc cu adevărat un tip de personalitate complexă în Secolul Luminilor. Imperativele controlului de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cele mai importante erau băuturile scumpe, whisky-urile, coniacurile și cocteilurile în special, iar în pro- gram aveai, dacă nu o celebră orchestră care te invita la dans, alături de doamnele de companie care stăteau pe scaunele înalte de la bar, dansatori, comedianți, actori cu mici scenete, iluzioniști sau contorsioniști, care făceau spectacole nemaipo- menite. La Maxim debutau Stroe și Vasilache (Lache - Lache), ce aveau să facă istorie cu comedia lor ; la Zig-Zag tocmai fusese invitată celebra Josephine Baker și tot orașul s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Enache Kogălniceanu -, printre altele, se aduceau și „ovreice” care jucau la curte <endnote id=" (335)"/>, iar Domnul și Doamna lui „făcea priveală” <endnote id="(316, p. 142 ; 236, p. 369)"/>. La rândul său, cronicarul sas Georg Kraus menționează că, printre comedianții de la curtea principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613- 1629) se aflau evrei și evreice <endnote id="(43, p. 194)"/>. Apelul la evrei În astfel de situații ar putea să fi fost un obicei care s-a Încetățenit la curtea suveranilor din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nebună, mă atrăgea la circul din Alma-Ata un singur lucru djighiții. Dar nici unul dintre numere nu era de neglijat. În general, episoadele comice erau executate de oameni normali, nevopsiți, excelenți mimi, bizuindu-se mai ales pe aspectul de "pince-sans-rire" al comediantului de bună calitate. Oamenii zburători erau tineri și frumoși, numerele spectaculoase și poate că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
actualitate încă: „L-am văzut aruncându-se în căruță din mersul ei. S-a proptit deodată în piciorul de lemn și cu celălalt înfipt în căruță, făcând un efort, s-a cocoțat sus, cu hățurile în mână. Am văzut mulți comedianți a căror agilitate m-a uimit, dar acest țăran tânăr ce își ducea cu atâta avânt piciorul de lemn ma emoționat. Tot el, la Dragoslavele, la Oituz, la Mărășești, cu figura arămită de soare și trasă de suferință, cu ochii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dante și Baudelaire?/ Privește-te-n oglindă cum te-a crispat prezentul, / Tu, visător de glorii și aripi pentru cer.” Nu lipsesc evocările stilizate în maniera lui Mateiu I. Caragiale, cel din Pajere, reînviind amintirea domniței Ralu Caragea, întemeietoarea teatrului: „Comedianții-s în favor la Curte./ S-amestecă cu dânșii chiar Ralu / Și parc-aud grăind pe-un velpostelnic:/ «Diseară avem teatru, psihimu».” Aproximativ în același stil paseist sunt lungile „balade” Toamnă la Hanul Ancuței și Beizadea Tingire. Mai interesante, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
posibilitățile de a lua atitudine împotriva lor, ori de a le eluda.", Într-adevăr, se pot cu ușurință observa astfel de produse "subversive", care deși transmise prin canalele de diseminare industriale, oferă chei de interpretare centrifuge, de la filme, clipuri muzicale, comedianți, la serii de bandă desenată, și care s-au bucurat de succese răsunătoare de-a lungul secolului al XX-lea. "Populația", spune Fiske, nu devine "o masă omogenă la dispoziția baronilor industriei." Ibid., p. 24. 474 Ibid., p. 44. 475
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. [...] Și ce profanație a cărțelor bisericești ! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgâlită în fiecare colț disponibil (Eminescu: 2011, II, 70). (h1b) Știi că în tinereța mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterii mele, am împlut suprafața păreților cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil (Cezara Eminescu: 2011, II, 70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap răzimat de-un părete [...]. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
marile convulsii de mai tîrziu, petrecute în Estul totalitar, și-a păstrat o mare parte din determinațiile sale esențiale. Cu o existență țesută din complexități și contradicții, intelectualii oscilează între vîrfurile și marginile societății, joacă roluri de profet sau de comediant, sînt ispitiți de abstract sau de concret, sînt critici sau mitologizanți. Dincolo de excese și de un melanj din ce în ce mai firesc, trăsătura esențială a intelectualului autentic, îndeosebi în România de azi, este să supraviețuiască și să trăiască precum un adevărat slujitor al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că au venit rușii. V.A. : Ascultându-vă, mi-am adus aminte de un banc pe care l-a spus Mircea Crișan. Cei tineri nu știu cine a fost. Un adevărat erou al rezistenței prin cultură fusese acest extraordinar satirist, textier și comediant. Cine l-a văzut pe Mircea Crișan în spectacolul „Eu și materia moartă“ sau în reprezentația pe care a dat-o artistul leningrădean Arkadi Raikin, abia scos din carantină, dacă nu chiar din Gulag, recital în care Mircea Crișan i-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat al ultimului "Împărat al celei de-a doua Rome". Ba, chiar a făcut puțină filozofie despre nimicnicia omului și a vieții. Și a vorbit rar, ca scribii să nu scape un cuvânt, s-o pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apuca: Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el apoi deschise-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți ... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgîlită în fiecare colț disponibil 290. Din toate portretele surprinse de Eminescu reiese un soi de arbitraritate, pe care poetul o ia ca atare, descriind-o în modul realist al momentului respectiv, căci, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tipic. N-ar pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste și-a comedianților care se distrau să-i ia peste picior. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi spună cât de importante sunt tablourile, ceea ce, presupun, arată cât de important este el. Apoi s-a plâns că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]