594 matches
-
cinci ore și trei sferturi, la personalul Bacău Galați! mă ridic și pierd de trei ori de cinci ori mai mult, convingerea paternității s-a conturat mai întîi în femeie, actul genetic se ignoră în părintele care este bărbat, culmea compătimirii să te plîngi de lipsa de ariditate cînd populezi un deșert, cînd îmbraci deșertul în verdeață, călătoria în relatarea ei și sălii i-ai pus așteptarea pe pardoseală! secvența vigilenților, în număr de trei, videant consules, zici că mergi cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele, de lume, de lumea haină a cen- trului. Și-a căutat refugiul în periferie, aceea care înghite tot și cu greu mai redă ceea ce a luat. Și nici măcar nu era plătit în bani, cât să-și găsească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Atât de viclean și de păcătos e sufletul omenesc, încât pe dată m-am simțit bucuros că Hartley avea această justificată pricină de suferință, că mi-o împărtășise și că plângea, din cauza ei, în prezența mea. Dintr-o dată se înfiripaseră compătimirea, comunicarea. Îmi pare foarte rău. Dar nu poate fi găsit, te-ai adresat poliției? Ei au întotdeauna metode de a găsi oamenii. Aș putea să te ajut în această direcție. Hartley își tampona fața, apoi scoase o oglinjoară și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a înțelege destul de clar că-l ura pe tatăl lui adoptiv. Dar mintea tinerilor e plină de mistere. Aflat față-n față cu el s-ar putea să se intimideze, sau să se lase copleșit de un subit flux de compătimire. Sau de vechi, înrădăcinate, irezistibile emoții filiale. Ar putea Titus să treacă de partea cealaltă? Oare Titus însuși putea ști? În sfârșit, înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi plâns în curând în brațele altui bărbat. Acestea sunt gânduri răutăcioase; dar în acele momente îi purtam pică, o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-aș fi solicitat compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci, blajine și pisicoase, pe care bărbații le iubesc pentru blândețea lor compătimitoare, dar care dețin o reală și neclintită forță de autoconservare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru faptele lor !”, murmură Baltă, cătând în urmă, către bătrână. Vestea că Baltă a fost prins... se întinse ca focul în tot satul... în toate casele până în inima muntelui. Bătrânii strânși pe la porți, se uitau după el cu durere și compătimire. „ - Sărmanu’ Gheorghe, nici nu știe că lelea Anghelina o trecut la cele veșnice !.. Iaca, o trecut trei zâli, de când o închis ochii... Az’ o’ngroapă!” De frica securității, sătenii se temeau s-o însoțească pe ultimul drum. Clopotul bisericii din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceva. Ibrăileanu a creat o sectă ca [și] cele religioase: ibrăileniștii. Aceștia jură numai în numele lui. în afară de el nu mai există nimic. Poți înțelege d-ta: spirit lucid, sobru, independent, neangajat pe acești fanatici? Privește-i cu simpatie, nu cu compătimire, căci de te-ai fi născut cu 40 de ani mai de vreme, cu toate atributele înșirate mai înainte, renunțai la ele și umblai ca ucenicii lui Nicodim după el oriunde se ducea. închină-te și mulțumește Celui de Sus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se pare că au devenit o realitate cu care aceștia trebuie să se obișnuiască. (extras dintr-un articol Associated Press despre Olimpiada de la Atena, din 17 august 2004, intitulat „Echipa masculină de baschet a Statelor Unite a Învins Grecia la mustață“) Compătimirea pe care o resimt chinezii față de noi izvorăște din credința lor că țara noastră este o țară În declin. Nu puțini prieteni chinezi mi-au citat proverbul fu bu guo san dai (nici o avere nu rezistă mai mult de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție, umilință, gelozie, remușcare, [auto]compătimire, egoism, ură, rușine, îngrijorare), altele mixte (acceptare, trac, dor, modestie, nostalgie). Dintre acestea, cinci sunt considerate emoții de bază, primare, în sensul că se regăsesc la toate populațiile și intră în structura unor emoții complexe: furia, frica, tristețea, dezgustul, fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
M-am uitat împrejur, dar n-a mișcat nimeni, nici un gest de solidaritate! Deși eu fusesem îndemnatul, eu treceam drept îndemnătorul. Deși eu nu mă plânsesem niciodată împotriva mâncării, eu eram cel căruia mâncarea îi pute. În loc să găsesc la ceilalți compătimire, am găsit zeflemeaua. Care mai de care mă lua în râs: — Ai cam pățit-o! Te-a luat dracul! Te-a luat Buchholtzer la ochi! Etc. etc. Aș fi putut să denunț pe adevărații instigatori, mai ales că petiția era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și-au vărsat sângele pentru libertatea voastră 37, mă socot în drept a vă cere concursul pentru armata care trece prin țara aceasta spre a da mână de ajutor chinuiților creștini de peste Dunăre, a căror nenorocire a atras nu numai compătimirea Rusiei, ci chiar a Europei întregi. nicolae“38 În Senat, Convențiunea încheiată cu Rusia pentru trecerea armatelor ruse este combătută de P.P. Carp, Manolachi Costachi, B. Boerescu și Dimitrie Sturdza; o susțin prințul Dimitrie Ghica, care e raportorul, I. Brătianu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
