829 matches
-
aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte bine, ba chiar îl compătimea pentru munca grea pe care o făceau ei acolo și pentru puținătatea aurului găsit. Aia ce-i? întrebă el, arătând spre un eșafodaj de lemn ridicat mai la distanță de apă. Un șteamp, îl lămuri Vasilică. Un ce? se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii lui era o durere sfâșietoare, îngemănată cu o uimire ridicolă. Părea un copilaș crescut prea mare și cu toate că-l compătimeam abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să bată străzile pe care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lă. — Sper că nu, fata asta mă iubește pe mine așa cum sunt, bătrân și bețiv, sunt sigur că mă iubește, mi-au trecut suficiente femei prin mână ca să știu chestia asta. — Păi, așa ești, bătrân și bețiv, nu te mai compătimi, că ai să mă faci iarăși să plâng... Se uită împrejur, ca trezit, e cu Tina pe gazonul bine tuns, între straturile de lângă gard, Tara a rămas în casă, întinsă pe blana din fața șemineului, privirea ei de curvă e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o să crească, o să afle că poliția a stat cu mâinile în sân. Atunci să vă văd! - Doamnă, noi facem tot ce putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu, acum are multă influență. - Da, mârâi doamna Popa. Ea, care o compătimise pe Mariana, și uite fufa ce bine se descurcase. - Ați văzut articolul despre Mișu? Gabrielescu puse cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să obținem mai multe resurse pentru cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
originea ciocnirilor rasiale se aflase un român. Dar ce treabă să aibă Mișu cu negrii? Și luptele începuseră înainte să plece el. Nu, Mișu era cuminte. Dar parcă morții nu fuseseră cuminți? Din cauza emoției, Mariana se trezea de multe ori compătimind la marea teamă a doamnei Popa: amândouă în lipsa bărbaților, amândouă susceptibile să piardă sarcina de atâta frământare. Uneori, din ce în ce mai des; Mariana se gândea și la Horațiu, care probabil că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ale corpului uman se vor uni, cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea. Se constată în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și ascensiune. Ascensiunea este o dorință a eului care dispare în vulgaritate, compătimit de literat și succedat de profani. Răul se poate naște și dintr-un bine însă greul este în voința celui căzut de a se mai putea ridica spre lumea cosmică, pe care o repugnă și nu are încredere în ea
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
fofilezi de fiecare dată și nu vrei să-i ajuți pe tăticu și mămica. Dar...ce ne dau ei,nu refuzi.Ce bine se trăiește la oraș dacă ai doi proști la țară!Tu ești “domnul”Gigi,pe care îl compătimește “doamna”Bucur că s-a însurat cu o țărancă. -Ce,te supără adevărul? -Nu,dragă,bărfește-mă în continuare cu moțata și plângi pe umărul ei că te-ai însurat cu țăranca... Iar,tu,Silvico...(începe să plângă).Nu mai aștepta
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
readucea relativ la normalitate, el inventa metode tot mai ingenioase pentru a anihila eforturile medicilor. Lumii și familiei arăta dezolarea lui infinită pentru boala nevestei, grija, afecțiunea și ocrotirea lui. Toți îl considerau un sfânt de om, îl stimau și îl compătimeau. Cât despre Maria, se considera că își ispășește păcatele tinereții, așa cum e firesc să fie. Când mintea ei refuză să se mai întoarcă la amara realitate, supliciul ei se amplifică. David bucuros că Maria nu mai reprezenta de acum nici un
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
ajunge ca ei. Prietenul nostru nu a mai venit mult timp în parc. Îi plecase soția pe drumul neîntoarcerii și îndurerat era zilnic la cimitir sau se închidea în căsuța lui. A revenit după un timp și prietenii l-au compătimit dar l-au și încurajat să continuie viața dacă i-a fost dăruită până când... A mai trecut un timp și la un restaurant micuț cei vechii prieteni s-au reîntâlnit. Numai că a avut parte de o surpriză. Prietenul era
