494 matches
-
eventualele influențe asupra unor scriitori români. Familiarizat cu metodologia studiilor de literatură comparată, V. și-a extins preocupările în domeniu, investigând și aria contribuțiilor românești la cunoașterea literaturii universale și a filiațiilor dintre aceasta și literatura română. În Universaliști și comparatiști români contemporani (1996) sunt configurate „profiluri” reprezentative: G. Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Dan Grigorescu, Alexandru Balaci, Romul Munteanu, Edgar Papu, Al. Dima, I.C. Chițimia, G. Mihăilă ș.a. Plămada cărților (1997), volum alcătuit din articole și studii de teorie, critică
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
Scriitori polonezi, București, 1972; Paralelisme și retrospective literare, București, 1974; Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez, București, 1984; Istoria literaturii polone, București, I-III, 1986-1995; Interferențe literare româno-polone, București, 1989; Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot, București, 1995; Universaliști și comparatiști români contemporani, București, 1996; Plămada cărților, București, 1997; Sienkiewicz, București, 1998. Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi, București, 2001. Traduceri: Igor Newerly, Băiatul din Stepele Salice, București, 1962 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni); Wladislaw Reymont, Fiu de nobili
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
polone, ALA, 1995, 279; Mihai Mitu, Finis coronat opus?, JL, 1995, 37-40; Cornelia Ștefănescu, Cartea unei vieți, JL, 1995, 37-40; Teodor Vârgolici, Universalism și comparatism literar, ALA, 1996, 307; Teodor Vârgolici, Retrospective literare, ALA, 1997, 379; Constantin Cubleșan, „Universaliști și comparatiști români contemporani”, ST, 1997, 2-3; Marian Vasile, „Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot”, RITL, 1997, 3-4; Constantin Cubleșan, „Plămada cărților”, ST, 1998, 6; Teodor Vârgolici, „Literatura polonă în România”, ALA, 2001, 594; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 307-312
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
filosofie și estetică (1939), Transformările ideii de om (1942), Filosofia culturii (1944); din această etapă datează și Introducere în teoria valorilor întemeiată pe observația conștiinței (1942). Interesul pentru fenomenul german nu a obstacolat deschiderea spre celelalte spații culturale, către care comparatistul și filosoful culturii s-a îndreptat frecvent. A și tradus nu numai texte importante din Goethe (Din viața mea. Poezie și adevăr, I-II, 1955), din Heine, ci și din teatrul lui Shakespeare - Antoniu și Cleopatra (1951), Iulius Cezar (1955
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
1997; Henri Zalis, Viața lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală, București, 1997; Tudor Vianu în conștiința criticii, îngr. Emil Moangă și Daniel Cristea-Enache, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1997; Gheorghe Grigurcu, Amintiri despre Tudor Vianu, F, 1998, 1; Vasile Voia, Modelul comparatist, ST, 1998, 1; Liviu Petrescu, Tudor Vianu și „idealul clasic al omului”, APF, 1998, 1-2; Alexandru Surdu, Influențe kantiene în „Estetica” lui Tudor Vianu, „Revista de filosofie”, 1998, 1; Z. Ornea, Corespondența primită de Vianu, RL, 1998, 21; Mircea Anghelescu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
în literatura universală, derivând „universalitatea romantismului românesc din trăsăturile sale distinctive”. În acest scop alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
POPA, Marian (15.IX.1938, București), critic, istoric și teoretician literar, comparatist, prozator. Este fiul Mariei Popa (n. Rapolti), spălătoreasă, cum va declara ostentativ scriitorul. Urmează cursurile școlii elementare la București și în 1952 începe, tot aici, o școală medie de mecanică, la care renunță în 1955, când se angajează mai întâi
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont comparatist amplu - Preda, Dostoievski, Tolstoi -, care îl situează și îl luminează contrastiv. Biografia e recuperată ca reper în construcția operei, menținându-se o tensiune fructuoasă euristic între creator și insul „care n-a vrut să fie scriitor”. În mare parte prozatorul
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
POPA, N.[icolae] I. (25.II.1897, Puiești, j. Vaslui - 21.VI.1982, Iași), comparatist, critic și istoric literar. Este fiul Aspasiei (n. Pavelescu) și al lui Ioan G. Popa, învățător, și frate cu dramaturgul Victor Ion Popa. Urmează școala primară din Călmățui-Tecuci (1903-1907) și devine bursier al Liceului Internat din Iași (1907-1915). După absolvire
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
al lui Gérard de Nerval, CRC, 1979, 10; Lidia Gavrilescu, Bibliografia scrierilor prof. dr. docent N. I. Popa, Iași, 1979; Marina Mureșanu Ionescu, Nicolas Popa et les études sur Nerval, „Études nervaliennes et romantiques” (Namur), 1981; Al. Călinescu, Am întâlnit și comparatiști fericiți, CL, 1982, 5; Val Panaitescu, Am văzut un om. Profesorul N. I. Popa, CRC, 1982, 30; Aurel Leon, Uimire până la sfială, CRC, 1982, 30; Maftei, Personalități, V, 191-195; Ion Zamfirescu, Oameni pe care i-am cunoscut, București, 1989, 212-219; Cornea
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
POPA, Victor Ion (29.VII.1895, Bârlad - 30.III.1946, București), dramaturg și prozator. Este fiul Aspasiei (n. Pavelescu) și al lui Ioan G. Popa, învățător. Comparatistul N. I. Popa este fratele său. În 1906 devine elev al Liceului Internat din Iași, dar după primele cinci clase se transferă la Liceul Național din același oraș, pe care îl va absolvi în 1914. Se înscrie la Facultatea de Drept
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
POPOVICI, D.[umitru] (25.X.1902, Dăneasa, j. Olt - 6.XII.1952, Cluj), istoric literar și comparatist. Este fiul Ioanei (n. Popescu) și al lui Ioan Popovici, învățător. Urmează școala primară în Șerbănești, județul Olt (1909-1914), Liceul „Radu Greceanu” la Slatina (1914-1923) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1923-1927). Încă din studenție funcționează
