852 matches
-
pași de tulpina copacului, un flăcău de pe ulița noastră, vecin cu părinții, Jănel Munteanu, cu o furcă în mână, care, însă, zâmbind, și-abia reușind să-și oprească un râs sănătos și zgomotos, pe care i-l cunoșteam, îmi zice, compătimindu-mă: Măi, Nicușor!... Coboară! Să nu-ți fie teamă! Nu-i nici un lup... E vaca voastră, pe care bădița Costache și mătușa Mălina au luat-o astă dimineață s-o vândă la târg... Și se vede treaba, că n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în tăcere lucrurile. Și, de-ndată ce-am rămas numai cu dânșii, colegii m-au luat peste picior, dându-și fiecare cu părerea: Ai încurcat-o, băiețele! S-a terminat cu bancurile politice și cu... părerile proprii! Eu, unul, te compătimesc! Nu te invidiez, în nici un caz!, zise Nicu Ursu, care venise primul dintre absolvenții tineri, de la Iași. Eu cred că ți-a făcut și chiar și nouă o favoare, zise Mihai Vânătoru. Avem și noi, prin tine, o punte spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație și cu invidie; și că îl și compătimea, tocmai fiindcă era altfel decât ea. Tăcut. Rușinos. Introvertit. Modest. Prea obișnuit îmbrăcat. Nu prea umblat. Venit din mediul rural. Tobă de carte. Ambițios. Inteligent. Cu o voință de oțel. Pus pe fapte mari. Încrezător. Cu opt ani mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ea: "a) insuficiență cardio-respiratorie; b) hematorax masiv; c) rupturi multiple de pulmon; d) fracturi costale multiple (accident rutier)..." Doar că la înmormântarea sa n-au mai circulat, ca la ea, un noian de clevetiri și pricini. Cine mă-ntâlnea, mă compătimea și nu se sfia să-mi zică direct: "Mă tem c-a fost vorba de-un blestem"! L-am condus pe ultimul drum: rude, prieteni, colegi, conducători și salariați de la Secțiile de Drumuri și Poduri Naționale Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Agenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a pierit, el totuși esistă, necăjit și îmbrîncit ce e drept, dar sănătos, moral și vânjos, și - dovadă persecuțiunile sistematice - el încă și azi insuflă spaimi inimicilor său seculari. Altă mîngăiere nici nu are decât că n-a devenit încă compătimit de nimene, căci tot e mai bine a fi frica altora decât compătimit. {EminescuOpIX 262} Toată lumea știe cumcă, după atâția seculi de persecuțiune, legile din 1863/4 făcute cu concursul românilor și sacționate prin domnitorul au fost cele mai mulțămitoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
negăsit. M-am dus la un bar și am băut un whisky, apoi m-am întors în cameră și am început să scriu iarăși poezii. A doua zi, la serviciu, simțindu-mă fericit, m-am gândit toată ziua la Antoinette ,compătimind-o.I -am scris grăbit câteva rânduri în care îi explicam în felul meu absolut ticălos că nu o mai iubesc. Știu că s-a terminat, i-am spus, și indiferent pe cine vom iubi, și eu și tu, clipele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap, vlăguită. I-am luat mâna într-a mea și m-am pus pe un plâns cu suspine. Îmi inspira atâta milă... ba nu, amândouă eram de compătimit. Izvorul lacrimilor era nesecat. Pe când plângeam, mă gândeam că aș vrea să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu părăsirea casei din strada Nishikata. Două ore mai târziu, unchiul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întotdeauna mândru de mama și de sora mea.Ă N-am de ce să-mi fac griji din pricina ta. Îmi lipsește până și calitatea de a mă îngrijora. Bine că măcar sunt capabil să mai roșesc. Ca un hoț care-și compătimește victima! Sunt sigur că te vei căsători, că vei avea copii și că vei reuși să supraviețuiești datorită soțului tău. Kazuko, Am un secret. Îl ascund de foarte multă vreme. Când am fost pe câmpul de luptă, am meditat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vrea eu să știu. Cum? Păi am cunoscut-o când l-am cunoscut pe Oliver, prin Moulton. De ce nu a apelat la Moulton atunci? De ce la tine? Pentru că tu ai flirtat cu ea. Nu, ci pentru că a văzut că o compătimesc. Și-a dat seama și de relația mea cu tine, și probabil a crezut că o să înțeleg mai ușor decât alții situația unei femei. Da, asta e exact genul de minciună care-ți vine ție ușor la îndemână. Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-am mai încercat să vorbesc. M-am gândit că venea doar din milă și că stătea acolo să fie sigur că nu mă înec. Cumva se și răzbuna pe mine într-un mod obscur, cum stătea acolo și mă compătimea. Oricum, ședea lângă peretele frumos și uscat pe care cădea soarele ce pătrundea peste pervazul unde aterizau porumbeii cu piciorușele lor roșii și cu aripile care fluturau într-un nor de praf și paie. Uneori chiar își culca obrazul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