O POVESTE CU TÂLC de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361098_a_362427]
-
nevoi și de timp, pe care îl umpli cu aburul insuficientei tale respirații, care acrește sucul strugurelui înainte de a fi cules, și care te amețește făcându-te să râzi de faptul că te poți considera o greșeală genetică, demnă de compătimit. Unde ești umbră a existenței, care mă urmărești, dar nu faci nimic ca să mă aperi de fulgerele nimicniciei. Referință Bibliografică: STAFIIZAREA EGOULUI ȘI DEMITIZAREA NEFIINDULUI / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 219, Anul I, 07 august 2011
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
țigan, că în satul lor se găseau de toate felurile. Era și foarte săritor și dacă putea ajuta cu ceva, o făcea fără să stea prea mult pe gânduri. Consătenii îl iubeau și respectau și nu de puține ori îl compătimeau, uneori chiar în prezența lui, pentru faptul că nu își luase o nevastă cu același caracter. În timp ce pe fața lui flutura în permanență un zâmbet, fața Măriei arăta ca și cum ținea în gură mere acre. Unii mai cleveteau pe seama ei, iar
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
mod elegant acest eveniment. Tot atunci m-a rugat să-i scriu biografia. Să nu rămână precum o frunză agățată de trunchiul unui copac, spunea el, deși nici pe departe nu avea relevanță cu modul lui de gândire. L-am compătimit, suferea foarte mult. Înainte de recepția aceea a hotărât să-și întocmească testamentul chiar a doua zi. Purtase o discuție cu Emilia, iar aceasta s-a arătat dornică de a renunța la dreptul ei în favoarea Mariei. E drept, fata crescuse mai
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
nu în cazul celor realizate din interese meschine.” Reveniți în sala de judecată, constatară că numărul de persoane prezent se mărise. Se dusese repede vestea. Oameni curioși, în așteptarea propriilor procese, intraseră să se amuze de ineditul situației. Niciunul nu compătimea copiii sau soții. Se amuzau și atât... Florin Cocora, cu gândul la cele peste patruzeci de cazuri ce urmau a fi judecate, se grăbea și trecuse deja la întocmirea procesului-verbal de ședință. Președintele de instanță își ridică privirea peste sală
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
cu toate că nu au mâncat poate de o săptămână, dar la fel de bine era posibil să mă și înșel. Spun acest lucru, pentru că am văzut oameni cu o situație materială bună scotocind prin gunoiul menajer după pâine. Cine nu-i cunoaște îi compătimește, dar ei adunau pâine pentru animale și strângeau încă un ban în visteria casei lor. Un timp mi-am interzis să mai ajut pe cineva, până când am observat un om căutând într-un coș situat lângă un magazin alimentar și
CALEA SPRE FERICIRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367592_a_368921]
-
din rău se poate naște și mai rău. Depășiți-vă marginile înguste ale propriilor voastre incertitudini, depărtați-vă pe veci cătușele geamătului în pustiu, anulați prăpastia care se ivește între voi și concepția unei societăți ghidate pe valori relative. Vă compătimesc, căci în naivitatea voastră, sunteți mai curând, de plâns. Garda tânără:Scriitorul obscen: - Dragii mei, cum trebuie să trăiască unii scriitori și să-și extindă talentul și cultura, să devină scriitori importanți, cu o operă impunătoare dacă încep cu geniu
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
stăteau tăcuți lăsând să vorbească doar inimile între ele. * Georgia era vegetariană și asta îi dădea o dulceață de fructă coaptă, dar și mireasma florilor de primăvară. Colegele o invidiau pentru tenul ei alb și strălucitor, mereu proaspăt și se compătimeau că ele n-au avut bucuria de a se fi născut într-o zonă cu aer curat și ozonat de munte. Dar pentru că era mereu pusă pe glume, au iertat-o că le întrecea în frumusețe, mândrindu-se, în același
