309 matches
-
cele două laturi, se așeză cu bună știință de-a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare văzîndu-și soțul coborînd, cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
las totul și să vorbesc cu el ? Ei, bine, poate că sînt ocupată. Poate că am Încheiat acel capitol din viața mea. La asta nu s-a gîndit ? — Adevărul e că... sînt cu cineva, spun pe un ton politicos, ușor compătimitor. — Serios ? — Da. Foarte serios. Așa că... Ridic vag din umeri și aștept să plece. Dar el n-o face. — Cu cine ? zice. OK, nu mă așteptam să mă Întrebe asta. O clipă, nu știu deloc ce ar trebui să fac. — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
curvă, cu fiu‑său cel din Închisoare, cu celălalt fiu seropozitiv, cu brambureala de neveste și de copii ai lor, ale căror necazuri erau prea Încâlcite pentru a putea fi povestite. În unele după‑amieze calde, el, Ravelstein, asculta uneori, compătimitor și oarecum visător, poveștile lui Ruby Tyson - aflate, realmente, dincolo de sfera lui de interese. Bătrâna avea o Înfățișare liniștită, demnă, mâhnit rezervată. Vă puteți imagina cum o asculta Ravelstein, cum urmărea haosul care e viața acestor oameni. Buna bătrână deprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR (Cu degetul la buze.): Psst! GARDIANUL: Hârști! (Puternic.) Și din nou răpăiau tobele! Și capul osânditului era dus încet, încet... prin oraș... peste case... cu tristețe... se lăsa luna... se închideau ferestrele... și toată lumea... pâș-pâș... în spatele capului... ARTUR (Atent, compătimitor.): Ce trist! Mai vrei o țigară? GARDIANUL: N-ați putea mai bine să trimiteți după o sticlă? ARTUR: Ba da. (Caută monezi.) Să trimitem pe cineva... GARDIANUL: Da, da... Să trimitem pe cineva. (Înșfacă monezile și scoate o sticlă de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să le facă cinstea de a-i lăsa pe ei s-o arunce pe prima. Unde o s-o arunce? am întrebat. — În China, foarte probabil, zise el. — Peste alți oameni de culoare? m-am mirat eu. Se uită la mine compătimitor. — Cine naiba ți-a spus că un chinez e un om de culoare? întrebă el. CAPITOLUL OPTSPREZECE FRUMOASA VAZĂ ALBASTRĂ A LUI WERNER NOTH... Helga și cu mine am fost în sfârșit lăsați singuri. Amândoi eram rezervați. Fiind un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui Hugo s-a strâns dezgustat de populismul ieftin al lui Jake. Cu toate astea, femeile păreau vrăjite. Toate au produs un murmur compătimitor. Toate, cu excepția Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțelegi. Asta a fost tot. —Ce să înțeleg? a chestionat-o răbdătoare Alice. —Păi, că problemele astea sunt, din punct de vedere psihologic, foarte importante. Pricepi? Ca să te pregătești spiritual. Dar presupun, Sherry i-a aruncat lui Alice o privire compătimitoare, că dacă nu ești însărcinată sau mamă, pur și simplu nu poți să înțelegi lucrurile astea. Presupun că nu, a spus Alice străduindu-se să nu se simtă jignită sau afectată în vreun fel. În orice caz, era iritată. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anilor am constatat că puntea pelviană mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a fost la Jake, care a scos la suprafață un tub lung și subțire. —Pentru rahianestezie, i-a spus Lotti. Jake a zâmbit compătimitor, făcând ca tubul să-i alunece printre degete. —Alice și cu mine n-o să avem nevoie de așa ceva. Noi am optat pentru calea naturală. Copilul o să se nască acasă. Lotti a dat din cap încântată. Hugo s-a cutremurat. Nașterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
închiriere enorm. Gigantic. Ochii omului-nevăstuică priveau cu atenție ferestrele sparte și crestele întărite de igrasie de pe pereți. Cine ar vrea să închirieze casa asta? Nu, îmi pare rău, nu cred că mă interesează. —Păcat. Hugo i-a întors un zâmbet compătimitor, genul de zâmbet pe care îl aruncă profesorul unui elev cam prostuț. —Mai ales dacă e să luăm în considerare uriașa piață a celor care urmăresc trenurile, a spus el ca și cum ar fi fost ceva lipsit de importanță. —Piața celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și nesiguri unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un petic de pământ stâncos, despre care Hugo știa cu siguranță că ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai la plecare băiatul pe păr și întrebîndu-l dacă e bine și n-are nevoie de ceva. Într-o seară, doctorul Sima, după o lipsă de o zi întreagă, în care slugile se purtară față de Felix cu o ciudată stimă compătimitoare, veni palid și obosit, îmbrăcat în negru. Îl chemă grav pe Felix, îi cuprinse amândouă mâinile într-ale sale și-i vorbi astfel: - Felix, ești destul de mare și de cuminte ca să-ți spun o imensă veste tristă: mama ta n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te simți bine la moș Costache? Întrebarea era pusă într-un chip așa de compătimitor, încît includea și un răspuns. Felix răspunse cu franchețe: - Mă simt foarte bine. Aurica nu înregistră această declarație și-și continuă sentimentul ei, pregătit dinainte. - Dumitale, cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familieașezată, în care să te simți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vieții lui de până acum, pria caracterului său singuratic. Totuși, un simț de disciplină înnăscut ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea și-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legături familiale mai afectuoase, deferența ușor compătimitoare cu care-l înconjurau toți fiindcă era orfan dezvoltase firea lui ambițioasă. Aștepta cu nerăbdare să se deschidă universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe muncă, voind să-și facă o cariera solidă, cât mai curând. Numără lunile până la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