muzicale care inundă naratologicului, dăruindu-i amprentări de jazz sau "blues for yesterday": „Vocea și trompeta lui Louis tapetau încăperea cu sunete din ce în ce mai moi, mai insinuante, mai lascive”. Privirile sunt „etilice”. CĂVătoria e „placidă”. Dispariția e „tabacică”. Râsul este „cometic”. Compătimirea e „fariseică”. Protagonistul evoluează „în aburul semianonimatului”, însă aventurile sale dau clasă , par adevărate lecții de înșcolire în sodomism. Asistăm la derularea (mini-secvențe cinematografice desprinse de atmosfera „Moulin Rouge”?!) unor dorințe (spontane, firești), învăluitor, lascive. Par lipsite de vulgaritate, și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
depășește. Nu mi-a dat nici un semn de viață, ceea ce dovedește că s-a supărat. La vârsta lui de peste 90 de ani, omul nu realiza ce efort însemna punerea la punct a lucrării sale. Poate că meritam o misivă de compătimire pentru boala mea, mai ales că l-am ajutat și în alte împrejurări, tot cu șlefuiri și dactilografieri de medalioane, între care Alexandru Vasiliu-Tătăruși și Ilie Mihăilescu. Numai că acestea erau scurte, iar eu mai în putere... 323 BALAN, Dumitru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
metafizic cu singurătatea și neînțelegerea la care îl predispun semenii incapabili de o reală și profundă rezonanță cu suferința sa, la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se dorește a fi mai convingătoare, cu atât privirea ce a dobândit forță de persuasiune prin experiența calvarurilor sufletești surpinde mai evident fundamentele convertite de mult la negativitate ale conștiințelor ce își joacă rolul unor prezențe compătimitoare. A compătimi, actul compătimirii indică o consubstanțialitate în pătimire, o înfățișare ce împarte echilibrat tensiunea și greutatea suferinței. Astfel, a-l compătimi pe un suferind implică, doar într-un sens superficial, a-i fi aproape înțelegându-i durerea și regretând-o. Semnificația profundă a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
indică o consubstanțialitate în pătimire, o înfățișare ce împarte echilibrat tensiunea și greutatea suferinței. Astfel, a-l compătimi pe un suferind implică, doar într-un sens superficial, a-i fi aproape înțelegându-i durerea și regretând-o. Semnificația profundă a compătimirii ca sentiment și atitudine implică sacrificiul de sine prin proiecția sub povara suferinței celuilalt și preluarea din terifianta apăsare ce traumatizează sufletul astfel încercat. Ori, privirea suferindului pătrunsă de o luciditate din ce în ce mai pătrunzătoare nu întâlnește, cel mai adesea, survenirea în mijlocul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere și trafic de influență politică. Dar revoluția democratică a gustului instituie valoarea estetică printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bun caz, profesioniștii cunoașterii de tip istoric își justifică profesia. Sfântul trăiește experiența compasiunii într-un dublu registru. Trupește, el asumă durerea sub toate formele privațiunii, trăind fecioria pruncilor, sărăcia săracilor, foamea flămânzilor sau boala bolnavilor. Despre această experiență a compătimirii filantropice, Sf. Maxim Mărturisitorul (Mystagogia, 24) are câteva fraze extraordinare: Nici un mijloc nu ne duce atât de ușor la dreptate sau la îndumnezeire, ca să zic așa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila arătată din adâncul sufletului și cu plăcere celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e., revelatorie) a istoriei, vom putea înțelege „că Dumnezeu există în absența lui Dumnezeu”. Părintele Emilianos are ceva din gingășia fratelui starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim că stiloul s-a defectat, ne apucăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a cunoscut pe Hristos să îndrăznească încă mai mult în rugăciunea de mijlocire, lepădând totodată pretextele cu care i-a nesocotit pe cei vrednici de compătimire. Nu întotdeauna rugăciunea va fi primi răspuns, iar părintele Sofronie vorbește chiar pe larg despre experiența retragerii harului Proniei pentru o îndelungată perioadă, în care credinciosul trece prin proba deșertului. Dar chiar și atunci când răspunsul întârzie, rugăciunea trebuie să continue
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doua veniri a Mântuitorului. Rugăciunea subțiază privirea și sensibilitatea duhovnicească a omului. Atunci, tristețea se ivește chiar și numai la întâlnirea cu suferința creaturii necuvântătoare (de la frunze sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se ivește chiar și numai la întâlnirea cu suferința creaturii necuvântătoare (de la frunze sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]