început nu mi-a convenit că îmi ține companie. După aia a început să îmi placă de el. Și, întrucât doream să-I vorbesc cuiva despre Thea, I-am mărturisit lui totul. I-am povestit totul. Credeam că o să mă compătimească. Acele crețuri multe și adânci de durere de pe fruntea lui mă făceau să cred asta. Așa că vezi ce greu mi-a fost, I-am spus. Nu stau deloc pe roze. Sufăr tare. O parte din timp am senzația că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lor de societatea normală și presupus dezirabilă - drept care a adoptat o dârzenie de fier în această privință, atitudine de la care n-a abdicat niciodată. (Nu e momentul să discutăm dacă cei mai mulți sau toți copiii „profesioniști“ ar trebui scoși în afara legii, compătimiți sau condamnați necruțător ca turbulenți ai liniștii publice. Deocamdată, am să menționez doar că veniturile noastre de la „Iată un copil deștept“, puse laolaltă, i-au susținut pe șase dintre noi la colegiu și acum îl susțin și pe al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
până atunci, Gabriel n-o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu și-o putuse imagina plângând. Cele două femei nu erau prietene intime și nu erau aliate, dar se plăceau una pe cealaltă. Stella ar fi putut presupune că Gabriel o compătimea, întrucât ea se măritase cu Brian cel bun, în timp ce Stella îl luase pe George cel îngrozitor. Pe de altă parte, însă, Gabriel și-ar fi putut-o închipui pe Stella gândindu-se că George era interesant, în timp ce Brian era anost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și pentru Adam, și în această proiectare comună mama și fiul se întâlneau, ca într-o vulnerabilă extensie a trupului. Ceilalți membri ai familiei, deși acceptați ca „ai ei“, aveau mai puțină însemnătate. O admira, o invidia și o compătimea pe Stella. Îi plăcea, o interesa și o enerva Alex. Ținea mult la Tom, în legătură cu care Brian avea sentimente atât de amestecate, dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă de gelozie. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-l „salva“ pe George se limita acum la remarci educative de asemenea gen, care sugerau, patetic, superioritatea ei în complicitatea lor. Cine era ea ca să-l învețe pe George cum să se poarte sau ca să-și permită s-o compătimească pe „biata Stella“? Uneori s-ar fi zis că George o provoca la asemenea reproșuri, ca să le poată zdrobi sub sarcasmul lui violent. Am sperat că o să se înece, dar n-a fost să fie. Nu vorbi prostii. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de mese/studiu/ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pățania cu timbrul găsit În vagin. Oh, Doamne! Cât de arătos? — Frumos de pică. Ce Dumnezeu i-ai spus? Ruby Îi spuse. Chanel izbucni În râs, dar fu extrem de impresionată de gândirea rapidă a lui Ruby. Chanel Încă o mai compătimea printre chicoteli, când două cliente intrară În magazin. Erau mămicile trustafariene tipice: obrazi cu pomeți Înalți și osoși ca niște pârtii de ski, șuvițe scumpe, fiecare din ele cu câte o geantă Gucci atârnată nonșalant pe umăr. Chiar dacă afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de femeia pe care o percepe ca pe o flacără ce ar mistui orice aflat în imediată apropiere: "Sincer compătimeam și disprețuiam pe bărbații care s-ar aventura inconștienți în intimitatea acestei femei, ca pe niște gafeuri care într-o casă mare nu și-ar da seama unde sunt și ar fi fost ca la ei acasă, cu libertăți comode
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care nu se referă niciodată la un vinovat concret. știm la modul abstract că Securitatea a fost instituția care ne-a ținut sub teroare, îi urâm, în general, pe securiști și pe ciracii lor fără uniformă, dar îi iertăm, îi compătimim și chiar îi votăm atunci când vreo dezvăluire răzleață ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii reali, în carne și oase, încep cu „Da
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ar fi prea scump, dacă planta care îl produce nu ar fi cultivată cu sclavi. Cei despre care este vorba sunt negri din cap până în picioare, iar nasul le este atât de turtit, încât îți este aproape imposibil să-i compătimești [...]160. În scrisorile de la 4 la 10 din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
urmează termenul reluat (anaforă) de acelea în care el îl precede (cataforă). Astfel, vom avea anaforă în (1) și (2) și cataforă în (3) și (4): (1) Luc nu doarme: el s-a enervat; (2) Jean nu a venit, îl compătimesc; (3) Să recunoaștem faptul: nimic nu va mai fi ca înainte; (4) Lui Jean îi pare rău după ea, după mașină. Anafora și catafora stabilesc o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
modificându-i numele ("dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți"). Folosirea demonstrativului empatic nu are nimic surprinzător într-un roman care face, în mod sistematic, trimitere la compasiunea cititorului și în care până și naratorul își compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului, determinantul acest are valoare deictică (el desemnează întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]