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în cazul în speță ideologia socială a lui Bolliac, inclusiv influențele exercitate asupra ei. Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu (1935) face un pas mai departe pe terenul istoriei ideilor, abordate genetic (contextul istoric care le-a produs) și comparatist (contextul european). Dacă în ceea ce privește cercetarea strictă a scriitorului pașoptist lucrarea nu era tocmai o premieră (de ideologia lui se mai ocupaseră, chiar dacă numai parțial, G. Bogdan-Duică, G. Oprescu, Tudor Vianu), nu e mai puțin adevărat că ea inaugura explorarea sistematică
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
articole despre literatură și limbă. Anunțate de exegeza operei lui Heliade, cercetările lui P. despre epoca Luminilor se materializează inițial în cursul ținut în anul universitar 1938-1939 - Literatura română în epoca „luminării”, care se ocupă numai de Școala Ardeleană, prezentată comparatist, pe fundal european, și uzând de o bogată bibliografie franceză și germană privitoare la iluminism. Expunerea umplea un gol în istoria literară românească, reticentă în abordarea secolului al XVIII-lea sau limitîndu-se la unirea cu Biserica Romei. În această completare
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
de circulație limitată, precum și a unei culturi prea puțin cunoscute și mai ales nerecunoscute. Cercetătorilor trecutului nostru literar le-ar reveni obligația urgentă de a aduce la lumină anticipațiile sau prioritățile românești și de a le argumenta într-un cadru comparatist corespunzător. Edgar Papu se oferă să le deschidă drum prin cele paisprezece studii consacrate în cartea sa lui Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I.
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
în 1976, analizează cu rigoare și onestitate ecourile franceze în opera poetului. Termenul folosit este „ecouri”, și nu influențe ale culturii și literaturii franceze, „ceea ce nu va exclude adesea constatarea unor înrâuriri directe”. Autorul este preocupat să își justifice demersul comparatist, să arate că orizonturile inspirației eminesciene sunt mult mai largi decât se considera în epocă, iar pe de altă parte susține că analiza izvoarelor și a gradului de înrâurire nu înseamnă diminuarea personalității lui Eminescu, deoarece marii autori nu se
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
română. Au apărut importante sinteze de critică, istorie și teorie literară aplicată care au identificat, investigat și legitimat filonul postmodernist în literatura română contemporană (Liviu Petrescu, Gheorghe Perian, Mircea Cărtărescu, Mircea A. Diaconu, Maria-Ana Tupan, Adrian Dinu Rachieru ș.a.), iar comparatiști ori specialiști în literaturi străine (Dan Grigorescu, Mihaela Constantinescu) au publicat pertinente cercetări vizând fenomenul și manifestarea lui în culturile în care s-a cristalizat. Consolidat astfel în spațiul literar românesc, p. dobândește o conotație axiologică pozitivă: ceea ce este identificat
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu despre mistica actului dramatic în Antichitate și estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida și Divina Comedie, din perspectiva narativă a „povestirii în ramă”), Ramiro Ortiz (Elementul clasic în literatura italiană), Matei Nicolau (Câteva particularități ale stilului antic - un studiu de istoria stilului, Originea infinitivului de scop în limba latină
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
REBUȘAPCĂ, Ioan (29.V.1935, Dărmănești, j. Suceava), comparatist, folclorist și traducător. Frecventează școala elementară în satul natal, liceul la Siret (1951-1955), devenind apoi student al secției de slavistică a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1955-1960). După absolvire funcționează la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității bucureștene
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
1996 s-a numărat printre colaboratorii postului de Radio România Internațional. Este membru al Asociației Slaviștilor din România, precum și al unor societăți științifice de peste hotare (Société Scientifique Sevcenko de la Paris, The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al culturii populare ucrainene și al literaturii orale a ucrainenilor din România, R. investighează faptul folcloric din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
MUREȘANU IONESCU, Marina (29.VII.1949, București), comparatist, critic și teoretician literar. Este fiica Ricăi-Cecilia Ionescu (n. Voisin), de origine elvețiană, și a lui Octavian Ionescu, profesori universitari. A urmat la Iași școala primară, Liceul „M. Eminescu” (1956-1967) și Facultatea de Litere, secția franceză-română, a Universității „Al.I.
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
MUNTEANU, Romul (18.III.1926, Călanu Mic, j. Hunedoara), critic și istoric literar, comparatist. Este fiul Mariei (n. Uieț) și al lui Romulus Munteanu, muncitor siderurgist. După ce urmează cursurile Școlii Normale din Deva (1938-1946), obține bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din București (1946), apoi este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
, Mircea (1.I.1944, Iernut, j. Mureș), critic și teoretician literar, comparatist. Este fiul Olimpiei Muthu (n. Lupșa), profesoară, și al lui Emil Muthu, avocat. A absolvit Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni (1960) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română (1967). Este doctor al aceleiași universității (1976), cu
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
europene și fixarea conceptului „în cheie estetică”, cât și definirea și descrierea unei categorii tipologice. Cu alte cuvinte, trilogia reprezintă o reorganizare a cărților dedicate anterior balcanismului, sub diverse aspecte, de la cel teoretic la cel al analizei aplicate, de la cel comparatist la cel al criticii literare, de la analiza literaturii populare la cea a literaturii culte, de la literatura veche la literatura contemporană. Este vizibilă o înclinație tot mai accentuată către cercetarea morfologică a formelor literaturii balcanice (în direcția criticii arhetipale a lui
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]