protestă. Stănică făcu gestul de a-și aduna puterile. - Îi aduc actul redactat. O semnătură numai, și restul măprivește pe mine. Totuși Simion nu se dădu învins cu una, cu două. Stănică venea aproape zilnic și, din bolnav, devenise un compătimitor al bătrânului, pe care îl întreba serios: - Dumitale cum îți mai merge? Îi adusese chiar niște pretinse doctorii, din care Simion apucase să ia pe furiș, până ce-i fură aruncate de Aglae. Între patru ochi, Stănică merse și mai departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
4. Nu vă abțineți să criticați. Nimănui nu-i plac reproșurile, dar, dacă sunt meritate, atunci cineva trebuie să le facă. Atunci când criticile sunt necesare, fiți clar și la obiect, folosind exemple care să vă sprijine punctul de vedere. Fiți compătimitor și Înțelegător, dar ferm. 5. Conștientizați nevoile și așteptările angajaților dumneavoastră. Dacă nu stabiliți obiective și provocări care să aibă sens, procesul va eșua În scopul său de a asigura o cale spre succes. Capcana nr. 41tc " Capcana nr. 41
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aceasta Ioanide era ros de îndoieli: Dacă și-a făcut un tic?" În general, însă, n-avea iluzii cu privire la Botticelli, acesta arăta devotament, nu însă entuziasm. Ioanide avea impresia a se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de ceasul rău! Acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles, este îngustă calea între "criminalizarea" faimoaselor "clase periculoase" și "victimizarea"1 compătimitoare a copiilor "în pericol". După cazul celebru într-o vreme al Mariei L., care a inventat o agresiune antisemită, sau după mărturiile false ale unor copii în cazul de pedofilie de la Outreau, în 2004*, a apărut în Franța bănuiala că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cuvânt generic pentru faptele care fac victime (furt, agresiune sau microviolențe, de exemplu). Victimisation se referă la desemnarea unor populații ca fiind în mod necesar victime (femeile, de exemplu) și care este un mod de a fixa într-o viziune compătimitoare, desigur, dar reificantă și stigmatizantă populații întregi. Cuvântul englez victimization corespunde lui victimation. Renée Zaubermann ne amintea odată că în franceză cuvântul corect este victimation, deja prezent la Balzac. Nu este așadar un simplu jargon specializat... (În română, cuvântul victimizare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate". Surplusul imagistic însuși obosește inevitabil, drept pentru care confesivul încheie la modul compătimitor: "Ați / ajuns la capătul cărții, / sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pune inutile întrebări despre originea răului care-i lovește, ci doar pentru a prelua ei înșiși opera divină de alinare și sprijin 7. În acest context, suferința este o oportunitate, de vreme ce-l împinge pe Celălalt să se arate mărinimos și compătimitor, să se comporte etic, să se situeze într-o perspectivă de salvare și de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ironie filosofie, valabila atât pentru personajele lui Camil Petrescu, cât și pentru ilustra elevă al lui Heidegger, este interesantă. Tot un filosof, S. Kierkegaard nuanțează pragmatic ironia: ironia călătorește (...) într-un distins incognito, și din locul său de înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră."266 Întrucât este astfel folosită, adică elitist, izolarea o pândește. Revenind la câmpul mitico-semantic în care Eminescu și Camil Petrescu reușesc, poate surprinzător, să se apropie, ne justificăm suplimentar insistența prin faptul că, atunci când am comentat jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aș fi vrut", prin prisma optativului perfect, punctează antitetic convingerea celorlalte personaje (inclusiv a doamnei T.) că nu se cunosc și că nu resimte nici un sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de femeia pe care o percepe ca pe o flacără ce ar mistui orice aflat în imediată apropiere: "Sincer compătimeam și disprețuiam pe bărbații care s-ar aventura inconștienți în intimitatea acestei femei, ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trenul de Iași. Datorită evenimentelor petrecute în familia noastră, am ajuns cu o întârziere de câteva zile, dar speram că nu se va băga de seamă. Imediat m-am prezentat la secretara școlii, care s-a uitat lung și oarecum compătimitor la mine, după care mi-a spus că trebuie să mă prezint de urgență la cabinetul directorului. La acea vreme, director era un evreu, Hari Rimmer, ca în majoritatea instituțiilor de învățământ, de altfel, asta până la căderea de la putere a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]