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
dar acolo, în ascunzișurile cămăruței, făcuseră lucrări la fel de mari, în ochii lui Dumnezeu, ca cei mai spirituali oameni pe care i-a avut omenirea, pentru că s-au rugat pentru mulți și au binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate momentele vieții lor, compătimite de mulți. Erau oameni care nu văzuseră vreodată lumina soarelui, dar în inima lor Soarele Iubirii strălucise cu o lumină ce a rămas și va rămâne peste veacuri. / Toți aceștia își înțeleseseră chemarea și scopul pe pământ. Ceruseră lucruri mari
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
dar acolo, în ascunzișurile cămăruței, făcuseră lucrări la fel de mari, în ochii lui Dumnezeu, ca cei mai spirituali oameni pe care i-a avut omenirea, pentru că s-au rugat pentru mulți și au binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate momentele vieții lor, compătimite de mulți. Erau oameni care nu văzuseră vreodată lumina soarelui, dar în inima lor Soarele Iubirii strălucise cu o lumină ce a rămas și va rămâne peste veacuri. / Toți aceștia își înțeleseseră chemarea și scopul pe pământ. Ceruseră lucruri mari
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
capul sus, că n-am făcut nimănui niciun rău...” Din “57, de când s-au întors din Siberia, cu doi copii mici, nimeni dintre rude nu i-a întrebat nimic - unde au fost, prin ce-au trecut. Nimeni nu i-a compătimit. Dimpotrivă, rudele care au scăpat din întâmplare de deportări, îi sfătuiau să tacă, să nu discute cu nimeni: “Am auzit c-o să ridice lume din nou. Voi sunteți cu pricină, luați seama să nu vă ducă înapoi .” 43 de ani
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
ea este zonă de inițiere/re-inițiere, prin SUFERINȚĂ REVELATORIE - căci, pentru cei puternici, ea e locul pentru a deveni și mai puternici...chiar cu riscul de a nu obține transcenderea i-mediată. Niciodată a autocompasiunii! Poetul îi disprețuiește și-i compătimește, uimit - cu înțelegere, dar și cu maliție fină, pe cei ce-l cred asemeni lor, un bocitor narcisiac: „aveți atâta nevoie /să credeți/ că mor trist.../ însă eu /vă dezamăgesc și ridic/cu infinită bucurie/piatra ce mă lovește” - cf.
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
ca o durere în suflet care, la începuturi, îl deranja foarte mult. Îl făcea să sufere. Cu timpul, s-a obișnuit. Se bucura când simțea apropierea celor care-l privesc cu gânduri bune, cu zâmbet în colțul gurii, deși îl compătimeau sincer. Se simțea încurajat. Se simțea egalul lor, om între oameni. În ziua aceea, ieșea doar pentru a cumpăra pâine. Nu avea mult de mers. Magazinul era la primul bloc de dincolo de intersecție. Își pregătise borseta, dar o uitase pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
mai rânjea la el ca de obicei:Tracheee! Recunoștea și partea ei de vină cu nenorocita de strategie. Auzi la ea: filaj și negociere! Mai ales că, după ce încheiase contractul de vânzare-cumpărare cu Nae, o vecină binevoitoare îndrăznise s-o compătimească, zâmbind batjocoritor: --Bine, doamna Firuța, de ce v-ați vârât capul în saramura lui Nae? Nu l-ați mirosit că își bate joc de voi cu vadul comercial? --Ce vrei să spui? s-a uitat sfidător la ea Firuța. Că magazinul
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
așeză din nou pe treapta de piatră de la intrarea în odaie, și luându-și capul între mâini porni să-și legene trupul spre stânga și spre dreapta, tânguindu-se cu cuvinte de neînțeles pentru gazda lui, care privindu-l îl compătimi oftând a neputință. Apoi Simon își aduse aminte din nou de noaptea aceea când îl arestaseră pe Iisus. Se dusese și el după alai, mai pe ocolite și auzea de la depărtare cum îl certau și îl loveau. În curtea casei
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]